1,316 matches
-
1893, 10; Rosetti, Dicț. cont., 173; Ilarie Chendi, Umanitate și progres, F, 1898, 9; Ion Achimescu, În memoria lui D. Stăncescu, „Carmen”, 1899, 10; Lys [Al. Antemireanul], Dumitru Stăncescu, „Epoca”, 1899, 1140; [Șt. Tuțescu], Dumitru Stăncescu, „Ovidiu”, 1899, 19-21; Chițimia, Folcloriști, 371-387; Tomescu, Ist. cărții rom., 156-157; Vrabie, Folcloristica, 277-278; Ist. lit., III, 910-917; Bârlea, Ist. folc., 295-296; Virgiliu Ene, Folcloriști români, Timișoara, 1977, 151-155; Dicț. lit. 1900, 809-810; Virgiliu Florea, „Cerbul de aur. Basme culese din popor”, AAF, 1987, 464-465
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289862_a_291191]
-
Stăncescu, „Carmen”, 1899, 10; Lys [Al. Antemireanul], Dumitru Stăncescu, „Epoca”, 1899, 1140; [Șt. Tuțescu], Dumitru Stăncescu, „Ovidiu”, 1899, 19-21; Chițimia, Folcloriști, 371-387; Tomescu, Ist. cărții rom., 156-157; Vrabie, Folcloristica, 277-278; Ist. lit., III, 910-917; Bârlea, Ist. folc., 295-296; Virgiliu Ene, Folcloriști români, Timișoara, 1977, 151-155; Dicț. lit. 1900, 809-810; Virgiliu Florea, „Cerbul de aur. Basme culese din popor”, AAF, 1987, 464-465; Iordan Datcu, Un volum necunoscut al lui Dumitru Stăncescu, REF, 1990, 5-6; Datcu, Dicț. etnolog., II, 223-224. L. Cș.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289862_a_291191]
-
POPESCU, Aurelian I. (24.III.1931, Jupânești, j. Gorj - 13.I.1993, Craiova), folclorist. Este fiul Nataliei (n. Motorogeanu) și al lui Ion Popescu, brigadier silvic. Învață la Liceul „Tudor Vladimirescu” din Târgu Jiu (1942-1945) și urmează Școala Pedagogică, absolvită în 1950. Devine învățător și profesor suplinitor de limba și literatura română în Lunca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288923_a_290252]
-
, Adrian (26.X.1920, Cernăuți - 5.X.1985, București), folclorist. Este fiul Olimpiei și al lui Silvestru Fochi, funcționar public. Urmează cursurile Liceului „Dr. C. Angelescu” și ale Seminarului Pedagogic Universitar din Cernăuți (1930-1938). Face studii de filologie romanică la Universitatea din Cernăuți (1938-1940) și ulterior de filologie modernă la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287059_a_288388]
-
Etnografie și Folclor (1975-1982). Și-a luat doctoratul în filologie la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”, cu teza G. Coșbuc și creația populară (1970). Primele articole i-au apărut în „Revista de folclor” (1956). F., un „eminent folclorist” (cum l-a caracterizat Petru Caraman), și-a ales ca subiect al primei sale cărți cea mai importantă plăsmuire a eposului românesc tradițional: Miorița (1964). Este lucrarea care l-a consacrat și i-a adus Premiul „B.P. Hasdeu” al Academiei Române
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287059_a_288388]
-
12 cu lituanienii, 11 cu rușii și bielorușii, 10 cu polonezii, 8 cu cehii și moravii și 3 cu sașii-germanii. Cercetarea cântecului epic tradițional l-a condus pe F. spre studierea gramaticii și stilului acestuia. Creație cu limbaj propriu, scrie folcloristul în Estetica oralității (1980), cu mijloace artistice specifice, cu un stil tradițional bine consolidat, folclorul trebuie studiat nu cu uneltele retoricii clasice, ci cu acelea ale limbajului propriu. Sprijinindu-se pe ideile unor exegeți români ca B.P. Hasdeu, B. Delavrancea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287059_a_288388]
-
, Liviu (11.VI.1957, București), prozator, critic și istoric literar. Este fiul Ștefaniei Papadima (n. Rădulescu), profesoară de română și latină, și al criticului, istoricului literar și folcloristului Ovidiu Papadima. După absolvirea Liceului „I. L. Caragiale” din București (1976), urmează Facultatea de Limba și Literatura Română, secția română-engleză, a Universității bucureștene, luându-și licența în 1981. În 1987-1988 beneficiază de o bursă Herder la Viena, unde studiază teoria metaforei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
șef al secției istorice și a așezămintelor publice și ulterior „cap al secțiunii bunurilor publice”. Își face debutul publicistic în 1857, cu un foileton muzical apărut în ziarul „Naționalul”. În mai puțin de un deceniu se manifestă ca jurnalist, memorialist, folclorist, nuvelist și, în mod deosebit, ca romancier. Ciocoii vechi și noi sau Ce naște din pisică șoarici mănâncă, publicat în „Revista română” a lui A. I. Odobescu în 1862-1863 și în volum în 1863, se instituie ca un moment de referință
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
lui N. Filimon, București, 1943; Cioculescu-Streinu-Vianu, Ist. lit., 112-115; H. Zalis, Nicolae Filimon, București, 1958; G. Călinescu, Nicolae Filimon, București, 1959, republ. în Opere, XVII, 5-220; Cioculescu, Prozatori, 57-107; Brădățeanu, Istoria, I, 199-202; Viorel Cosma, Nicolae Filimon, critic muzical și folclorist, București, 1966; Ist. lit., II, 644-664; Ivașcu, Ist. lit., I, 493-503; Vârgolici, Retrospective, 171-201; Zaciu, Viaticum, 83-93; Aurel Martin, Introducere în opera lui N. Filimon, București, 1973; Zalis, Scriitori, 115-127; Ștefan Bănulescu, Scrisori Provinciale, București, 1976, 62-68; Muthu, Lit. rom
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
de ani, București, 1938; Vasile Netea, Înalt Prea Sfinția Sa Patriarhul dr. Miron E. Cristea. La împlinirea vârstei de 70 de ani (1868-1938), Târgu Mureș, 1938; Iorga, Oameni, IV, 301-302, 305-306; Bârlea, Ist. folc., 418-419; Iordan Datcu și Sabina C. Stroescu, Dicționarul folcloriștilor, București, 1979, 153-154; Antonie Plămădeală, Românii din Transilvania sub teroarea regimului dualist austro-ungar (1867-1918). După documente, acte și corespondențe rămase de la Elie Miron Cristea, Sibiu, 1986; Antonie Plămădeală, Contribuții istorice privind perioada 1918-1939. Elie Miron Cristea. Documente, însemnări și corespondențe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286500_a_287829]
-
cercetare a relatărilor făcute de cei intervievați despre viața cotidiană. Pentru a afla alte opinii despre informatoarea care face obiectul dezbaterii și despre noul mod de abordare a folclorului, H. i-a invitat să-și exprime punctul de vedere pe folcloriștii Mihai Pop, Nicolae Bot și Ioan Viorel Boldureanu, pe semioticiana Pia Brânzeu, pe hermeneutul Ilie Gyurcsik și pe lingvista Luminița Frențiu, ale căror texte sunt incluse în carte. SCRIERI: Șapte eseuri despre strigoi, Timișoara, 1998; Curs de folclor. Lecții despre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287423_a_288752]
-
că studiul literaturii orale face parte integrantă din știința literară, deoarece nu poate fi separat de studiul operelor scrise și deoarece a existat și mai există încă o interacțiune continuă între literatura orală și scrisă. Fără a susține exagerările unor folcloriști ca Hans Naumann *3 care consideră că majoritatea literaturii orale mai târzii ar reprezenta gesunkenes Kulturgut, putem recunoaște că literatura scrisă a claselor superioare a afectat profund literatura orală. Pe de altă parte, trebuie să admitem originea populară a multor
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
procedeelor noastre literare. (Este păcat că până acum studiul literaturii orale s-a mărginit să cerceteze aproape exclusiv problema temelor și a migrației lor dintr-o țară în alta, adică materia primă a literaturilor, moderne. *4 În ultimul timp însă folcloriștii și-au îndreptat din ce în ce mai mult atenția spre studiul tiparelor, formelor și procedeelor, spre o morfologie a formelor literare, spre problemele povestitorului și naratorului și ale ascultătorilor unei povestiri, pregătind astfel cafea pentru o integrare strânsă a studiilor lor într-o
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
mai îngust, a studiului literaturilor naționale. Totuși în cursul celei de a doua jumătăți a secolului al XIX-lea, sub influența evoluționismului, idealul unei istorii literare universale a fost re înviat. 80 Primii care au practicat "literatura comparată" au fost folcloriști, etnografi care, în mare măsură sub influența lui Herbert Spencer, au studiat originile literaturii, diferențierea acesteia în forme literare orale și închegarea ei în creațiile epice, dramatice și lirice timpurii.*12 Evoluționismul a lăsat însă puține urme asupra istoriei literaturilor
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
referință (acronim CS) 3. Recunoaștere și impactul activității (acronim RIA) Specializările din domeniul muzical impun diferențierea între practicieni (compozitori, dirijori, regizori de operă, coregrafi, interpreți vocali și instrumentali ș.a.) și teoreticieni (muzicologi cu diferite domenii concrete de expertiză, pedagogi muzicali, folcloriști ș.a.). Aceste diferențieri se reflectă în tipul de prestații/realizări supuse aprecierii prin prisma criteriilor de față. Tabelul 1. Activitatea didactica și profesională (DID) *Font 8* *) Termenul "publicat" se referă în cuprinsul prezentului document la publicarea în edituri clasificate de
EUR-Lex () [Corola-website/Law/254097_a_255426]
-
referință (acronim CS) 3. Recunoaștere și impactul activității (acronim RIA) Specializările din domeniul muzical impun diferențierea între practicieni (compozitori, dirijori, regizori de operă, coregrafi, interpreți vocali și instrumentali ș.a.) și teoreticieni (muzicologi cu diferite domenii concrete de expertiză, pedagogi muzicali, folcloriști ș.a.). Aceste diferențieri se reflectă în tipul de prestații/realizări supuse aprecierii prin prisma criteriilor de față. Tabelul 1. Activitatea didactica și profesională (DID) *Font 8* *) Termenul "publicat" se referă în cuprinsul prezentului document la publicarea în edituri clasificate de
EUR-Lex () [Corola-website/Law/253416_a_254745]