425,743 matches
-
păstrarea englezismului ca atare (inclusiv cu pronunția originară) la adaptarea lui fonetică (prin pronunțarea conformă scrierii) și morfologică, în forma icon sau icoană; pluralele lui icon sînt iconi ( masculin), iconuri sau icoane (neutru); icoane e, desigur, în primul rînd pluralul formei feminine. De fapt, e o situație în care este greu de făcut o distincție clară între "adaptare", deci preluare a unui nou cuvînt (asemănătoare ezitărilor între clon masculin și neutru - și clonă - feminin, în transpunerea engl. clone, devenit termen la
Iconi, icoane, iconițe... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13819_a_15144]
-
diagramă subiectivă" în volumul Analiză și interpretare, 1972, p. 137); de obicei i se prefera totuși sintagma semn iconic. În jargonul informatic actual pe care îl ilustrez culegînd cîteva exemple din manuale, dicționare, explicații și articole disponibile în Internet - apare forma icon (a cărei pronunție nu e deductibilă din scris, despărțirea prin cratimă a mărcilor de flexiune nefiind un indiciu neechivoc), în contexte uneori extrem de hibride prin amestecul limbilor: "dați dublu clic pe My Computer, selectați icon-ul unității floppy și
Iconi, icoane, iconițe... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13819_a_15144]
-
un imagelist" ( freelists.org/archives); "Crearea icon-urilor" ( digimedia.ro); "datorită folosirii lor consecvente, unele iconuri au căpătat o recunoaștere universală" (afaceri.net) - și cu pluralul masculin: " Dând click pe iconul unui director din arbore, conținutul lui apare în dreapta, sub forma unei liste de iconi și nume" (news.infonet.ro). Cea mai bine fixată și mai răspîndită pare totuși a fi forma icoană, mai ales la plural (care, în principiu, ar putea fi și cel al neutrului): "icoanele apar pe ecran
Iconi, icoane, iconițe... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13819_a_15144]
-
afaceri.net) - și cu pluralul masculin: " Dând click pe iconul unui director din arbore, conținutul lui apare în dreapta, sub forma unei liste de iconi și nume" (news.infonet.ro). Cea mai bine fixată și mai răspîndită pare totuși a fi forma icoană, mai ales la plural (care, în principiu, ar putea fi și cel al neutrului): "icoanele apar pe ecran ca mici simboluri care simplifică accesul la un anumit program sau la o anumită comandă"; "utilizarea icoanelor și a mouse-ului" (M.T.
Iconi, icoane, iconițe... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13819_a_15144]
-
creată (cuvînt nou adaptat sau sens nou adăugat prin calc cuvîntului vechi) e mai greu suportabilă � "fă clic pe icoană"). Se adaugă la toate acestea încă o inovație: folosirea diminutivului iconiță. Am găsit destul de multe exemple de folosire a formei, tot în jargonul informatic: "Proprietatea Icon este cea care gestionează iconița aplicației atunci când aceasta este minimizată" ( bluedog.ro); "executați un dublu clic pe iconița asociată programului (computerland.ro/gsm/manuale); "Desktop cu iconițe" (centru.go.ro); "un set de iconițe
Iconi, icoane, iconițe... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13819_a_15144]
-
iconițe multiple" ( sunsite.bilkent.edu); "acea zonă din colțul din dreapta jos a ecranului Windows-ului, zona în care sunt afișate de regulă o serie de iconițe de dimensiune redusă" (e-scoala.ro/referate /informatica). Alternarea, în acelați text, a mai multor forme pare să indice o intenție de schimbare de registru, prin asocierea lui iconiță cu un stil didactic, accesibil, colocvial: "în acest moment dați dublu click pe icon-ul "My Computer" situat în colțul de stînga-sus al desktop-ului dvs (este
Iconi, icoane, iconițe... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13819_a_15144]
-
Numai că iconiță e la fel de prezent ca icoană în conțtiința vorbitorilor cu sensul său fundamental, iar componenta denotativă ("icoană mică") este dublată de una afectivă. Efectul produs e mai curînd glumeț: de asociere contrastantă, de adaptare marcat expresivă. Care dintre formele pe care le-am adus în discuție are mai multe șanse de impunere? Un răspuns l-ar putea da pentru momentul actual doar o anchetă lingvistică, iar pentru viitor - doar așteptarea răbdătoare a evoluției limbii.
Iconi, icoane, iconițe... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13819_a_15144]
-
în articolul de față la acela despre Maiorescu. Întreaga carte merită o discuție, fie și polemică, mai ales dacă luăm în considerare caracterul polemic al majorității punctelor de vedere exprimate de către dl Ciprian Șiulea. În cazul special al eseului despre "formele fără fond", nu am vreo obiecție importantă să-i fac autorului. El mi se pare a clarifica una din cele mai litigioase probleme din cultura română. Trei sînt considerațiile principale de la care pornește analiza dlui Șiulea. Prima este receptarea contradictorie
Adevăratul Maiorescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13833_a_15158]
-
și pe emulii săi din doctrinarul junimist, toți comentatorii s-au lovit de dificultatea de a împăca proeuropenismul lui Maiorescu, încrederea lui în civilizația nouă, liberală, cu un presupus paseism, cu o foarte retrogradă idee despre adoptarea de către români a formelor occidentale. A doua considerație se referă la precizarea insuficientă a unor concepte și la ignorarea evoluției lor istorice. Între acestea, concepte precum conservatorism ori liberalism. În al treilea rînd, dl Șiulea accentuează pe caracterul extrem de pragmatic al ideilor lui Maiorescu
Adevăratul Maiorescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13833_a_15158]
-
caracterul extrem de pragmatic al ideilor lui Maiorescu. Nu de pure speculații ar fi vorba în discursurile sale parlamentare (luate mai în serios decît înainte) sau în Critice, dar de soluții concrete, adaptate la context și cu adevărat creatoare. Însăși teza formelor fără fond, niciodată elaborată pînă la capăt sub raport teoretic, se cuvine reconsiderată din unghiul acestui fundamental realism de care Maiorescu dă dovadă în toate împrejurările vieții sale intelectuale. Mi se pare un mod corect de a privi teoria cea
Adevăratul Maiorescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13833_a_15158]
-
teoretic, dacă l-ar fi citit, l-ar fi înțeles mai bine) era pentru revoluționarismul lui găunos și oarecum de paradă, emfatic și fără temei în realitățile românești. Criticul junimist era, el, adeptul evoluțiilor organice, un reformist, nu un revoluționar. Formele fără fond erau expresia unei grabe revoluționare, care ardea etapele și ignora faptul că instituțiile importate din Occident ar fi avut nevoie la noi de un proces de înnoire a mentalității. Niciodată Maiorescu n-a pretins că ceasul istoric trebuie
Adevăratul Maiorescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13833_a_15158]
-
expresia unei grabe revoluționare, care ardea etapele și ignora faptul că instituțiile importate din Occident ar fi avut nevoie la noi de un proces de înnoire a mentalității. Niciodată Maiorescu n-a pretins că ceasul istoric trebuie dat înapoi și formele cu pricina, eliminate: credea pur și simplu că formele cu pricina cereau timp spre a-și crea fondul. Paseismul atribuit lui Maiorescu rezultă din confuzia pe care, de la Zeletin la Marino, o fac unii analiști între doctrina lui Maiorescu și
Adevăratul Maiorescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13833_a_15158]
-
faptul că instituțiile importate din Occident ar fi avut nevoie la noi de un proces de înnoire a mentalității. Niciodată Maiorescu n-a pretins că ceasul istoric trebuie dat înapoi și formele cu pricina, eliminate: credea pur și simplu că formele cu pricina cereau timp spre a-și crea fondul. Paseismul atribuit lui Maiorescu rezultă din confuzia pe care, de la Zeletin la Marino, o fac unii analiști între doctrina lui Maiorescu și aceea a lui Eminescu. Nimic mai fals! Cei doi
Adevăratul Maiorescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13833_a_15158]
-
ați îndoi măcar cât de puțin de calitatea a ceea ce scrieți, în timp ați fi mai câștigat, prin buna modestie. La exemplarul pe care ni l-ați oferit, și pentru care vă mulțumim, ați atașat, inspirat, o erată, într-o formă însă de complicată inutil. Corectura în pagină, pe vers, la locurile cu pricina, credem că este lucrul cel mai indicat. Vedeți la pag. 57 greșeala care vă scăpase după alcătuirea eratei, o semnalați citeț, în creion. Sperăm ca tirajul să
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13855_a_15180]
-
al Europei și, peste toate, al trecerii propriei vieți a scriitorului. Bastion ardelenesc cu porți de cetate, justițiar și solemn în orizontul său de simțăminte tainice, până ce nu le face să fie îmbrățișate și amplu orchestrate în reverii împinse până la forma modernă a fantasticului care este aplicarea pe viu a sentimentului și a erudiției. Disciplina căutării și însușirii certitudinii datelor i-a dat lui Constantin Mohanu o identitate perfect adaptată spectacolului natural, deschis deopotrivă de documente și de paginile publicațiilor. Cele mai multe
Nuvelele lui Ioan Slavici by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13820_a_15145]
-
central cuprinde un englezism relativ răspîndit în ultima vreme, hostess: nume de profesie feminină, la care se constată (ca și la mai cunoscutele miss sau top-model) dificultatea de adaptare morfologică din cauza finalei consonantice, imposibile în română pentru feminine. Contradicția persistă: forma hostessuri, adaptată ca substantiv neutru, marcată de desinența de plural -uri, este asociată cu o semnificație tipică femininelor ( nume de profesie feminină). Mai mult: se reface un masculin hoster prin analogie cu numeroasele împrumuturi sau derivate în care -er apare
"Hosteri" și "hostessuri" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13848_a_15173]
-
Irina Marin Acum câțiva ani la o prelegere despre postmodernism și poststructuralism se punea întrebarea: ce va să vină după? Entropie culturală, derivă totală, sau poate altceva? Răspunsul nu întârzia să sosească sub forma unui aflux de scrieri anti-relativiste, pornite să deconstruiască, la rândul lor, fundamentele teoretice ale paradigmei postmoderniste și, mai ales, să arate mecanismul de gândire de tip sofist pe care se întemeiază formele cele mai virulente ale acesteia. Cartea lui Andrei
Umanism postmodern by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13862_a_15187]
-
poate altceva? Răspunsul nu întârzia să sosească sub forma unui aflux de scrieri anti-relativiste, pornite să deconstruiască, la rândul lor, fundamentele teoretice ale paradigmei postmoderniste și, mai ales, să arate mecanismul de gândire de tip sofist pe care se întemeiază formele cele mai virulente ale acesteia. Cartea lui Andrei Cornea, Turnirul khazar. Împotriva relativismului contemporan, publicată într-o primă ediție în 1997, se înscrie în această mișcare de reabilitare a raționalismului, a umanismului, a bazei epistemologice moderne, în fine, a tuturor
Umanism postmodern by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13862_a_15187]
-
în aceea de a intra în dialog livresc cu atât de controversatul Om recent a lui H-R. Patapievici. Aparent cele două cărți fac front comun în lupta împotriva „sindromului" postmodern, ambele recurgând la argumente filosofice, sociologice, istorice. Turnirul khazar ia forma soluționării unei probleme de logică constând în a demonstra „inaintatea sofistică a parohialismului contemporan, fără a introduce din afară sau de sus criterii de autoritate ori metafizice spre a compara și ierarhiza sistemele culturale." Așadar, spre deosebire de H-R. Patapievici, care se
Umanism postmodern by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13862_a_15187]
-
putea exista fără patetismul subînțeles al ființei. E un transfer compensator. Cu cît ființa pare mai detașată, mai resignată, cu atît textul devine mai expresiv în contul ființei puse în paranteză. Miezul emoțional e ascuns în gogoașa de mătase a formei, presupus ca un alibi al acesteia: "s-a topit sarea zilei în ochi/ praful nopții cenușa literelor/ pe hîrtie/ (abia de îți ții respirația peste ele/ precum un cititor ingenuu analfabet)" (a vorbi. chiar clipa de dinainte). Ca și: "un
Efectul copilăriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13843_a_15168]
-
prindea nasul Pisicuței din zbor și se înfunda, cu iuțeala unei săgeți, în adîncul uneia din nările ei; Pisicuța sorbea și își umfla pieptul său puternic cu jumătate din atmosfera pămîntească; iar cînd aerul, astfel sorbit, era înapoiat cerului sub forma ruptă și zguduitoare a unei furtunoase note de trombon, musca țîșnea zăpăcită din nara Pisicuței și îi trebuia vreme să se dezmeticească și să se descurce din ierburile încîlcite în care fusese aruncată, spre a-și găsi din nou echilibrul
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13859_a_15184]
-
Iancu. În realitate miza este mult mai mare. Dincolo de raportarea la opera lui Caragiale, Șerban Foarță intră în dialog (direct sau aluziv) cu alți poeți români dinainte și de după Caragiale și face o demonstrație de poetică aplicată, trecînd în revistă formele lirice și tipurile de versificație din poezia română clasică. Poemul Mitică respectă întocmai ritmul și rima „Luceafărului" lui Eminescu, primele două strofe indicînd clar intențiile parodice ale autorului: „Avea serviciu-n Cișmegiu/ da muștele afară;/ cînd se-ntîlni cu-n lefegiu
Vă place Foarță? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13840_a_15165]
-
căruia, oare,/ se-aude-o cadență ca de fagot?" (Caragialeta p. 44) Cu minuție de orfevru își cizelează Șerban Foarță versurile în Caragialeta și Caragialeta bis. Prozodia este pe cît de îndrăzneață pe atît de proaspătă (aviz poeților actuali care consideră vetuste formele poetice cu ritm și rimă). Întîlnim rimă la siglă: „Unul ca mine,/ Un I.L.C.,/ nu e un cine/ este un ce;" ( Caragialeta, p. 32), rimă la silaba unui cuvînt: „el e omni-/ scient și-un atu/ are: cu domnii/ mari
Vă place Foarță? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13840_a_15165]
-
Eforie,/ la ’901 fix,/ vieața-i o euforie/și nici o stradă nu-i un Styx.// O calfă traversează timpul,/ în timp ce domnii beau la Brofft;/ să treci în alt eon e simplu,/ pot pentru ca să zic: un moft." (Caragialeta p. 74). Prin cuvinte, forme poetice și citate din literatura începutului de secol XX Șerban Foarță dă o prospețime postmodernă lumii lui I.L. Caragiale. Dar spiritul lui Caragiale a îmbibat întreaga cultură română de ieri și de azi. El poate corupe versuri devenite loc comun
Vă place Foarță? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13840_a_15165]
-
examinează operele literare. Iubirea, indiferent în care dintre accepțiile ei, este un sentiment. Fie și față de o transcendență, dar tot o emoție este. Spiritul critic, în schimb, care ar trebui să stea la baza criticii literare ori artistice, este o formă a prejudecății și interpretării în care inevitabila aplecare spre sentimente a ființei noastre nu joacă decît un rol accidental sau ocazional. Dacă repet aceste truisme, este fiindcă observ de la o vreme cum iubirea este tot mai des invocată ca argument
Critică și iubire by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13889_a_15214]