3,509 matches
-
Un gol imens s-a întins peste toate, și peste sufletul meu îndurerat. Un suflet al nimănui, rătăcind fără țel, fără un loc unde să-și găsească un strop de alinare. Cât de impasibil a rămas universul la toată această frământare, la acest supliciu strecurat, discret... într-o ființă atât de plăpândă, de fragilă și supusă degradării. Care metafizică poate răspunde atâtor întrebări, blesteme și rugi ce zguduie, adesea, temeliile nopții? Cine este dincolo de vălul acesta insinuant, ademenitor și imprevizibil, ... Citește
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
Un gol imens s-a întins peste toate, și peste sufletul meu îndurerat. Un suflet al nimănui, rătăcind fără țel, fără un loc unde să-și găsească un strop de alinare. Cât de impasibil a rămas universul la toată această frământare, la acest supliciu strecurat, discret... într-o ființă atât de plăpândă, de fragilă și supusă degradării. Care metafizică poate răspunde atâtor întrebări, blesteme și rugi ce zguduie, adesea, temeliile nopții? Cine este dincolo de vălul acesta insinuant, ademenitor și imprevizibil, ... XX
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
Popescu se simte duioșie, feminitate, estetic, dorință, izolare dar și evadare și, de ce nu, o undă de optimism care reușește să-i înflăcăreze inima spre noi sensuri și viziuni, spre ideal și perfecțiune renăscute chiar din nebuloasa tumultului citadin, al frământărilor și stărilor de anxietate uneori născute chiar din acel zbucium specific trubadurilor, a poeților rătăcitori în lumea imaginară a armoniilor, muzicalității, al vibrațiilor sufletești și, în final ca rezultat al căutărilor, comuniunea cu Divinitatea, căci, la urma urmei, totu-i
POETA DANIELA POPESCU ȘI VERSURILE SALE DE INSPIRAȚIE DIVINĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379415_a_380744]
-
să-mi lase o clipă de alin. Prind coama alb-a munților de ape Și-ncerc tăria lor s-o domolesc, Cu mângâierea viselor din noapte, Ce tainic peste ele mă-nsoțesc. Și-n depărtările albastre ce-ntretaie Întinsul mărginit de frământări, Zăresc prin geana zorilor ițite, Corabia, ce mă poartă peste mări. Alerg spre cheiul de la miazănoapte Unde durerea n-a aflat sălaș, Să mă îmbarc pe arca nemuririi, Unde mereu sunt ultimul vâslaș. Referință Bibliografică: Ultimul vâslaș / Daniel Dac : Confluențe
ULTIMUL VÂSLAȘ de DANIEL DAC în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379483_a_380812]
-
schimba lectura pe oameni! Aș zice că cititul ajută mult, dar scrisul, cam cât ar ajuta? Păi... Sigur că și acesta ajută. Nu te retragi, tu, poetule, în cămăruța luminată a sufletului unde ești numai tu cu tine, cu toate frământările tale? Odată, dincolo de timp, de ce nu și de spațiu, pe acest pământ tare drag și frumos trăia un bătrân care avea patru fiice, de fapt cele patru anotimpuri. Bătrânul le iubea pe toate la fel, fiecare dintre copilele sale aveau
ÎN ZBOR ANGELIC… CUVINTE RUGINITE PE ROUĂ DULCE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379592_a_380921]
-
orizonturile Tradiției ortodoxe, și-a configurat cugetul ei divin printr-un rafinament spiritual fără egal în lume, înfrumusețând estetica lirismului cu broderia Tainei soteriologice-imperativul unei viziuni inefabile, revelând mintea cu veghea ei eminesciană, fervoarea și extazul unei simfonii monaho-angelice, arsenico-bocaciene, frământările firii suprafirești, frumusețea sufletului, armonia rugăciunii, splendoarea cuvântului, cântarea inimii, miracolul sensibilității, mesajul mărturisirii, lumina credinței, mugurele nădejdii, ecoul iubirii, suferința filocalică, jertfa sofianică, daruri harice, pentru o lume creștină a trăirii evanghelico-hristice, toarse în caerul de basm al unui
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
Nu mai vreau să-nnăbuș clipa Și nici glasul tânguit! Astăzi mi s-a frânt aripa Lacrima când ți-am zărit. Vreau să fug uitând de toate Câte nu le-am împlinit, Doar că sufletul nu poate Și se zbate rătăcit. Frământări de lumi deșarte Peste tot m-au însoțit... Timpul toate le desparte Și-acum glasul mi-e pierit. Răzvrătiri ‘nalță ființa Peste hăuri de granit, Lacrimă mi-e neputința Ce-mi pare de neoprit. Mă-nspăimânt de suferință Și de trupul
TRUP ŞI SUFLET CHINUI de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381100_a_382429]
-
Heidegger (aflăm de la naratoare). Pe parcursul celor câteva zile de „internare” în acest ambient religios, a avut ocazia să relaționeze cu o măicuță și o adolescentă a cărei mamă era membră a comunității de maici, prilej ca autoarea să-și accentueze frământările sale de nestăpânit, cu privire la conflictul dintre lumea obiectivă și cea reflectată subiectiv de indivizii ei umani. Presupun, din lectura cărții (și după cum îi știu autoarei arderea în poezie), că și după finalizarea acestei „bătălii”cu „demonii amintirilor”, respectiv după finalizarea
“DEMONII AMINTIRILOR”, DE VALENTINA BECART – NOTE MARGINALE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381307_a_382636]
-
de pace cu inamicul, ci doar un armistițiu, căci în sălașul ascuns al ființei sale nu s-a risipit starea de răzvrătire, răzbătută afară, pentru cititor, din povestirea „Dincolo de prag, ea: “Cât de impasibil a rămas universul la toată această frământare, la acest supliciu strecurat discret... într-o ființă atât de plăpândă, de fragilă și supusă degradării. Care metafizică poate răspunde atâtor întrebări, blesteme și rugi ce zguduie adesea temeliile nopții? Cine este dincolo de valul acesta insinuant, ademenitor și imprevizibil totodată
“DEMONII AMINTIRILOR”, DE VALENTINA BECART – NOTE MARGINALE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381307_a_382636]
-
paiață Sentiment sublim ca o substanță de curățat Jumătate din nefericirea ce ne-a contaminat. Este-o lecție dură ce EGO-ul nostru-l zdrobește Ne învață că umilința-i necesară când iubirea-nflorește Cine iubește nu pierde timpul cu frământări mărunte Chiar dacă Agonia și Extazul devin doar linii frânte. Când ești îndrăgostit bătălia începe Te lupți cu tine însuți fără a percepe Cât de măreață este recompensa care va urma Iar lacrimile de bucurie-ți vor copleși ființa. CONCLUZIE: Dragostea
LECȚIE DESPRE DRAGOSTE de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381348_a_382677]
-
frânte. Când ești îndrăgostit bătălia începe Te lupți cu tine însuți fără a percepe Cât de măreață este recompensa care va urma Iar lacrimile de bucurie-ți vor copleși ființa. CONCLUZIE: Dragostea este substantiv de genul feminin Libertate, sclavie, încleștări, frământări-un ÎNTREG divin Este însetare,speranță-foc și apă Infern sau Rai de care nimeni nu a scăpat, nu scapă! Referință Bibliografică: LECȚIE DESPRE DRAGOSTE / Mariana Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2027, Anul VI, 19 iulie 2016. Drepturi de
LECȚIE DESPRE DRAGOSTE de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381348_a_382677]
-
pe crupa calului. -Am înțeles! le răspunse Zamloxe. - La sfat voi solilor si voi Măriți Străbuni, să ținem sfat și să vedem ce soartă să le hărăzim Celor din Vale, le vorbește tuturor Zamolxe, cu fața gânditoare și cu adâncă frământare sufletească, la care Deceneu, Marele Preot îi răspunse: - Mărite Zamolxe, iartă-mă că îndrăznesc, vreau să vă mai spun câteva vorbe! - Vorbește Deceneu, ce ai pe suflet? - Mărite Zamolxe, mai avem totuși un ultim lucru de făcut, pentru trezirea Celor
LEGENDA CELOR DIN VALE de ARON SANDRU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381334_a_382663]
-
patru litere pentru a ne defini umanitatea din noi. MĂRTURIE Mă smulg din brațele visului dimineață, închisă într-o lacrima ce-mi chestionează ființă. Am învățat să te cunosc? Traversez timidă, Încăperea gândindu-mă la sacralitatea din interiorul ființei umane. FRĂMÂNTĂRI Cobor încet pe scara Violet A Neîncrederii. Ce caut? Amurgul prieteniilor pierdute Sau falsele iluzii... Coborând, înveți să urci, îmi spun în gândul ce răsună în interiorul meu, ca un clopot auriu într-o albă catedrală. TIMPUL Ceasului, acestui alergător continuu
PICTURI LIRICE de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381461_a_382790]
-
aur în istoria culturii naționale: Literatorul și respectiv Timpul. Nu sunt uitate nici perioadele în care celebra epigramă despre boala psihică a lui Eminescu, publicată de Macedonski în numărul din septembrie 1883 al Literatorului, i-a adus acestuia din urmă frământări sufletești, accentuate de oprobriul public. Cum era și firesc, Dl Al. Florin Țene aduce în prim-plan de-a lungul romanului și circumstanțe esențiale din activitatea publicistică, relatând despre gazetele pe care poetul Nopților le-a fondat și despre cele
CITII,AL.FLORIN ȚENE VĂ ÎNCÂNTĂ...! CRONICĂ DE FLORIN T. ROMAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381473_a_382802]
-
de dor”o certă dovadă de dragoste... „Și nu-mi mai trebuie dovadă sau gaj: / Voi crede pe loc privirile-ți pure, / Când freamăt de ciute-mi va curge-n obraji.” Astfel, având suficientă încredere în dragostea acesteia, își dezvăluie frământările sufletești, dezamăgirea și dorința sa de a se exila de lume, în liniștea naturii, a pădurii: Ia-mă de mână și du-mă în verde, / Să uit și să iert micimea umană, / Sărută-mă lung, de parcă m-ai pierde, / Și-
LA BRAȚ CU IUBIREA PRIN LUME de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381475_a_382804]
-
să-i fac pe plac, / M-au luat unii de prost, alții de frate;”/... „De multe ori închid spre lume poarta, / La Dumnezeu mă rog și-ngenunchez,” / ... / „Așa încât adesea mă-ntreb sincer: / „Ce mă înveți, Stăpâne ‒ plâng, sau tac?!”( Crez) Frământările poetului, neliniștile, întrebările existențiale umane și supraumane sunt convertite în vers, în piatra filosofală a actului creator. Într-o introspecție continuă, Nicolaie Dincă dă frâu liber vocii interioare, „Căindu-se că n-a gustat din toate, / Că n-a atins
LA BRAȚ CU IUBIREA PRIN LUME de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381475_a_382804]
-
Ei ameliorează durerea de moment; Tu fii încrezător în Dumnezeu, Întâiul iubitor de oameni, De restul fii absent ! Prin rugăciuni și credință Urmează-ți calea sănătos ! E singura și dreapta cale, E calea lui Hristos. Nu trebuie să bolești De frământările sociale, Nici de cele politice. Sănătatea, permanent, Să fie grija zi de zi, De restul trebuie să fii, total, absent ! Ion Părăianu Referință Bibliografică: ABSENT / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2206, Anul VII, 14 ianuarie 2017
ABSENT de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380885_a_382214]
-
veridică a acesteia și pe aducerea în prim plan a psihologiei personajelor. Dacă în romanele lui Liviu Rebreanu și Felix Aderca narațiunea este una heterodiegetică, la persoana a treia, un narator obiectiv relatând despre Apostol Bologa și Costache Ursu și frământările lor, în ceea ce privește romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război acesta este unul subiectiv, cu narațiune homodiegetică, unde naratorul devine personaj. Acesta este un roman realist-psihologic, de analiză a vieții interioare, bazat pe o focalizare internă, după model proustian
SIMILITUDINI ȘI DEOSEBIRI ÎN ROMANELE 'PĂDUREA SPÂNZURAȚILOR”, 'ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, ÎNTÂIA NOAPTE DE RĂZBOI” ȘI '1916” de ALEXANDRU ADRIAN DIAC în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380900_a_382229]
-
dominate: războiul și iubirea. În romanul 1916 a lui Felix Aderca, avem însă o situație aparte: un moșier invalid, rănit în râzboi, care se luptă cu propria conștiință după ce lăsase ca fiul său să fie exectuat, fiind bănuit de trădare. Frământările lui Costache Ursu în ceea ce-l privește pe fiul său, Titel, sunt atât de profunde, încât regretul că nu a făcut ceva pentru a-și scăpa fiul îl împinge la sinucidere. Se observă așadar, că în toate cele trei romane
SIMILITUDINI ȘI DEOSEBIRI ÎN ROMANELE 'PĂDUREA SPÂNZURAȚILOR”, 'ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, ÎNTÂIA NOAPTE DE RĂZBOI” ȘI '1916” de ALEXANDRU ADRIAN DIAC în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380900_a_382229]
-
faptul că acum fiecare pare poartă un titlu sugstiv: Dezastrul, Foc!Foc!, Năluca, Deșteaptă-te, române!, iar capitolele sunt doar numerotate, fără a avea titlu. Și aici faptele sunt lineare și urmăresc experiența de război a lui Costache Ursu și frământările pe care le în urma considerării fiului său ca trădător, ceea ce va duce, spre final, la moartea acestuia, prin sinucidere. Și nu oricum, ci prin spânzurare, la fel cum sfârșise fiul său și cum mor trădătorii. Măiestria celor trei autori stă
SIMILITUDINI ȘI DEOSEBIRI ÎN ROMANELE 'PĂDUREA SPÂNZURAȚILOR”, 'ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, ÎNTÂIA NOAPTE DE RĂZBOI” ȘI '1916” de ALEXANDRU ADRIAN DIAC în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380900_a_382229]
-
trei autori stă și în tehnicile folosite. Astfel, în mai toate autorii apelează la tehnica analitică, care însă este mai profundă la Rebreanu și la Camil Petrescu. Totuși, ea este întânită și în romanul lui Felix Aderca, mai ales în frământările lui Costache legate de fiul său atunci când acesta e acuzat de trădare, dar și după moartea acestuia, când tatăl se învinovățește și, crezând că e urmărit de fantoma fiului, constată că „toți fugiseră de la Broșteni, tatăl, mătușa, logodnica, numai el
SIMILITUDINI ȘI DEOSEBIRI ÎN ROMANELE 'PĂDUREA SPÂNZURAȚILOR”, 'ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, ÎNTÂIA NOAPTE DE RĂZBOI” ȘI '1916” de ALEXANDRU ADRIAN DIAC în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380900_a_382229]
-
Ei ameliorează durerea de moment; Tu fii încrezător în Dumnezeu, Întâiul iubitor de oameni, De restul fii absent ! Prin rugăciuni și credință Urmează-ți calea sănătos ! E singura și dreapta cale, E calea lui Hristos. Nu trebuie să bolești De frământările sociale, Nici de cele politice. Sănătatea, permanent, Să fie grija zi de zi, De restul trebuie să fii, total, absent ! Citește mai mult AbsentUneori vine noiembrieCopt de toamnăși crapă inconștient Lovind în unul sau altul...Trebie să fii tare; Nu
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
fac bine;Ei ameliorează durerea de moment;Tu fii încrezător în Dumnezeu,Întâiul iubitor de oameni,De restul fii absent !Prin rugăciuni și credințăUrmează-ți calea sănătos !E singura și dreapta cale,E calea lui Hristos.Nu trebuie să boleștiDe frământările sociale,Nici de cele politice.Sănătatea, permanent,Să fie grija zi de zi,De restul trebuie să fii, total, absent !... III. ÎNCEPUT DE TOAMNĂ, de Ion I. Părăianu, publicat în Ediția nr. 2105 din 05 octombrie 2016. Început de toamnă
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
un rac dincolo de timp va prinde între clești iubirea o prinde și acum cu un capăt de ochi înfundat în amintiri deasupra pietrelor ridic pleoapa de piatră a cântecului focului când soarele lasă un bol de raze pe pragul încleștării frământările aruncă scântei ochiului de gând în care m-am născut mă nasc încă pentru o nouă viață după ce voi fi trecut pe luntrea prezentului râul opac al mitului morții asumate voi fi voi vedea și poate voi ierta începutul miezul
LIBER GÂND NEGÂNDIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374407_a_375736]
-
îmbraci haina respectivei elevări. Altfel, subiectivismul este îmbobocit sau înflorit, în funcție de absorbția informatiei în evoluție. Dar cea mai frapantă evoluție este însăși viața celui care o oferă consumului. Nu toți scriitorii sunt acceptați de exegeza momentului. Într-o perioadă de frământări politice și sociale, formatul-cuvânt vechi este greu digerabil. Se dorește o eliberare a lui de reguli impuse, se cere o scriere așa cum îți trăiești clipa îmbibată în lumesc, cu tot ce-i aparține lui, libertatea, lejeritatea exprimării împotmolindu-se în
O NOUA CARTE DE ANGELINA NĂDEJDE de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374469_a_375798]