1,973 matches
-
plecat de mult, una din ele, pe care o chema Brigitte, și-a urmat dascălul în lagărul socialist și a făcut carieră în Berlinul de Est în calitate de coregrafă; dar încă de pe vremea mea începuse să-și rostească numele cu accent franțuzesc, ceea ce, fire veselă din Renania, nu i-a ridicat nici un fel de dificultăți. Dar cealaltă, care, chiar dacă se trăgea din Pomerania, era o făptură de o fermecătoare fragilitate care, cu picioarele ei lungi în ciorapi de culoare verde-otravă sau violet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dumneavoastră...“ Noi locuiam într-o cameră mare și aveam acces la bucătărie. Dar în același timp, ori poate în vreme ce eu scriam catrene sau desenam dihănii și Anna dansa desculță pe muzica lui Bartók ori eram la cinema și vedeam filme franțuzești din anii ‘30, mama mea, departe, murea încet. Eram de față în timp ce, o dată în Est, o dată în Vest, aveau loc discuții în fața unui public scindat, căruia Războiul Rece îi oferea destul material exploziv, pe când iarna nu era nici din cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
însemna că mâncai pastramă de vacă și pâine de secară, cornuri cu brânză și somon, beai sucuri acidulate și bere, te uitai la meciuri, la gem spuneai marmeladă, marmelada era jeleu, cartofii prăjiți erau chipsuri, iar chipsurile erau cartofi prăjiți franțuzești, iar pe oameni îi strigai „Mac“ chiar dacă nu ăsta era numele lor, iar la casă aveai obloane de furtună și punte din lemn la terasă. Adam ne-a amuzat cu tot felul de povești despre cum a fost atunci când s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
am adus aminte că lăsasem sticla de vin în mașină și am alergat înapoi s-o iau. N-aveam de gând să mă duc nicăieri fără ea. Știți cum se spune: nimic nu-ți dă curaj ca un vin tare, franțuzesc. Ei, de fapt vinul era chilian, dar nu contează. Adam a deschis ușa aproape imediat. Aș fi putut să bag mâna-n foc că pândise în hol, ascuns după perdea, ca să vadă când ajung. Poate că făcuse chiar asta. Reușea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
spart, așa da, o fulgurantă senzație familiară ce n-a mai apărut, pentru că nimic altceva nu mi s-a mai părut cunoscut. Cei aproape o sută de belgieni pe care i-am cunoscut din zece milioane, țintă predilectă a ironiilor franțuzești sînt niște oameni nefiresc de calzi, comunicativi, Încîntători, generoși, ironici și candizi, cu mult umor, un umor negru-absurd asemănător celui românesc, surpriză, Îi distrează la nebunie glumele noastre, deși noi am inventat bancuri din scepticism și Îndîrjire, iar ei cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vizită la toți părinții, care sînt Înțelegători, lumea progresează, i se modifică ordinea, artiștii călătoresc mult, din excursia la Sankt Petersburg reținem că băncile publice au 10 metri lățime. De-acum Înainte, vor locui la țară. Într-un trianglu sentimental franțuzesc cu anexe mici. Paralelogramul, piramida și octogonul nu există, hélas, decît la arabi. Concluzie critică: simt ceva mortal, aici. * Jean François Briant, Mireille Crétinon, Catherine Stoessel, În trei: un laborator sentimental, Editura Trei, 2006. SENILITATEA LUI EROS* „O capodoperă tulburătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Funcționarul reveni. — În Wilshire, Într-adevăr. South Lucerne, 432. Ia zi, nu e Valburn tipul ăla, șoarecele din emisiunea lui Dieterling? — Ba da. — Păi... ăă... de ce-l urmărești? — Deținere de brînză de contrabandă. *** Chez Mouse: casă veche, În stilul provincial franțuzesc, dar dotată cu toate noutățile pe care le poți cumpăra cu bani - reflectoare, tufișuri ornamentale tunse artistic... plus Moochie și restul trupei lui Dieterling. Pe alee două mașini: mașina decapotabilă de pe Hamel și limuzina Packard Caribbean a lui Billy Dieterling
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
le avea de făcut pînă-n prînz: Creston Drive și North Ivar. Jack găsi Creston pe harta din mașină: În Hollywood Hills, o fundătură la o aruncătură de băț. Conduse pînă acolo și zări mașina de la Telefoane parcată lîngă un pseudo-castel franțuzesc. Lamar Hinton era cocoțat pe un stîlp de vizavi, monstruos de mare la lumina zilei. Jack parcă, apoi studie duba, care avea ușa din spate larg deschisă. Scule, cărți de telefon, albume Spade Cooley. Nici un fel de pungă maronie suspectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
se gândește bine, dintotdeauna, ajuns acum la paroxism? Așteptând cu nerăbdare să vadă Parisul, ca sub o vrajă în care își trăise întreaga adolescență, cu baluri, recepții, petreceri, discuții, ceaiuri, toalete și obiceiuri provinciale, toate perfecte în măsura în care erau după moda franțuzească, cu nenumărate romanțuri de amor, stupide de-a dreptul, dar aduse de acolo, asta era important, cu istorisirile sofisticate și exaltate ale celor ce călătoriseră, la sfârșitul veacului de dinainte, în orașul pe care îl descriau strălucitor și plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ca și altădată într-un ungher, pe o margine a divanului lat și moale din camera largă în care se foia lumea, în casa Rodicăi Dumitrescu. Un glob mare și portocaliu așezat pe jos, lângă noptiera cu câteva romane polițiste franțuzești aruncate în dezordine, răspândea o lumină caldă în încăperea grea de fum de țigară. Ducându-și paharul la buze, Andrei Vlădescu reușea din când în când să zărească - printre perechile dansând strâns, în oglinda mare dintre cele două ferestre înguste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cu dispreț, după care intrase în casă să se schimbe pentru a se bucura de un gin cu apă tonică înainte de masă. Într-o seară, când aveam aproape douăzeci și patru de ani, m-am dus să văd un program de filme franțuzești prezentat de societatea cinematografică a universității. Primul a fost Le Sang Des Bêtes, scurtul documentar al lui Georges Franju despre un abator parizian. Când filmul s-a terminat, sala era pe jumătate goală. Era publicul obșnuit al societății cinematografice: în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Packard. Veți fi cu adevărat bine-venit. Graham acceptă. O mică încăpere intimă fusese rezervată în spatele unui restaurant foarte liniștit și scump în centrul Bagdadului. Erau doar cinci invitați: Mark, Louis, Graham, un olandez sever și un neamț gălăgios. Mâncarea era franțuzească (condamnau toți cu vehemență bucătăria din orientul mijlociu); șampania era excepțională (Roederer Cristal ’77) și din belșug. Fiecare invitat beneficia de atențiile unei micuțe chelnerițe filipineze, care chicotea și se prefăcea încântată când o mână i se strecura pe sub minijupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Cine naiba e Madelaine și cam pe unde s-ar putea afla? Cara a izbucnit În râs și am avut impresia că a tot râs zece minute Întregi Înainte de a-mi răspunde: — Madelaine e cățelușa lor, un pui de buldog franțuzesc, și e la veterinar. A fost sterilizată. Eu trebuia să o iau de acolo, dar Miranda m-a sunat și mi-a zis să le iau pe gemene de la școală mai devreme ca să se ducă Împreună la familia Hampton. — Glumești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
blasfemie tocmai scăpată pe gură. Emily și-a trecut cardul prin cititorul electronic și am pornit-o amândouă În tăcere prin coridorul plin de coturi până În partea centrală, unde era situat biroul Mirandei. Am urmărit din priviri cum deschide ușile franțuzești și Își aruncă haina și geanta pe unul dintre birourile aflate În antecamera Încăperii cavernoase În care lucra Miranda. — Ăsta e biroul tău, evident, a zis ea și a arătat din cap spre o bucată netedă și lucioasă de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o ratată totală și absolută. Zâmbetul ei era deja de-a dreptul disprețuitor. — Bineînțeles. Trebuia să-mi fi spus de la bun Început că asta-i problema. Jessica Duchamps, e... ei bine, e o Duchamps! Știi doar, cel mai bun restaurant franțuzesc din oraș! E al părinților ei - nu că e nemaipomenit? Sunt incredibil de bogați! — Zău? am făcut eu, prefăcându-mă entuziasmată de faptul că această fată extrem de drăguță merita să fie cunoscută numai pentru că părinții ei erau proprietari de restaurant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
nas din cauza ei, pentru că mi-a agățat tocul. Pereții aveau un tapet portocaliu gros, cu dungi În relief de aceeași culoare, care se Întindeau cât era coridorul de lung, și o băncuță, tot portocalie, era lipită de perete. Pe ușa franțuzească din fața mea scria „Apt. B“, dar m-am răsucit pe călcâie și am văzut o ușă identică pe care scria „Apt. A“. A trebuit să-mi folosesc și ultimul dram de stăpânire de sine ca să nu sun la ușă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
prânz, deși, firește, nu exista În toate astea măcar o calorie, măcar un gram de grăsime, măcar o uncie de zahăr. Ea a pus pachetul pe biroul meu tocmai când Miranda zbiera și s-a repezit să Îi Închidă ușile franțuzești. — Ce s-a-ntâmplat? a șoptit ea cu ochii la tava cu mâncarea neatinsă pe care o țineam, Încremenită locului, În mâini. Păi, se pare că Încântătoarea noastră șefă a servit deja masa de prânz, am șuierat eu printre dinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
m‑am dat zdravăn cu capul de biroul melaminat. După ce am făcut treaba asta de trei ori, Emily a preluat convorbirea de la biroul ei. S‑a pus pe urlat, dar nu atât ca să Îl facă pe șofer să‑i Înțeleagă franțuzeasca, cât mai ales ca să Îl impresioneze suficient pentru a realiza gravitatea situației. Noii șoferi aveau Întotdeauna nevoie de o perioadă de adaptare, În principal datorită faptului că Își Închipuiau, În prostia lor, că nu era nici o problemă dacă Miranda trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
an la psihologie. Se cunoscuseră În biblioteca studențească din subsolul Universității. Am primit o enumerare completă a tuturor calităților lui: douăzeci și nouă de ani („Mai matur decât mine, dar nu prea bătrân“ă, de fel din Montreal („un accent franțuzesc atât de drăgălaș, dar, cum să spun eu, total americanizat“ă, păr lunguț („dar nu lung ca al ălora cu coadă de cal“ă și nebărbierit exact cât trebuie („Seamănă cu Antonio Banderas când nu se bărbierește timp de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
făcut și să se ducă În biroul Mirandei. Imediat. Din fericire pentru toată lumea, Helen a venit În câteva secunde Împingând un cărucior plin ochi de haine Înaintea ei și trăgând un altul după ea. A ezitat o clipă În fața ușii franțuzești de la a biroul Mirandei, după care a primit un gest aproape imperceptibil din partea ei și a Început să Împingă cele două rasteluri pe covorul gros. — Asta e tot? Două rasteluri? a Întrebat Miranda, aproape fără să‑și ridice privirea de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
plecare. Dar, pentru că veți avea nevoie de monedă locală atunci când ieșiți pe poarta hotelului, dați‑mi voie să vă arăt asta. S‑a dus la biroul‑mamut, a deschis sertarul de sus și mi‑a Înmânat un plic cu antetul franțuzesc al revistei Runway pe el. În plic era un vraf de bancnote de euro, În valoare de vreo patru mii de dolari. Biletul, scris de mână de Briget Jardin, editorul care se ocupase de cele mai multe din problemele vizând organizarea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ah. Plec de la hotel peste douăzeci de minute pentru tot restul zilei. O să am nevoie de câteva eșarfe Înainte de a mă Întoarce și de un nou bucătar. Trebuie să aibă o experiență de minimum zece ani, În principal În bucătărie franțuzească, și să fie disponibil patru seri pe săptămână pentru cine În familie și de două ori pe lună pentru dineuri. Acum fă‑mi legătura cu Lucia. Știam că ar fi trebuit să mă șocheze ideea că Miranda voia ca, În vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
disperată, când mă văzuse pentru prima dată, mă urmărea Încă, În vreme ce Miranda avea doi homosexuali care păreau descinși direct din paginile revistei Maximă și să schimb ora la care trebuiau să vină. Nici o problemă, a chițăit Julien cu pronunțat accent franțuzesc. O să fim acolo, cum se spune la voi? Plini cu entuziasm! Noi am făcut program cu nimic tot săptămânul În caz că Madame Priestly trebuie la noi oricând! Am sunat‑o din nou pe Briget și am rugat‑o să se ocupe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
incredibil de Îndepărtate, la distanță de o viață Întreagă, pe când acum trebuia să am de‑a face cu un regiment Întreg de oameni care trăiau și mureau pentru prezentările de modă. Și probabil cu un băiețaș râzgâiat care vorbea o franțuzească de neînțeles. Când mi‑am extras, În cele din urmă, trupul Înveșmântat sumar, dar stilat, din limuzină, valetul nu mai era În așteptarea nimănui. Se auzea muzică interpretată live de o orchestră și se simțea miros de lumânări parfumate, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cînd merseseră la țară și se apropiaseră de o căsuță și vorbiseră cu proprietarul, care credea că sînt căsătoriți, și-i invitase În salon și-i servise cu un pahar cu lapte. Acum, Încetinind În fața unei căsuțe de culoarea brînzei franțuzești, Reggie spuse: — Uite, are loc În spate pentru porci și pui. Mi te și imaginez aruncînd lăturile. Te văd culegînd mere din livadă. Mi-ai putea face o plăcintă cu mere și budinci gustoase cu seu. — Te-ai Îngrășa, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]