5,247 matches
-
la Mortara (Ara Mortis), în Lombardia, iar francii au trecut la asedierea chiar a capitalei statului longobard, Ticinum (astăzi, Pavia). Fiul lui Desiderius, Adalgis a strâns o puternică armată la Verona, însă tânărul prinț a fost atacat și presat de franci către litoralul adriatic și a fugit la Constantinopol, înainte de a purta o confruntare directă cu Carol cel Mare. Asediul Paviei a durat până în iunie 774, când, în schimbul promisiunii ținerii în viață a soldaților și supușilor săi, Desiderius s-a predat
Desiderius al longobarzilor () [Corola-website/Science/324791_a_326120]
-
Charles Martel, dar după înfrângerea lui Chilperic la Soissons în acel an, el a făcut pace cu Charles, predându-l pe regel neustrian și comorile sale. Odo a fost, de asemenea, obligat să lupte atât cu umayyazii, cât și cu francii care i-au invadat regatul. La data de 9 iunie 721, i-a provocat o mare înfrângere lui Al-Samh ibn Malik al-Khawlani în bătălia de la Toulouse, prima bătălie majoră pierdută de forțele Umayyad în campanie lor militară din Europa Occidentală
Odo cel Mare () [Corola-website/Science/329043_a_330372]
-
care l-a declarat pe ducele aquitanian un campion al creștinismului, consolidându-și independența. În scopul de a contribui la securizarea frontierelor sale cu umayyazii, și-a căsătorit fiica, Lampegia, cu berberul musulman rebel Uthman ibn Naissa, numit "Munuza" de franci, guvernatorul adjunct a ceea ce avea să devină mai târziu Catalonia. În 731, francul Charles Martel, după ce i-a învins pe saxonii, și-a îndreptat atenția spre teritoriul rival din Aquitania, a denunțat alianța lui Odo cu Uthman ibn Naissa, a
Odo cel Mare () [Corola-website/Science/329043_a_330372]
-
independența. În scopul de a contribui la securizarea frontierelor sale cu umayyazii, și-a căsătorit fiica, Lampegia, cu berberul musulman rebel Uthman ibn Naissa, numit "Munuza" de franci, guvernatorul adjunct a ceea ce avea să devină mai târziu Catalonia. În 731, francul Charles Martel, după ce i-a învins pe saxonii, și-a îndreptat atenția spre teritoriul rival din Aquitania, a denunțat alianța lui Odo cu Uthman ibn Naissa, a trecut Loara, rupând tratatul de pace cu Odo. Liderul franc a jefuit Aquitania
Odo cel Mare () [Corola-website/Science/329043_a_330372]
-
îndreptat atenția spre teritoriul rival din Aquitania, a denunțat alianța lui Odo cu Uthman ibn Naissa, a trecut Loara, rupând tratatul de pace cu Odo. Liderul franc a jefuit Aquitania de două ori, Odo angajându-și trupele în luptă cu francii, însă a fost învins. Dar Charles s-a întors la Francia. Între timp, umayyazii își adunau forțele pentru a ataca aliatul lui Odo din regiunea Cerdanya din Pirinei (probabil Catalonia), Uthman ibn Naissa. În 731, conducătorul berber a fost supus
Odo cel Mare () [Corola-website/Science/329043_a_330372]
-
a răsculat autoproclamându-se rege al longobarzilor, drept pentru care Carol cel Mare a sosit în grabă în Italia, unde a zdrobit forțele ducelui longobard, depunându-l și ucigîndu-l în luptă. Ducatul longobard autonom a fost dizolvat și încorporat în regatul francilor, cu toate că succesorii lui Hrodgaud, deși numiți direct de către Carol, au continuat să poarte titlul de "dux Foroiuliensis". Fostului ducat longobard, regele franc a atașat și provincia Pannonia, devenită parte integrantă a Imperiului carolingian și un adevărat bastion împotriva incursiunilor avarilor
Marca friulană () [Corola-website/Science/324828_a_326157]
-
prima oară despre problemele Orientului, cerând creștinilor occidentali să lupte împotriva musulmanilor care ocupaseră Țara Sfântă și atacau Imperiul Roman de Răsărit. Există șase mari izvoare istorice care fac referire la această parte a conciliului: cronica anonimă "Gesta Francorum" („Faptele francilor” datată c. 1100/1101), care a influențat toate versiunile discursului, cu excepția celei a lui Foucher de Chartres, care era prezent la conciliu; Robert Călugărul, care s-ar putea să fi fost prezent; Baldric, arhiepiscopul Dolului; și Guibert de Nogent, ultimii
Conciliul de la Clermont () [Corola-website/Science/324309_a_325638]
-
referire la Ierusalim. Urban citează însă nevoia de ajutor a Imperiului Bizantin împotriva atacurilor musulmante: În "Gesta Dei per Francos" de Robert Călugărul, o versiune extinsă a discursului, scrisă la circa douăzeci de ani după conciliu, prezintă apelul adresat „rasei francilor” ca o perorație ce a constat punctul culminant al apelului lui Urban pentru ortodoxie, reformă și supunere a Bisericii. Robert consemnează că Papa a cerut creștinilor occidentali, săraci și bogați, să sară în ajutorul bizantinilor din răsărit, deoarece „"Deus vult
Conciliul de la Clermont () [Corola-website/Science/324309_a_325638]
-
său, Ratchis, a declarat ducatele de Spoleto și Benevento ca fiind țări străine în care era interzis a se circula fără permisiunea regală. În anul 758, regele Desiderius a capturat pentru scurtă vreme Spoleto și Benevento, însă odată cu cucerirea de către francii lui Carol cel Mare a regatului longobard din 774, Arechis al II-lea a căutat să revendice demnitatea regală și sp transforme Benevento într-un "secundum Ticinum": o a doua Pavia. Înțelegând ulterior că acest lucru ar fi fost greu
Ducatul de Benevento () [Corola-website/Science/324618_a_325947]
-
căutat să revendice demnitatea regală și sp transforme Benevento într-un "secundum Ticinum": o a doua Pavia. Înțelegând ulterior că acest lucru ar fi fost greu de pus în practică și mai ales că ar fi atras asupra sa atenția francilor, Arechis a optat în continuare pentru titlul de "princeps". În 787, în urma asedierii Salerno de către Carol cel Mare, el a fost nevoit să se supună suzeranității france. În acea vreme, Benevento era proclamat de către un cronicar ca "Ticinum geminum", în
Ducatul de Benevento () [Corola-website/Science/324618_a_325947]
-
bizantine conduse de fiul fostului rege Desiderius, numit Adalgis, care se refugiase după 774 la Constantinopol. Cu toate acestea, încercările lui Adelchis au fost dejucate de către fiul lui Arechis, Grimoald al III-lea, care, pentru a rezista, s-a supus francilor. Francii l-au sprijinit pe Grimoald în respingerea lui Adelchis, însă, în schimb, au atacat teritoriile beneventine în câteva rânduri și au obținut câteva mici achiziții teritoriale, în special Chieti de la ducatul de Spoleto. În 814, Grimoald al IV-lea
Ducatul de Benevento () [Corola-website/Science/324618_a_325947]
-
conduse de fiul fostului rege Desiderius, numit Adalgis, care se refugiase după 774 la Constantinopol. Cu toate acestea, încercările lui Adelchis au fost dejucate de către fiul lui Arechis, Grimoald al III-lea, care, pentru a rezista, s-a supus francilor. Francii l-au sprijinit pe Grimoald în respingerea lui Adelchis, însă, în schimb, au atacat teritoriile beneventine în câteva rânduri și au obținut câteva mici achiziții teritoriale, în special Chieti de la ducatul de Spoleto. În 814, Grimoald al IV-lea a
Ducatul de Benevento () [Corola-website/Science/324618_a_325947]
-
în răsărit, în timp ce noua capitală romană (a doua Romă) a fost inaugurată în anul 330 la Constantinopol de împăratul Constantin cel Mare. În timpul domniei acestui împărat, creștinismul a devenit religie de stat a imperiului. În vremea lui Carol cel Mare, francii au pus bazele unui imperiu, care a fost recunoscut ulterior (962) ca Sfântul Imperiu Roman de Patriarhul Romei, aducând-se astfel o ofensă gravă împăratului roman din Constantinopol. Biserica creștină de rit latin a Europei Occidentale și Centrale condusă de
Lumea occidentală () [Corola-website/Science/304109_a_305438]
-
profitabile pentru stat, i se trage denumirea. În 1881 și în 1905, Porquerolles își schimbă și ea proprietarii. Fiind singura insulă populată, o centrală termoelectrică și cisterne de apă sunt construite. În 1912 Porquerolles este cumpărată cu un milion de franci de către filantropul belgian François-Joseph Fournier, un marinar sărac care devenise milionar exploatând o mină de aur în Mexic. Acesta trăi în insulă până la moartea sa, în 1935, organizând sătenii într-un fel de cooperativă în care fiecare, femeie sau bărbat
Insulele de Aur () [Corola-website/Science/329052_a_330381]
-
salarii care diferă. Cazul cel mai elocvent este un interviu pe care l-am avut pentru un job pe care-l oferea o altă corporație în Orientul Mijlociu. Domnul de la HR (originar din India) care m-a intervievat mi-a spus franc în față că salariul diferă în funcție de țara de proveniență. Voi câștiga mai bine decât un inginer pakistanez sau filipinez, dar mai prost decât un inginer din vestul Europei. Același job, aceleași sarcini, același angajator. Am pus tot felul de întrebări
Zece ani de muncă () [Corola-website/Science/295746_a_297075]
-
lui Ludovic, teritoriul estic al Lotharngiei intră în posesia fiului acestuia Ludovic cel Tânăr care încheie Tratatul de la Ribermont prin care urmașii lui Carol cel Pleșuv îi cedează partea occidentală a Lotharingiei în schimbul păcii. Astfel Lotharingia este reunificată, în cadrul regatului francilor de est. La moartea lui Ludovic cel Tânăr teritoriul îi revine fratelui acestuia, Carol cel Gras, care reușește o unificare efemeră a tuturor domeniilor francilor. Această unitate este de scurtă durată, la sfârșitul lui 887 acesta este detronat și moare
Lotharingia () [Corola-website/Science/297323_a_298652]
-
Pleșuv îi cedează partea occidentală a Lotharingiei în schimbul păcii. Astfel Lotharingia este reunificată, în cadrul regatului francilor de est. La moartea lui Ludovic cel Tânăr teritoriul îi revine fratelui acestuia, Carol cel Gras, care reușește o unificare efemeră a tuturor domeniilor francilor. Această unitate este de scurtă durată, la sfârșitul lui 887 acesta este detronat și moare în ianuarie 888. Urmașul său în Francia Orientală, Arnulf de Carintia, revendică întreaga Lotharingie iar în 894 îl înscăunează pe fiul său bastard Zwentibold ca
Lotharingia () [Corola-website/Science/297323_a_298652]
-
ipoteza că în cancelaria maghiară se dorea o diferențiere netă între germanii din Transilvania și din Spiss față de cei așezați în Panonia. Această deosebire apare și în harta publicată de către Mályusz Elemér în 1939 în revista „"Századok"”. Primii coloniști - germani (franci), valoni și flamanzi - au provenit din teritoriile situate în bazinele râurilor Rin și Mozela. Pe lângă coroana maghiară, un rol important în procesul colonizării germane în sudul Transilvaniei l-au jucat Ordinul cavalerilor teutoni, mănăstirea cisterciană Igriș din Banat, precum și abația
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
alte regiuni (Insulele Dodecaneze sau Albania printre altele). În schimb, 380.000 de turci au părăsit teritoriul Greciei, ca și 60.000 de bulgari din Tracia și Macedonia. Primirea și recolonizarea refugiaților greci a costat aproximativ 45 de milioane de franci. Liga Națiunilor a organizat obținerea unui împrumut de 150 de milioane de franci pentru colonizarea refugiaților. În 1930, Venizelor a vizitat în mod oficial Turcia și a propus ca Mustafa Kemal să fie propus pentru acordarea Premiului Nobel pentru Pace
Megali Idea () [Corola-website/Science/320575_a_321904]
-
turci au părăsit teritoriul Greciei, ca și 60.000 de bulgari din Tracia și Macedonia. Primirea și recolonizarea refugiaților greci a costat aproximativ 45 de milioane de franci. Liga Națiunilor a organizat obținerea unui împrumut de 150 de milioane de franci pentru colonizarea refugiaților. În 1930, Venizelor a vizitat în mod oficial Turcia și a propus ca Mustafa Kemal să fie propus pentru acordarea Premiului Nobel pentru Pace. În ciuda faptului că Marea Idee a încetat să mai fie forța motrice a
Megali Idea () [Corola-website/Science/320575_a_321904]
-
1970. În scurt timp Mobutu a început o campanie pentru africanizarea numelor din regiune și pentru eliminarea influențelor europene. Țara a fost redenumită Zair. Orașele Léopoldville, Stanleyville, Élisabethville, Jadotville și Albertville au fost redenumite Kinshasa, Kisangani, Lumumbashi, Likasi și Kalemie. Francul a fost înlocuit de o nouă monedă, zaïrul (subdiviziune 100 makuta). Provincia Katanga a fost denumită Shaba (ceea ce înseamnă "cupru" în Swahili) și așa mai departe. În 1972 și-a schimbat numele în Kuku Ngbendu Wa Za Banga (""Atotputernicul luptător
Mobutu Sese Seko () [Corola-website/Science/297680_a_299009]
-
multe din ele trecând prin Câmpia Panonică. În jurul anului 560, pe urmele hunilor și în urma gepizilor, avarii asiatici cuceresc teritoriul Panoniei și îl păstrează sub controlul lor timp de două secole până în secolul VIII. Urmează o perioadă de dominație a francilor, a regatului slav Moravia Mare și a principatelor slave ale Balatonului până la sfârșitul secolului al IX-lea, când maghiarii (ungurii) au pătruns în Europa Centrală, în principal prin Pasul Verețki, pe văile Nistrului și Tisei mijlocii. Urmele cele mai depărtate
Istoria Ungariei () [Corola-website/Science/303690_a_305019]
-
pe deportații din Adrianopol să se întoarcă în orașul lor de baștină din regiunea nord-dunăreană în care au fost așezați. În 862 ungurii au pătruns pentru prima dată în centrul Europei, unde au fost implicați în războaiele dintre moravi și francii răsăriteni. În 881 au ajuns până la Viena, chemați de cneazul morav Svatopluk I. Peste 11 ani ei au fost chemați de ducele Arnulf împotriva vechilor lor aliați și au devastat Moravia Mare. Peste câțiva ani implicarea ungurilor în conflictele de la
Istoria Ungariei () [Corola-website/Science/303690_a_305019]
-
morav Svatopluk I. Peste 11 ani ei au fost chemați de ducele Arnulf împotriva vechilor lor aliați și au devastat Moravia Mare. Peste câțiva ani implicarea ungurilor în conflictele de la Dunăre s-a întețit. Au fost solicitați de moravi împotriva francilor în 894, apoi de împăratul bizantin Leon al VI-lea Filozoful împotriva bulgarilor.În 839 și în 862 războinici călări maghiari apar la Dunărea de Jos respectiv în Bazinul Panonic (Câmpia Panonică). În 895 Imperiul Roman de Răsărit încurajează triburile
Istoria Ungariei () [Corola-website/Science/303690_a_305019]
-
scurt timp după demisia colectivă a 14 astronomi, Urbain le Verrier a fost eliberat din postul de director. Jules Janssen a prezentat un proiect de restaurare a castelului din Meudon, a obținut fondurile necesare (mai mult de un milion de franci la vremea respectivă) și în 1876 a înființat în incinta castelului Observatorul de Astronomie Fizică. A fost construită o cupolă suficient de mare, care chiar și în momentul de față mai este dotată cu instrumente de observație. Observatorul din Meudon
Observatorul din Paris () [Corola-website/Science/332960_a_334289]