3,189 matches
-
era l'estate dei miti / immobile. Convalescenza: Îl vento s'innesta / docile al mio sangue, / ed è già voce e naufragio, / mani che rinascono: // mani conserte o palmă a palmă giunte / în distesa rinuncia. Vită nascosta: (...) e îl vento, îl fresco vento non versa / telai di suoni e chiarità improvvise, / e quando tace anche îl cielo è solo. D'alberi sofferte forme: Inutile giorno, / mi togli da spazi sospesi, / (deșerți spenti, abbandoni) / da quiete selve / avvinte da canapi d'oro / cui
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
p. 100. 225 Concludendo, se dovessimo, ritornando al paragone che più sopra abbiamo solo abbozzato tra Ungaretti e Quasimodo, (...), non ci parrebbe di sbagliare considerando nell'estrema raffinatezza di Ungaretti uno squisito, mă progressivo e fatale disseccamento dell'ispirazione; nella frescă, vigile e misurata forza di Quasimodo gli attributi migliori dell'arte nuova. (...) Egli, come ben dice Natoli, nulla ha attinto dai crepuscolari, futuriști, vociani, avanguardisti (non diciamo poi da Pascoli e da D'Annunzio!). E l'affermare questo non è
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Batteva l'ora șu estrema / riva d'Europa, insistențe (În una città lontana); Îl suono non ha eco, prende un cerchio / trasparente, mi ricorda îl mio nome (Îl silenzio non m'inganna). 272 Mă a me doleva ultimo sorriso // di frescă donna rinversa în mezzo ai fiori (Di frescă donna rinversa în mezzo ai fiori). 273 Interminati / spazi, sovrumani / silenzi, quello / infinito silenzio (L'infinito); antiche / nubi, antico / error (Inno ai patriarchi); Îl richiamo dell'antico / corno dei pastori (Che vuoi
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
insistențe (În una città lontana); Îl suono non ha eco, prende un cerchio / trasparente, mi ricorda îl mio nome (Îl silenzio non m'inganna). 272 Mă a me doleva ultimo sorriso // di frescă donna rinversa în mezzo ai fiori (Di frescă donna rinversa în mezzo ai fiori). 273 Interminati / spazi, sovrumani / silenzi, quello / infinito silenzio (L'infinito); antiche / nubi, antico / error (Inno ai patriarchi); Îl richiamo dell'antico / corno dei pastori (Che vuoi, pastore d'aria?); antiche / conchiglie lucevano (L'alto
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
L'abitator de' câmpi, e îl Sol che nasce / I suoi tremuli răi fra le cadenti / Stille saetta, alla capanna mia / Dolcemente picchiando, mi risveglia; / E sorgo, e i lievi nugoletti, e îl primo / Degli augelli susurro, e l'aura frescă, / E le ridenti piagge benedico. (La vită solitaria). 293 Infelice / scenă del mondo (La Vită solitaria); Me spesso rivedrai solingo e muto / errar pe' boschi e per le verdi rive (La Vită solitaria); camminano angeli muți / con me (Alla notte
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
romore (Îl sabato del villaggio); Non a me più îl vento fra i capelli / caro dilunga, e delusa è la fronte: / înclină îl capo docile ai fanciulli / sulla piazza. (Piazza Fontana). 332 A te somiglia la mia vită d'uomo, / frescă marină che trăi ciottoli e luce / e scordi a nuova onda / quella cui diede suono / già îl muover dell'aria. / Se mi dești t'ascolto / e ogni pausa e cielo în cui mi perdo, / serenità d'alberi e chiaro della
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
che trăi ciottoli e luce / e scordi a nuova onda / quella cui diede suono / già îl muover dell'aria. / Se mi dești t'ascolto / e ogni pausa e cielo în cui mi perdo, / serenità d'alberi e chiaro della notte (Frescă marină). 333 E come îl vento / odo stormir tra queste piante, io quello / infinito silenzio a questa voce / vo comparando: e mi sovvien l'eterno, / e le morte stagioni, e la presente / e viva, e îl suon di lei. / Così
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
L'infinito). 355 Città d'isola / sommersa nel mio cuore (Nell'antica luce delle maree); Nell'isola morta, / lasciato da ogni cuore / che udiva la mia voce / posso restare murato (În luce di cieli); Io în te mi getto: un fresco / di navate posa nel cuore; / passi nudi d'angeli / vi s'ascoltano, al buio (Alla mia terra); Tìndari, mite ți șo / fra larghi colli pensile sull'acque / dell'isole dolci del dio, / oggi m'assali e ți chini în core
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
accordi / di profondi risvegli / șu rive dense di cielo. Îl vento s'innesta / docile al mio sangue, / ed è già voce e naufragio (...) di te ha sgomento / îl cuore secco e dolente / infanzia imposseduta (Convalescenza). 359 E îl vento, îl fresco vento non versa / telai di suoni e chiarità improvvise, / e quando tace anche îl cielo è solo (Vită nascosta). 360 L'ombre / și piegano alle siepi. // Inutile giorno, / mi togli da spazi sospesi, / (deșerți spenti, abbandoni) / da quiete selve / avvinte
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
aflându-se în volumul Oboi scufundat. 384 Per averti ți perdo, / e non mi dolgo: șei bella ancoră, / fermă în posa dolce di sonno: / serenità di morte estrema gioia (Sillabe per Erato); Né în te riparo, / abbandonata al sonno / da frescă gioia, (L'acqua infradicia i ghiri); Svelata è la vena di corolla / sulla tempia che declina al sonno / e la tua voce orfica e marină. (...) Segreta / la notte delle piogge di calde lune // ți dorme negli occhi: / a questa quiete
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
affaccio, / e l'antica natură onnipossente, / che mi fece all'affanno (La seră del dì di festa). 395 Segreta / la notte delle piogge di calde lune // ți dorme negli occhi (Delfica). 396 Né în te riparo / abbandonata al sonno / da frescă gioia (L'acqua infradicia i ghiri). 397 Senza sonno io giacea sul dì novello, / e dove io tristo ed affannato e stanco / gli occhi al sonno chiudea, come per febre / rotto e deliro îl sonno venia manco. (Îl primo amore
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
una scală / che già scese în sogno rotando / a pormi dietro nel tempo (Mai ți vinse notte così chiara); Una città a mezz'aria sospesa / m'era ultimo esilio, / e mi chiamavano intorno / le soavi donne d'un tempo (Di frescă donna rinversa în mezzo ai fiori). 410 Termenul dolcezza este recurent în primele volume: Ape și pământuri, Oboi scufundat, Erato și Apòllion e Poezii noi în următoarele poezii: Vânt la Tìndari, Îngerii, Nicicând te-nvinse noapte-așa senina, Eucalyptus, Mobil
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
a mezz'aria sospesa / m'era ultimo esilio, / e mi chiamavano intorno / le soavi donne d'un tempo, / e la madre, fatta nuova dagli anni, / la dolce mano scegliendo dalle roșe / con le più bianche mi cingeva îl capo (Di frescă donna rinversa în mezzo ai fiori). 413 Discursurile se intitulează: Poesia contemporanea (1946), L'uomo e la poesia (1946), Una poetica (1950), Discorso sulla poesia (1953) în Salvatore Quasimodo, 1971, op. cît., pp. 263-281. A credergli, sarebbe Petrarca la prima
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
fu come una reazione e îl bisogno di abbandonare schemi formali, (...) e nella reazione sembrò dover chieder conforto a poeți di altro timbro, al Leopardi per esempio, ai poeți del dolce stil novo e ultimamente ai poeți greci e alla frescă letizia dei loro frammenti, Antonio La Penna, "Îl fiore delle Georgiche e Catulli Veronensis Carmina", Belfagor, Florența, 1, 31 ianuarie 1946, acum și în Quasimodo e la critică, îngrijit de Gilberto Finzi, Mondadori, Milano 1969, pp. 320-325. 424 Amore fuggitivo
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Eu cred că suntem un popor vegetal) Metafora copacului, cu formă de singular nearticulat, este asociată ideii de popor vegetal. Extrăgând mai multe elemente simbol, aparținând aceluiași câmp semantic al cadrului natural, Ana Blandiana redă universul acelei vremii, printr-o frescă deconstructivistă a generației sale. Îmbinând cadrul natural cu ideea de moarte, printr-o insesizabilă trecere de la teluric la uman, autoarea folosește metafora desfrunzirii drept punte de trecere între cele două medii. Desfrunzirea este un atribut al toamnei, dar și al
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de corturi,/ Până în șoseaua pe marginea căreia/ Sunt parcate mașinile/ Așteptându-și sfințirea;/ În timp ce credința -/ Asemenea rândunelelor/ Care pătrund sub cupolă/ Zburătăcite de clopote -/ Se rotește speriată,/ Se lovește de pèreții pictați/ De Pantocrator,/ Coboară/ Și se așază cuminte în frescă". (În frescă) O adevărată frescă, în dimensiuni mici, a vieții cotidiene, în care credința, îngerii, timpul, aglomerația, oamenii, condiția poetului sunt prezentate într-un amalgam de imagini și de cuvinte, acest volum aparține, prin excelențp, postmodernismului. Metafora nu există deloc
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Până în șoseaua pe marginea căreia/ Sunt parcate mașinile/ Așteptându-și sfințirea;/ În timp ce credința -/ Asemenea rândunelelor/ Care pătrund sub cupolă/ Zburătăcite de clopote -/ Se rotește speriată,/ Se lovește de pèreții pictați/ De Pantocrator,/ Coboară/ Și se așază cuminte în frescă". (În frescă) O adevărată frescă, în dimensiuni mici, a vieții cotidiene, în care credința, îngerii, timpul, aglomerația, oamenii, condiția poetului sunt prezentate într-un amalgam de imagini și de cuvinte, acest volum aparține, prin excelențp, postmodernismului. Metafora nu există deloc sau, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
marginea căreia/ Sunt parcate mașinile/ Așteptându-și sfințirea;/ În timp ce credința -/ Asemenea rândunelelor/ Care pătrund sub cupolă/ Zburătăcite de clopote -/ Se rotește speriată,/ Se lovește de pèreții pictați/ De Pantocrator,/ Coboară/ Și se așază cuminte în frescă". (În frescă) O adevărată frescă, în dimensiuni mici, a vieții cotidiene, în care credința, îngerii, timpul, aglomerația, oamenii, condiția poetului sunt prezentate într-un amalgam de imagini și de cuvinte, acest volum aparține, prin excelențp, postmodernismului. Metafora nu există deloc sau, dacă există, este ascunsă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
direct, în care nici necuvintele, nici un arsenal stilistic bogat nu își mai găsesc locul, autoarea deconstruiește orice semnificație originară a simbolisticii utilizate. Metafora este aproape inexistentă, miza fiind aceea a transmiterii cât mai exacte a informației. Tabloul realizat devine o frescă a societății totalitare și a efectului ei de distrugere a prezentului, cu reprecusiuni în viitor. În articolul Oglinda totalitarismului în opera Anei Blandiana 243, Monica Papazu remarcă poziția excepțională pe care o deține Ana Blandiana în cultura română, referindu-se
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
explicit, deși e alegoric. Aversiunea față de dictatură este manifestată, însă, total dezarmat. Promovând o poetică a revoltei sugerate, îmbinată cu o poetică a retragerii, a aceleiași ascunderi în sine, Ana Blandiana realizează prin intermediul acestor poezii de factură subversivă, o adevărată frescă a societății totalitare sau, un muzeu al ideologiei comuniste. Dincolo de suprafața textului, metafora cu iz subversiv funcționează duplicitar, dedublându-se și restrângându-se continuu, realizând o oarecare destabilizare a textului, voce a interiorului autoarei. Concluzii "Un intelectual are datoria să
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
am analizat atât din punct de vedere stilistic, cât și lingvistic, morfo-sintactic, relevând câteva aspecte esențiale ale acestor tipuri de scrieri. Am identificat, astfel, versuri lapidare, eliptice de predicat, secvențe nominale care funcționează alegoric și a căror coliziune realizează o frescă plasticizantă a societății totalitare, metafore cu dublu sens, care deconstruiesc simbolistica originală, fiind investite cu sensuri noi, al căror semantism capătă relevanță doar raportat la context, precum și asonanțe și aliterații din sunete închise, dure, care trimit la efectul negativ al
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
socială. Observații de aceeași factură, extinse de la planul urbanistic la cel comportamental, cu sporul de imagini și nuanțe creionate prin mijloace specifice arsenalului poetic, datorăm unui alt strălucit congener, Vasile Alecsandri, cel care a lăsat posterității, poate, cea mai sugestivă frescă a Iașilor din perioada "regulamentară", atunci când orașul înfățișa, nu doar vizitatorului străin, ci și localnicilor în proporții aproximativ egale -, cele "două fețe": una orientală și alta europeană. "Alăturarea acestor două caractere deosebite, care dovedește atât de mult și în opinia
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
640 pagini, într-o lume tot mai grăbită și mai nerăbdătoare? Acest Sun Tzu à la française demonstrează, după opusul impresionant al lui Jonathan Littell din 2005 (Les Bienveillantes), că cel puțin Hexagonul nu și-a pierdut defel apetitul pentru frescele istorice și aventurile războinice și nici memoria conflictelor majore din ultimul secol. Și că juriul premiului Goncourt se întoarce la vatră, după cîteva salturi mai îndrăznețe, consacrînd, așa cum o doreau fondatorii, un roman de debut al unui tînăr scriitor, de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ale tuturor habitatelor, ale tuturor peisajelor lumii. O enciclopedie a copiei. O rază mare de soare făcea să sclipească acele vîrfuri himalayene, încingîndu-le cu o lumină caldă și arămie. În vreme ce de-a lungul bulevardului Binhai fațadele răsăreau într-o lungă frescă de scîntei multicolore. Îndepărtarea relativă a cerului și a mării conferea orașului un amestec de forță supranaturală și de volatilitate. Amar ca berea (Guiness) e glonțul patriei... Ce gust are trădarea? Și în raport cu ce o definim? Judecata însăși nu este
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mă văd constrâns să subliniez, nu mă voi opri decât asupra singurei bucăți epice eliadești care intră sub incidența temei dezbătute de mine, Domnișoara Christina. Romanul, scris în grabă și publicat la sfârșitul anului 1936, apare în continuarea celor două "fresce sociale de tehnică naturalistă" (Culianu, 1998: 230), Întoarcerea din Rai și Huliganii, apărute cu doi, respectiv un an mai devreme. O frază a lui Florin Țurcanu rezumă cu mare abilitate subiectul romanului: "Domnișoara Christina descrie irupția terifiantă în realitatea cotidiană
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]