KorAP: Find »[drukola/base=fund & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...52 53 54 ...628 >

15,687 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364

nu-i venise pe moment o replică potrivită, iar el se îndepărtase sfidător, lăsând-o fără grai. Pe vremuri, o femeie pe loc l-ar fi luat de urechi pe un astfel de băiat și l-ar fi bătut la fund. Dar acum nu poți să-i bați la fund pe copiii altora în mijlocul străzii; dacă ai încerca să faci așa ceva, s-ar lăsa cu scandal. Ea era o femeie modernă, firește, și nu aproba pedepsele corporale, dar câteodată ajungi să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
el se îndepărtase sfidător, lăsând-o fără grai. Pe vremuri, o femeie pe loc l-ar fi luat de urechi pe un astfel de băiat și l-ar fi bătut la fund. Dar acum nu poți să-i bați la fund pe copiii altora în mijlocul străzii; dacă ai încerca să faci așa ceva, s-ar lăsa cu scandal. Ea era o femeie modernă, firește, și nu aproba pedepsele corporale, dar câteodată ajungi să îți pui întrebări. Oare băiatul acela ar fi aruncat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
s-ar lăsa cu scandal. Ea era o femeie modernă, firește, și nu aproba pedepsele corporale, dar câteodată ajungi să îți pui întrebări. Oare băiatul acela ar fi aruncat cutia dacă știa că ar putea cineva să-l bată la fund? Probabil că nu. Gândurile legate de căsătorie și mutare și bătăi la fund erau toate foarte bune, dar viața de zi cu zi trebuia să-și urmeze cursul, iar asta însemna pentru Mma Ramotswe că trebuie să deschidă Agenția de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
aproba pedepsele corporale, dar câteodată ajungi să îți pui întrebări. Oare băiatul acela ar fi aruncat cutia dacă știa că ar putea cineva să-l bată la fund? Probabil că nu. Gândurile legate de căsătorie și mutare și bătăi la fund erau toate foarte bune, dar viața de zi cu zi trebuia să-și urmeze cursul, iar asta însemna pentru Mma Ramotswe că trebuie să deschidă Agenția de detective nr. 1 luni de dimineață, așa cum făcea în fiecare zi lucrătoare de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
l-au tot căutat. A venit și mama lui, de mai multe ori. A adus pe unul din tribul Mosarwa cu ea, un omuleț micuț, căutător de urme, care pășea ca un câine, cu nasul ținut în pământ. Avea un fund grăsan, cum au toți cei din tribul Basarwa. — Și n-a găsit nimic? Mma Ramotswe știa răspunsul, dar voia s-o facă pe cealaltă femeie să povestească în continuare. Până acum nu auzise decât varianta doamnei Curtin; nu era exclus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
Am venit cu niște copii. Trebuie să ia și ei masa. — E mâncare destulă, răspunse ea. Am făcut o tocană pe cinste. Așteptă câteva minute până să intre în sufragerie, terminând la repezeală piureul din cartofii care se prinseseră de fundul oalei. Când intră, însă, ștergându-și mâinile cu sârg de un șervet de bucătărie, îl găsi pe domnul J.L.B. Matekoni așezat pe scaunul lui. De partea cealaltă a camerei, privind pe fereastră, erau o fetiță și un băiețel, probabil frați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
bucuroasă să te văd și să te fac fericit. — Și tu ești o bucățică bună, spuse el râzând. Foarte rea. Foarte afurisită. Foarte deșteaptă. Îi aduse arma după cum îi promisese, împachetată într-o hârtie cerată, pe care o pusese la fundul unei pungi de plastic mari, de la Bazarul OK, sub un teanc de exemplare vechi ale revistei Ebony. Ea o despachetă în prezența lui, iar el începu să-i explice cum să tragă piedica, dar ea îl întrerupse. Nu mă interesează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
înțepeni și în aer se simți din nou mirosul acela acru, de data asta ceva mai puternic. — Da, continuă ea, știu totul despre Angel și subiectele de examen. Am o declarație detaliată la mine la birou. Vă trag scaunul de sub fund într-o clipită. Ce v-ați face în Gaborone ca lector universitar șomer, Rra? O să vă întoarceți în satul natal să dați o mână de ajutor la creșterea vitelor? Cuvintele ei, observă, căzură ca niște lovituri de topor. Escrocherie, gândi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
din biroul lui și, în drum spre dubița albă, își ascultă propria respirație sacadată și simți cum îi bate inima gata-gata să-i sară din piept. Habar n-avea cum de avusese curaj, dar curajul fusese acolo, ca apa de pe fundul unei cariere părăsite - nespus de adâncă. CAPITOLUL OPTSPREZECE La service-ul Tlokweng Road Speedy Motors În timp ce Mma Ramotswe se dedulcea cu plăcerile șantajului - pentru că despre asta era vorba, chiar dacă era pentru o cauză bună; iată o nouă problemă morală pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312

-s aici, astea nu se întâmplă, nimic din ce auzi nu se întâmplă”. Încerc să-mi domolesc nervii amintindu-mi de mătușa Rozalia, de tânguirile ei pe nas și de salata de vinete amare, așezată într-un castron având pe fund reproducerea Palatului Culturii, în romburi aurii. Care-i legătura? Întotdeauna, de pe la șase ani, mi-am zis că nu mi se poate întâmpla nimic mai rău decât să ingurgitez pasta aia încleiată în gălbenuș de ou și ulei rânced. Gustul îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
acest pahar? - Din votcă... încearcă să glumească altul. - Ești idiot! cade verdictul necruțător. Își plimbă satisfăcut privirea peste adunare și mai comandă una mică. După ce-o dă pe gât, ahhh, se scutură și-arată din nou neștiutorilor paharul, cu fundul în sus de data aceasta. - Priviți-l! Priviți-l! Bă, uitați-vă! Ei? Toți întind gâturile. E la fel ca primul, poate mai puțin ciobit. Seamănă cu paharele lor. Făcute toate la Buhuși, înainte ca fabrica să dea faliment. Anatol

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
n-au de ce exista... adică nu le vezi, sunt potențiale... po-ten-ți-a-le... Când „Vocile” au chef să vorbească, și nu cu orice papițoi... continuă Anatol, atunci tu vezi iarba, asfaltul, blocul, copacul ăsta, vila portocalie a lu’ Cozariuc, pe asta cu fund mare și lăptărie bogată de-alături, te vezi și pe tine, întinzi mâinile și le vezi... Captivați, și-așază toți labele pe masă, ca la controlul unghiilor la școală. - Dar asta nu-nseamnă că tu sau fâța aia de la ușă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
de lemn, îmi revine frica aceea de-acum treizeci de ani, grea, din oase parcă, mă temeam oricând, chiar dacă nu făceam nimic, să nu mă prindă, să nu afle și-atunci mă ascundeam în vreun prun sau în coliba din fundul curții, unde trăgeam și-o pătură pe ochi și așteptam să plece „Ei”, așa le spuneam, fără să știu cine sunt. Mai ales că niciodată n-ai cum să știi care-i scândura putredă și care s-ar putea rupe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
să scurtcircuitezi, să b...borăști cuvintele, să iasă ca sperma... - Ok, ok... Fii pe pace, nu mă bag eu niciodată în gusturile manifestelor... - Și cine face poze? - Eu zic să stăm amândoi lângă Marietta, tu pui limba pe poemul de pe fund, eu arăt spre ăla de lângă buric și desene... să se vadă că e un spirit de generație... Cu mijlociul... - Sclivi, faci tu poze? - De ce nu? - Să fii atent, să prinzi tot. Da’ tot... Le punem dup-aia pe internet și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
așa, simple antene... Așa e și normal, doar ce ne imaginăm, dacă o să fie granița cu UE-ul pe Prut, trebuie s-avem și bază militară la Iași, să le stea rușilor ca un cui în talpă... - Un par în fund... completez. - Ai văzut că nu se dau duși din Transnistria, c-au mai inventat o țară? Cu două cocioabe și-o privată... Îmi pare rău de amărâții ăia din Basarabia, da’ de noi plâng de se scutură cămașa, poate-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
că ar ateriza exact sub calorifer. Cum are servieta burdușită și pântecele cam mare, n-ar apuca să întindă mâinile bondoace să amortizeze căderea, poate ar schița un gest atât cât să-și zdrelească degetele, s-ar duce drept în fund, capul i-ar zvâcni în spate când ar încerca să se redreseze, ar aluneca și-ar da cu moalele de elemenți și imediat i-ar țâșni sângele din abundență. I-ar zbura, din recul, ochelarii de pe nas, cam la jumătate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
și nu-i vezi, nu-s, deși sunt în proximitatea ta. Ăștia te-aruncă-n paradox direct de pe laviță, îți trag rogojina de sub picioare și se zgâiește la tine abisu’. Da’ se poate? Te uiți în ochii lor ca-n pălăria fără fund a sperietorii de ciori? „Ptiu, numa’ tu să fii ca tine...” cum stupesc muierile de la țară când îs cu burta la gură și le iese-n cale câte-o urâtanie sau un șontorog. - Și noi, Voievoade? Noi? - A, noi?... Noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
că-i scotocești prin apartament în lipsa ei, a văzut după semne, căpețele de lână, fire de păr lipite cu gumă de mestecat, ea pune ibricul cu coada-ntoarsă spre perete și l-a găsit altfel, avea și-un praf alb pe fund... că-i dai tu sau pui pe alții să-i dea telefoane de amenințare în timpul nopții, că ai antene prin care faci perturbații, că-i arunci pe geam țânțari care-aduc malarie, broaște, salamandre, șobolani gâtuiți, viezuri beliți și chiar și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
de bază, rezultată din numeroase observații de teren și schițe ascunse undeva bine, numai ea știe unde, e aceea că toaletele publice, budele sunt în continuare locurile de întâlnire, cuiburile agenților secreți care, după 1989, numai s-au dat la fund, așteptând să se reactiveze. „Cum să ne imaginăm că au dispărut peste noapte?” zicea. - Cum? - Au ales locuri frecventate, unde nimeni nu s-ar aștepta să fie, să recunoaștem, au niște celule mici și o aparatură camuflată care înregistează zi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
țeapăn, nu? Iar el e-atât de tont, încât nu s-a băgat la nici un partid, a ținut-o pe-a lui... „Bă, comunizmu’ n-a fost așa de rău...” Ăilalți s-au aranjat, îs bine-mersi în Parlament, își plimbă fundurile prin Europa și State, s-au curățat oamenii de pete, îs mai ceva ca arhanghelii dreptății cu paloșe de flăcări... Bătrânu’, nu, el are convingeri! L-au dat în gât la ziar... cât a furat, anchete... Bă’, la cât a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
el machit bine, asta l-a ajutat, cred, să nu degere... - Au crăpat toate, s-a umplut casa de vin roșu, până la glezne, și-au ieșit vreo doi șoareci, înotând bezmetic să scape, dar până la urmă s-au dat la fund... - Au murit fericiți, umflați, sughițând de vinișor! - Și babacu’ râdea, pleoscăind în vin, bătea pas de defilare, la dreap-ta, la stân-ga, un-doi, un-doi, de-a împroșcat și tavanul, ba a și luat de deasupra cu pumnu’, să mai tragă o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
cu bocanci grei, cu ținte, și făcea un zgomot de nu puteai pune geană pe geană, arunca pungi cu moare de varză în capul oamenilor, juca pocher cu Măria Sa, Cuzachi, dat jos de pe soclu, rămas însă cu șeaua lipită de fund, alerga gol-pușcă și cu tabloul lui Mao în brațe prin palatul Roznovanu, la oră de vârf. - Știi cine e? Dacă-ți spun, nici nu-ți vine să crezi! Îți dai seama?! zbârnâie cu excitarea unui client de cabine cu filmulețe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
lucru? - Ei, domn’ profesor, așa-i, anul ăsta nici grâul nu s-a făcut, numai de-o șchioapă, fără spic, numai pai, stau oamenii suflecați prin bălți și-l seceră, ca-n timpul războiului. Vai de capul lor... - Vai de fundul nostru... - Dar alea, să știți de la mine, nu erau fulgere obișnuite, din astea am văzut destule la viața mea, nu, nu, acolo e altceva, altfel arată când vine vijelia, cine poate să înțeleagă ce semn mai e... S-au strâns

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
tremură toată. - Vino aici... Nu suportă atingerea, se scutură și-și strânge brațele peste piept. - Lasă... Tu? - Eu îs obosit, abia mă târâi, încă nu m-am dezmembrat, am hălăduit prin Budapesta. - Iar? - Da, am ieșit, ca de obicei, prin fundul grădinii, de-a bușilea, m-am zdrelit în sârma ghimpată și m-am trezit în orașul vechi. Știu drumul cu ochii închiși! - Fiecare cu Budapesta lui... Mai dă-mi vin. S-a ridicat dintr-odată: - Uită-te în jur, uită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
stofă de Ultimul Tango la Paris. Iar faza cu mânjitul pe piept și prin alte locuri cu mâncare nu-mi mai spune nimic de când, pe la vreo patru ani, m-am scăldat în troacă și-aveam terci amestecat cu cartofi în fund și-n urechi. N-o fi macho după rețetă, nu bandez de să ridic chiuveta, mi-e și cam foame și-o las să pregătească salata. Mă spăl, încerc să dau jos o parte din praful de peste zi. Parcă m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]