1,639 matches
-
îi reamintește Ismena chiar la începutul tragediei, dintr-un neam blestemat să piară de moarte violentă (de esemplu, automutilarea lui Oedip ori sinuciderea Iocastei). Gata să se sacrifice pentru a fi pe placul morților ei îndrăgiți, pentru a respecta ceremonialul funebru al înmormântării lui Polinice, Antigona i se împotrivește lui Creon, care îi interzisese să se atingă de rămășițele pământești ale dușmanului său și cere vehement să fie îngropat după rânduieli. Acest ritual pentru cei este pentru Antigona legea nescrisă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
spune el lui Creon, „este să-mi vezi fantoma răzbunătoare (alastor) rămasă pentru totdeauna în acest colț de lume”. Alegând teritoriul Eumenidelor, Oedip optează pentru valoarea lor ambivalentă. Protectoare a Atenei, umbra lui va transmite Tebei și propriilor fii mesajul funebru al fantomei răzbunătoare, al fantomei ce va aduce la îndeplinire Ate-ul întregului neam. Iată de ce, de la un capăt la altul al piesei, Eumenidele vor fi neîncetat invocate ca ajutoarele și aliatele lui. Oedip mai are și un alt aliat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
că era confecționată din piele de câine și că „închidea în ea tenebrele lugubre ale nopții”. După unii teoreticieni, cuvântul latinesc persona („mască”) ar fi derivat din etruscul Phersu, echivalent al grecescului Perseu. Phersu este purtătorul de mască în ritualul funebru organizat întru cinstirea unui defunct. Masca figurează astfel spiritul celui mort și, în dansul ritual, cel ce o poartă mimează și actualizează puterile subpământene, după cum Persefona, prin masca lui Gorgo a cărei stăpână este, supraveghează ea însăși lumea Infernului, ținuturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
o repetiție anticipată a adevăratei morți, deja prezente. Pentru această falsă moarte, Julieta s-a împodobit ca pentru moartea „cea frumoasă”, scăldată în miresmele florilor și semănând atât de bine cu somnul; totuși mirosul pe care îl împrăștie rozmarinul, floare funebră, anunță, fără îndoială - așa cum o făcuseră și ofrandele Ofeliei -, moartea reală ce va urma. Dar oare cea de-a doua moarte a Julietei, cea adevărată, nu va avea și ea chipul „morții frumoase”? Ca și cum un fel de contopire s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Să rămână cu noi doar cei ce nu se îndoiesc de „miracolul” statuii însuflețite! IVtc "IV" Umbre moderne și efigii de ceară tc "Umbre moderne și efigii de ceară " Maeterlinck sau invizibilul din spatele ușiitc "Maeterlinck sau invizibilul din spatele ușii" Toposul funebru și invizibilul fără chip Cu Maeterlinck, marea noapte shakespeariană revine sub forma unui teatru al tenebrelor. Toposul nocturn al lunii, arborii întunecați clătinați de vânt, acesta este decorul nelipsit din piesele dramaturgului belgian 1. Maeterlinck proiectează de fiecare dată o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
cea a unor morți reveniți printre cei vii în acordurile unui vals nostalgic, ecou al trecutului definitiv pierdut. Astfel, grație acestor repetate treceri de la imobilitate la mișcare, de la inanimat la viu, actorii îi vor oferi publicului o „PARADĂ triumfătoare și funebră”, „marea paradă a circului morții” cu care se deschide reprezentația, una bazată în întregime pe jocul dintre actor și manechin, în care actorul - adevărat „automat tragic” - se va deosebi doar cu mare greutate de dublul său inert, manechinul. Căci pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
sunt îngropați și dezgropați de-adevăratelea, într-un cimitir „în activitate”, cum este acela din „Straniul cuvânt de...”, un spațiu unde moartea își făptuiește în mod real lucrarea. Căci numai aici își poate împlini actorul adevărata sa vocație de „mim funebru”, numai aici poate el „să-i redea unui mort viața și să-l facă să moară din nou”, așa cum se întâmpla în Roma Antică în timpul „marii parade de dinaintea îngropării unui cadavru”. Această „înviere” și această „a doua moarte” - desigur, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
își amintește vag, și recunoaște asta. Totuși „palida licărire” a acestor amintiri este singura care, aureolând arhitectura pur verbală a unui asemenea tip de teatru, îi precizează și îi nuanțează sensul. Căci întregul eșafodaj de cuvinte deplânge aici zădărnicia invocației funebre, sentimentul de vid și de tăcere; actul „sculptării unei pietre în formă de piatră”, ne spune un text din Fragmente, este legat de ideea sinuciderii și a amuțirii finale. Un act „echivalent cu «a tăcea»”. Un ciudat paradox face însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
trimite, în același timp, la vid, la absență și la piatra comemorativă par cu atât mai bizare! În aventura lui Genet, moartea dublează întotdeauna privirea, fie ea și cea mai frivolă. De asemenea, fiecare gest poartă pecetea morții. Pentru ceremonialul funebru cu mormânt gol și catafalc pe care nu e depus nici un cadavru real, orice privire, orice gest modelează vizibil o absență. „Aventura mea va fi funebră prin faptul că orice acțiune este, în mod categoric, trăită și gândită nu pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
ea și cea mai frivolă. De asemenea, fiecare gest poartă pecetea morții. Pentru ceremonialul funebru cu mormânt gol și catafalc pe care nu e depus nici un cadavru real, orice privire, orice gest modelează vizibil o absență. „Aventura mea va fi funebră prin faptul că orice acțiune este, în mod categoric, trăită și gândită nu pentru a genera acțiunea următoare, ci pentru a se reflecta în ea însăși, pentru a erupe, a exploda și a se autodefini cu cea mai mare rigoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
oglinzi. Fără îndoială, cele două metafore - a oglinzii și a mausoleului - au fost alese pentru a exprima acea alianță a materialului cu imaterialul, despre care Genet vorbește pe larg în Fragmente. El susține aici, așa cum am mai arătat, că aventura funebră în jurul unei „ceremonii închinate oricărui fel de absență” vizează „construirea unei civilizații spectrale”, dar că scopul ei nu poate fi atins „folosind alte vocabule în afara celor ce reflectă o realitate compactă și continuă”. În teatru, spectralul nu există decât dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
vedea pielea obrajilor, galbenă ca pergamentul încrețit. L-au înmormântat Duminică, pe la patru după amiază. Caretele cu armăsari frumoși, conduse de birjarii care l-au stimat și i-au rămas datori până azi robele cusute pe veresie, închipuiau cortegiul carului funebru din spatele căruia Marcu înjura de „lapte”, și de „buric” cioclu de pe capra înaltă care băga parcă dinadins dricul în băltoace. A continuat apoi iar lanțul Duminecilor, toate, toate la fel, în casa văduvei. Laura nu mai râdea și nici mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
să fie zgâriat de zidul sau de balustrada scării. Prudența lor îmi pare neverosimilă. Coșciugul cuprinde numai piele și ciolan, și nu carne grea și multă, după cum s-ar putea greșit înțelege, privind mutra îngrijorată a domnului director de la pompele funebre. „Nu se poate împlini o carte despre carne, susținu cu vehemență Ferdinand Sinidis, dacă nu închizi în ea și femei de calibrul Albertinei. „Când sosise din Olanda cu scufiță și încălțată cu saboți, adusese de pe țărmurile Țărilor de Jos, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și sleită de foame: moartea, întruchipată în domnul cu obrazul de culoare pământie, venit în vizită cu hainele și cu pălăria gris, rigid și implacabil, în fața expunerilor de motive în favoarea unei scurte amânări, apoi: uluitoarea apariție a directorului de pompe funebre, care condolează în frac, luând în același timp și măsura mortului, sunt numai câteva imagini puternic conturate din alcătuiri susținute în întregime de substanța realismului cutremurător, precum și de lirismul pur, ce le dă de altfel o amploare unică. Iubita lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
deoarece m-am întrebat întotdeauna ce reacție ar avea dacă ar fi să mor drept răsplată pentru faptele ei rele. Mi-o și imaginam la înmormântare, o ceremonie ieftină și de prost-gust organizată la subsolul unui salon dubios de pompe funebre. Înnebunită de durere, cu lacrimile curgându-i șuvoi din ochii înroșiți, mi-ar smulge probabil cadavrul din coșciug, jelindu-se beată: „Nu-l luați de la mine! De ce trebuie ca cele mai frumoase flori să se ofilească și să cadă de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
la Înmormântare cu un fel de toleranță amuzată. În sinea lui, a decis că Înhumarea era de preferat incinerării și a zâmbit, amintindu-și de vechea preferință din copilărie: oxidarea lentă Într-un vârf de pom. În ziua de după ceremonia funebră s-a distrat În biblioteca cea mare, cufundându-se În moliciunea canapelei În atitudini mortuare grațioase, Încercând să determine dacă atunci când Îi va suna și lui ceasul, era de preferat să fie găsit cu brațele Încrucișate pios pe piept (Monsignor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Copacii, tăcuți până la ultimul vârf... fără patimă... Vânturi subțiri și, departe, un râset pierit...“ CAPITOLUL 4 ÎNFUMURATUL SACRIFICIU Atlantic City. La sfârșitul zilei, Amory se plimba pe promenada de scânduri, calmat de necontenita tălăzuire a mării, adulmecând mirosul pe jumătate funebru al brizei sărate. Marea, se gândea el, Își păstrează amintirile mai profund decât pământul lipsit de credință. Parcă și acum șoptea despre galerele norvegiene ce brăzdaseră lumea apelor, sub stindardul cu figuri de corbi, despre navele de linie britanice, bastioane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
țara în folosul lor. * Toate nelegiuirile se fac în numele legii. * Doctorul nu te întreabă de credință, preotul nu te întreabă de sănătate; amândoi te întrebă de bani. * Doctorul mi-a făcut trimitere la preot; preotul m-a trimis la Pompele funebre. * Unii cu foloasele, alții cu ponoasele. * Unii nu răspund nici pentru propriile păcate; alții trag și pentru păcatele altora. * Oricât te-ai ascunde, moartea tot te găsește. * Școala te învață, dar te și dezvață. * În școală intri fără să știi
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
Dumnezeu de cele ce au făptuit în această viață și de ceia ce au dorit să li se împlinească de către urmași. Respectați deci, cu sfințenie și îndepliniți întocmai dorința morților voștri dragi, dacă voiți să aveți liniște sufletească"197. Discursul funebru rostit de către Șerboianu în 1937 la ceremonia incinerării Elizei Conta este din păcate unicul de gen care a fost publicat în revistă, deși arhimandritul oficiase numeroase slujbe religioase și ținuse numeroase cuvântări. O certifică revista Flacăra Sacră, dar și alte
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Elizei Conta este din păcate unicul de gen care a fost publicat în revistă, deși arhimandritul oficiase numeroase slujbe religioase și ținuse numeroase cuvântări. O certifică revista Flacăra Sacră, dar și alte surse. Pot fi astfel enumerate numeroase alte ceremonii funebre pe care Șerboianu le-a ținut în capela Crematoriului Cenușa. Așa de pildă, conform revistei, arhimandritul oficiase la capela crematoriului pentru generalul Ioan Holban, profesorul universitar Paul Grunau, Ludovic Smetan, comisarul șef al Prefecturii Poliției Capitaliei, Elena Dressler, sora ministrului
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de profanare de mormânt și se pedepsește cu închisoare corecțională de la 3 luni la un an și o amendă de la 2000 la 5000 de lei. Aceiași pedeapsă se aplică aceluia care, prin violență sau amenințare, tulbură un cortegiu sau serviciu funebru, ori împiedică îngroparea sau INCINERAREA unui mort. Art. 314. Acela care, prin orice mijloace săvârșește un act de profanare asupra unui cadavru, comite delictul de profanare a cadavrului și se pedepsește cu închisoare corecțională de la 6 luni la 2 ani
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
negru și se bocesc timp de douăzeci și patru de ore. Vitzipitzii. Religia Mexicanilor, prescriind penitența, mărturisirea (spovedania) în public a greșalelor și expiațiunile, adică spălarea păcatelor, recunoaște implicit existența unei alte vieți și nemurirea sufletului. Ceremonii la moarte. Preoții cântă imnuri funebre. Din când în când ei ridicau în sus corpul mortului, pe când se sacrificau victime omenești în onoarea defunctului. De multe ori servitorii casei se devotau a urma pe stăpânul lor, La punerea mortului în groapă se puneau aur și argint
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
dintre creator și creatură. Fariseii simbolizează aici omul care în fața luminii soarelui își închide ochii deliberat, susținând că lumina soarelui e întuneric absolut ori cu cel care, la auzul Logosului divin, își pune palmele peste urechi, neascultându-și decât bătăile funebre ale inimii sale împietrite. Să revedem contextul evangheliei: Isus săvârșește minuni, vindecând orbi, muți, ologi, posedați. Negând prezența și lucrarea efectivă a Duhului Sfânt în aceste vindecări, fariseii iau locul orbilor, muților, ologilor și al posedaților, devenind, ei, cei care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
la Stanford în S.U.A. la un spectacol uimitor. Niște studenți au strâns bani ca să cumpere un frumos automobil american, simbol al reușitei. Apoi au săpat o groapă adâncă în care au îngropat automobilul, cu un întreg ceremonial însoțit de cântece funebre. O dată cu acest automobil ei îngropau gustul pentru reușita materială, al cărei simbol era mașina, această reușită fiind sursa poluării planetei, păcatul omului modern. Într-adevăr, s-ar părea că trăim într-o lume în care soluția care ni se oferă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
spital, destule medicamente, îngrijirea medicală gratuita, pâinea gratuită, cărțile și în general bunurile spirituale gratuite. Da, această lume în care o parte a societății se zbate încă în lipsuri și griji, în timp ce alta vrea să îngroape automobilul cu ipocrite cântece funebre, în timp ce în altă parte a lumii o mamă își pierde copilul fiindcă n-are cu ce să-l tras-porte până la spitalul cel mai apropiat, este clar că nu e o lume bine întocmită. Și în aceasta privință, chiar dacă nu este
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]