5,270 matches
-
mai ușor de suportat: este vorba de praznicul organizat cu prilejul funeraliilor, care, mai ales la țară, este un moment dacă nu vesel, cel puțin reconfortant, la care participă toată lumea. Acest obicei apare ca o formă mult atenuată a riturilor funerare, practicate încă în numeroase societăți. Alcătuind un tablou cuprinzător al acestor societăți, Hanus (1994) subliniază că „organizarea socială a doliului, cu practicile sale colective, presupune deja asistarea persoanei îndoliate”. Lhote a asistat la o ceremonie de acest tip în Coasta
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
un tablou cuprinzător al acestor societăți, Hanus (1994) subliniază că „organizarea socială a doliului, cu practicile sale colective, presupune deja asistarea persoanei îndoliate”. Lhote a asistat la o ceremonie de acest tip în Coasta de Fildeș, unde tradiția impune ritualuri funerare prelungite. Locuitorii cartierului (întâmplarea se petrecea într-un oraș mare) se adunaseră afară, în jurul unui grup de muzicanți și al unor femei care dansau pe un ritm lent. Atmosfera era gravă, dar nu avea accente de disperare. Ceremonia, reluată în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
monument închinat morților pentru că mulțimea vrea un astfel de monument. Dar dacă ar fi după gustul meu, aș fi preferat o fântână”. În cadrul testului „Satul”, fântâna exprimă dorința de reîntoarcere la tinerețe și la prospețime. Situând în opoziție un monument funerar și o fântână, Pierre a exprimat corect dureroasa contradicție dintre ceea ce trăiește și ceea ce și-ar fi dorit. El justifică însă această opoziție printr-un motiv fals (dorința mulțimii). În aceste ultime două exemple, raționalizarea le-a permis subiecților să
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
2. Împreună cu Lucia Trandafir, Olimpia Zeana, Elena Bagdat ș.a., Nicoleta Nicolescu a antrenat membrele „cetățuilor” în acțiunile legionarelor - la activitățile taberelor de muncă, așa-numitele „centre de instruire a omului nou”, la întreținerea magazinelor de vânzare cu amănuntul, la ceremonii funerare, dezveliri de monumente - tot atâtea ocazii de afirmare a ideilor naționalist-extremiste. Agitațiile legionarilor au culminat la Congresul Uniunii Studenților Creștini Români, de la Târgu-Mureș, din 3-5 aprilie 1935. Congresiștii au protestat contra orientării prooccidentale a țării și a măsurilor luate de
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
exclusiv, era tămâiat și recunoscut cu potențări mistice aproape, au creat din femeie o ciudată „purtătoare de drepturi”. ș...ț Codul Napoleon, pe care - în imitatori fideli - l-am copiat în legiuirile noastre, a îngropat prin prestigiul său de marmoră funerară, timp de un veac și un sfert, toate năzuințele femeii care cerea o mai justă și umană înțelegere de la lege. ș...ț Or, în lunga evoluțiune a emancipării femeii, legile n-au făcut decât să concretizeze din etapă în etapă
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
peisaj umbra ruinelor (aici ale cetății Sarmis), tablouri cinegetice și pastorale descoperă natura, terifiantă sau radioasă, paradisiacă, se-ntâmplă întâlniri și „recunoașteri” al căror sens rămâne, mai adesea, criptic, ezoteric. Halucinantul țintirim de țară în care, zăbovind, Reporta descifrează inscripțiile funerare, pătruns de crudul lor avertisment - circa treizeci de lamentații pe motivele ubi sunt și fortuna labilis -, apare ca oglindă a deșertăciunii lumii, necropolă universală adăpostind regi și strategi, oșteni, poeți sau „măiestrele frumseți”: Priam, Ahile, Iudita și Elena, Brutus sau
AARON-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285139_a_286468]
-
sale anterioare: singurătatea, sentimentul iminent al morții și, mai ales, spaima că ar putea fi trădat de cuvinte. Într-un remarcabil poem dedicat „zeului” său tutelar - Lucian Blaga - o spune explicit: „Cuvintele-au amuțit lângă frunte, / nu ca negrele pietre funerare. / La cumpăna luminii ar vrea să înfrunte / obositele ceasuri, întinsele-amare” ( Poetul). Ca autor al antologiei 13 poeți - 13 poezii de dragoste (1943), C. rămâne același poet sensibil, receptiv însă și la producțiile lirice ale confraților, dovedindu-și astfel, încă o dată
CALEDONIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286012_a_287341]
-
Scriitorilor și înființarea Uniunii Scriitorilor. De obicei în preajma zilei de 25 martie, în fiecare an, într-o gazetă sau în mai multe, se făceau considerații de genul „un an de la crearea Uniunii Scriitorilor” ș.a.m.d. Anul acesta, după atmosfera funerară datorată sfârșirii din viață în 5 martie a lui Stalin, doliu consecvent întreținut de presă - și în această privință sunt ilustrative intervențiile scriitorilor 1 - așadar anul acesta, între 24-27 martie are loc o adunare lărgită a scriitorilor. „Adunarea aceasta publică
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
adâncime nu poate fi măsurată. Aflat în măruntaiele pământului (cărbune, petrol, huilă), el dezvăluie profunzimile ființei. Astfel, tot ce este subteran, înăuntru, în centru vine de la negru. Pe de altă parte, din cauză că absoarbe, negrul sperie. Din acest motiv, este culoarea funerară în Occident. Însă nu este simbolul durerii ori al tristeții, ci al necunoscutului și al non-manifestării. Obscuritatea pe care o generează îl înrudește cu forțele nocturne și oculte (opunem, de altfel, magia albă, pozitivă, magiei neagre, negative). Reprezintă munca latentă
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
Zizmo funeralii ortodoxe, cu condiția să fie ținută și o slujbă de Înmormântare la groapă dacă avea, să găsească mai târziu cadavrul. Lefty s-a ocupat de pregătirile pentru Înmormântare. A comandat coșciugul, a ales locul, a comandat o piatră funerară și a plătit ferparele din ziar. Pe vremea aceea emigranții greci Începuseră să apeleze la antreprenorii de pompe funebre, dar Sourmelina a insistat ca priveghiul să se facă acasă. Mai bine de o săptămână, cei Îndoliați au venit În sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pentru ultima oară, ca să se vadă poza lui Jimmy Zizmo odihnindu-se pe satinul plisat. Deasupra coșciugului se ținură steagurile, cel grecesc de o parte și cel american de cealaltă parte. Nimeni nu zâmbi la lumina blițului. După aceea procesiunea funerară continuă către cimitirul Forest Lawn de pe Van Dyke, unde sicriul a fost pus la păstrare până la primăvară. Încă mai exista posibilitatea să dea de cadavru la primăvară, o dată cu topirea ghețurilor. Deși făcuse toate ritualurile necesare, familia rămase În continuare conștientă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pompe funebre. Georgie Pappas, fratele lui Sophie Sassoon, care lucra la firma de pompe funebre T.J. Thomas, a venit În casa de pe Middlesex În aprilie (când o criză de pneumonie arăta promițător). A adus cu el mostrele de sicrie, urne funerare și aranjamente florale, s-a dus cu ele În casa de oaspeți și s-a așezat lângă patul Desdemonei, iar ea s-a uitat la fotografii cu Încântarea cu care te uiți la broșurile turistice. L-a Întrebat pe Milton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nimic de tensiunea mare care suprasolicita venele de sub exteriorul neted, tineresc, al lui Milton. N-am putut. Nu voiam să pierdem În favoarea italienilor sau a acelui bulgar. Iar doctorul Müller, absorbit În studiul lui, n-a observat raftul de oferte funerare de lângă patul Desdemonei, fotografia soțului mort de lângă fotografia cu mormântul său, calabalâcul bogat al unei văduve abandonate pe pământ. Nici pe departe membra unui grup de nemuritori de pe Muntele Olimp. Pur și simplu ultima membră rămasă În viață. Între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mea drăguță și apoi mi-am tras-o și am Înfruntat din nou cuvântul. Acolo era scris monstru, negru pe alb, Într-un dicționar uzat, Într-o mare bibliotecă metropolitană. O carte veche, venerabilă, de forma și dimensiunile unei pietre funerare, cu pagini Îngălbenite, purtând urmele mulțimii de oameni care le consultaseră Înaintea mea. Avea mâzgălituri de creion și pete de cerneală, sânge uscat și firimituri de pâine. Coperta de piele Însăși era prinsă cu un lanț de bancă. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mai târziu, dricul și limuzinele se Întâlniră cu un șir de motociclete, iar mama observă că șoferii purtau cu toții fesuri. Erau Shrineri veniți În oraș pentru o adunare. Plini de respect, au tras pe dreapta ca să lase să treacă procesiunea funerară. Pe Middlesex eu am rămas În ușa de la intrare. Mi-am luat În serios sarcina, și nu m-am urnit de acolo, În ciuda vântului Înghețat. Lui Milton, copilul apostat, i se confirma scepticismul, căci spiritul lui nu s-a Întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
în Leverif! Aici nu putem sta! În el începură să se ivească primele fire fragile ale speranței de a supraviețui, iar sufletul său prinse rădăcini în încrederea de sine. Înainte credea că acest monolit al învățământului îi va fi piatră funerară, dar acum știa că libertatea se afla undeva, în partea opusă a Pământului. Răsăritul din inima sa era la fel de roșu ca și cel care se profila acum în fața noastră și care părea că arde acest acoperiș greu de nea al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
a venit însoțit de toată haita lui de discipoli. Mi-au zgândărit rana cu penseta. M-au palpat peste tot. O sută de mâini, reci ca gheața. Nu aveam febră dar, uite, acuma am. Încearcă să glumească: — Pe piatra mea funerară te rog să pui să se graveze cuvin tele: „A murit de prea mulți medici.“ — Ia nu mai vorbi prostii, îl repede înciudată Livia. Îi împinge ușurel capul pe spate ca să-i așeze pe frunte un șer vet ud și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cine e vorba? întreabă principele cu asprime în glas. — E un om familiarizat cu mistere pline de cruzime... Înalță brațele în sus: — Pe care Cei din Ceruri le urăsc... — Cine? Împărăteasa se eschivează din nou: — Un om care practică rituri funerare și se închină unor altare sinistre, pentru a dovedi că Pluto și umbrele de dedesubt există cu adevărat... Principele o ascultă în tăcere. Se îndreaptă apoi, târându-și piciorul, către pat. Când să se suie pe scăriță, rana îl străfulgeră
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și mi-am petrecut restul zilei cotrobăind prin arhivele Societății. La fel ca prima bibliotecă publică pe care o vizitasem, copil fiind, Încăperea era plină din podea până În tavan de cărți vechi cu cotoare din piele sau pânză - mici pietre funerare pentru idei și istorie, Îmbrăcate În bleumarin, mov, maro și negru, cu titlurile imprimate În litere aurii aproape șterse. În mijlocul Încăperii se aflau scaune Înalte, o masă Îngustă de lemn și dulăpioare care conțineau fișe cu titlurile și autorii cărților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
bună dreptate „răsuflarea cămilei“, care are o aromă deosebit de puternică, dar este excelent pentru scăderea nivelului de colesterol și longevitate. „Iar când voi muri, mai devreme sau mai târziu“, am zis eu În glumă, „acesta“ - am continuat mângâind imensa cutie funerară - „acest magnific vapor către lumea de dincolo, adevărat Cadillac al sicrielor, să-mi servească drept coșciug, iar În timpul Înmormântării capacul să fie ținut desfăcut pentru a putea fi admirată și opera măiestrită de pe interior...“. După moartea mea, mai mulți dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
purtau o pancartă cu fotografia mea mărită, cea cu coafura din Himalaya. O coroană de flori Încadra fața mea umflată și zâmbetul prea larg. Vai mie, arăta de parcă aș fi candidat la primăria lumii de dincolo! În scurt timp, cortegiul funerar, la care s-au adăugat vreo zece-douăzeci de turiști pe role Închiriate și Încă vreo zece care fuseseră dați afară din Grădina de ceai japoneză, s-a aliniat În spatele orchestrei, conformându-se gesturilor grăbite ale angajaților de la muzeu. Flautele și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
la micul dejun de foștii concetățeni, în timp ce viermii și păsările vor ciuguli din carnea trupului meu netrebnic, buruienile de pe mormânt vor suge seva și secrețiile post-mortem ale glandelor, iar vântul și ploile vor mânca literele numelui meu săpat în piatra funerară, excesiv de scumpă și evident inutilă. Totul se mănâncă, nimic nu se pierde! La ce bun memoria? ̨ nchipuiește-ți o lume în care nimic nu s-ar uita și în care fiecare nouă generație ar dubla cantitatea de informații memorate. O
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în nediferențiat, urmată de o nouă creație, de o altă viață sau de un "om nou", după cum este vorba de un moment cosmic, biologic ori soteriologic. Din punct de vedere al structurii, "potopul" poate fi comparat cu "botezul", iar ospățul funerar cu stropirea noilor născuți cu apă neîncepută sau cu băile rituale de primăvară, dătătoare de sănătate și de fertilitate. În toate sistemele religioase, Apele își păstrează funcția: pot dezintegra, aboli formele, "spăla păcatele", fiind deopotrivă purificatoare și regeneratoare. Apele precedă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
spune în Rig Veda (X, xviii, 10). Pe tine, care ești țărână, am să te pun în Pămînt", stă scris în Atharva Veda (XVIII, IV, 48). "Carnea și oasele să se întoarcă din nou în Pămînt", se rostește în timpul ceremoniilor funerare din China. Apoi, la romani, inscripțiile de pe morminte dovedesc teama ca nu cumva cenușa să fie îngropată în altă parte și mai ales bucuria de a ști că această cenușă s-a întors în patrie: hic natus hic situs est
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
am fost nevoiți să ne oprim doar asupra câtorva aspecte, dintre cele foarte numeroase. "Casa" - deopotrivă imago mundi și replică a corpului omenesc - joacă un rol de seamă în ritualuri și mitologii. În unele culturi (China protoistorică, Etruria etc.), urnele funerare au forma unei case, cu o deschizătură în partea de sus, pe unde sufletul mortului poate intra și ieși.11 Urna-casă devine într-un fel noul "corp" al răposatului. Tot dintr-o căsuță, în formă de glugă, iese Strămoșul mitic
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]