2,159 matches
-
miazănoaptea Transilvaniei, aproape de satul Vad. Aici i-au înconjurat șase tâlhari. Și măcar că s-au bătut cu săbiile, tot au 47 fost biruiți.Tâlharii le-au luat caii, straiele, banii ce-i aveau la dânșii. Apoi i-au legat cu funia de câte un copac și au plecat. S-au oprit mai încolo la un izvor, să împartă prada. S-au certat mult pentru cai: ai cui să fie? Când au descoperit cutia legată de șa s-au bucurat grozav: Aici
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
pădure, a auzit gemete omenești. Întâi s-a speriat și a dat să fugă. S-a răzgândit însă repede. Și, luându-și inima în dinți, cum se zice, a intrat printre arbori. A întâlnit doi oameni aproape goi, legați cu funii de doi copaci groși. Fetițo, cheamă pe cineva să ne dezlege! a rugat-o unul.Fata a stat pe gânduri câteva clipe; apoi, cu unghiile, cu dinții a deznodat funia care-l lega pe Toma. Slobod, acesta l-a dezlegat
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
printre arbori. A întâlnit doi oameni aproape goi, legați cu funii de doi copaci groși. Fetițo, cheamă pe cineva să ne dezlege! a rugat-o unul.Fata a stat pe gânduri câteva clipe; apoi, cu unghiile, cu dinții a deznodat funia care-l lega pe Toma. Slobod, acesta l-a dezlegat și pe Nestor. Cum te cheamă, fetițo? a întrebat Toma. Mădălina mă cheamă. Și-s de aici, din satul Vad. N-ai văzut tu, Mădălina, niște hoți? Or fi fost
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
CHIAR ÎN ACEA CLIPĂ FASCICULUL DE RAZE ȚÂȘNI ÎN FAȚĂ, CA ȘI CÂND AR FI FOST DIRIJAT ȘI ÎI TRAVERSĂ PATUL. UNUL DIN CAPETE PĂRU CHIAR SĂ-I ATINGĂ FAȚA ÎN TRECERE. DUPĂ ACEEA CĂZU ȘI SE ÎNCOLĂCI PE CEARȘAF CA O FUNIE. MARIN ÎȘI RECĂPĂTĂ SÂNGELE RECE PRINTR-UN AUTOMATISM; SĂRI ÎN PICIOARE ȘI FĂCU CÂȚIVA PAȘI ÎNAPOI, DUPĂ CARE AVU O REVELAȚIE BRUSCĂ, ÎNȚELEGÂND CE SE ÎNTÂMPLASE. Era vorba de un dispozitiv mecanic. Bizar, aproape incredibil, dar era o mașină, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
SUB ÎNDRUMAREA SOLDAȚILOR. TRASK NU PĂREA SĂ ÎL ASCULTE. ÎNTREBĂ EL PE UN TON PREOCUPAT, CÂT TIMP A DURAT? SĂ ÎȚI RECAPEȚI VEDEREA, VREAU SĂ SPUN? \ CAM CINCISPREZECE ORE, RĂSPUNSE MARIN SCURT. \ EXACT CA LA MINE, SPUSE TRASK TRIUMFĂTOR. În ciuda funiilor cu care era legat, se ridică în capul oaselor. \ David, nu îți dai seama ce înseamnă asta? Ceea ce contează la un om este modul său de a privi lucrurile, filosofia lui. De când pot să-mi amintesc, m-am ținut departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
slab și bătu zece și jumătate \ nu avea idee dacă e dimineața sau seara. Sunetul abia se stinse când o rază strălucitoare ca argintul țâșni dintr-un orificiu ascuns al ceasului. Raza se răsuci și se încovrigă exact ca o funie, pe când ceasul continuă să producă în continuare cantități suplimentare din respectiva substanță. Deodată capătul razei se zvârcoli, șerpui și porni cu toată viteza înspre Marin, care observa fenomenul pe jumătate paralizat de stupefacție. Își aminti cu un fior de noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
ca ceara din lumânare pe patul moale. Mirosea a busuioc, calomfir, lămâiță...iar vântul era undeva departe. Țipătul țaței Aglaia opri nunta. Femeie trecută de mult de a doua tinerețe, țața Aglaia trecuse podul când observă de stâlp legată o funie ce se prelingea spre pârău. Curioasă, ca mai toate femeile din sat, țața Aglaia s-a aplecat să vadă ce este. țipătul ei a oprit nunta, iar mâncarea și tot ce mai rămăsese le-au pregătit pentru praznic. - Anica, trebuie
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
și amară, înfiorător de amară, și pe dată capul a început să-mi ardă, râdeam, iată batjocura, sunt batjocorit M-au dezbrăcat, m-au ras în cap și pe trup, m-au uns cu ulei, mi-au biciuit obrazul cu funii ude muiate în sare, iar eu râdeam, ferindu-mi capul de lovituri, dar de fiecare dată două femei mă apucau de urechi și mă întorceau cu fața către vrăjitor, nu-i vedeam decât ochii pătrați, și râdeam, râdeam întruna, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
bucurie. „Cei care seamănă cu lacrimi secera-vor cu bucurie.“ Mult m-au strâmtorat iscoadele și paznicii și temnicierii, dar nu m-au biruit cu totul. Încerc să mă ridic, să-i vorbesc. Recad, strâng din dinți, mă agăț de funiile aerului rece, cad și din nou mă cred în picioare, cu un glas adevărat. „Ne-am făcut vinovați, am fost necredincioși, am răpit, am clevetit, ne-am abătut, am osândit. Am fost semeți, am scornit minciuni, am sfătuit de rău
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
urmă mai potolit: ― Cu astfel de oameni nu batem noi Europa... Unde nu-i conștiința datoriei... Vorbind, trecu lângă stâlpul de brad, chiar sub ștreangul nemișcat. Examină groapa mormăind ceva, nemulțumit, și pe urmă ridicând ochii apucă cu amândouă mâinile funia ce-i atârna deasupra capului, parcă ar fi vrut s-o încerce dacă-i destul de solidă. Întâlnind însă privirea speriată a căpitanului, dădu drumul ștreangului, rușinat și umilit. Mai stătu acolo câteva clipe, nehotărât, apoi deodată merse drept în fața străinului
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
In sfârșit, ce-mi fac eu sânge rău, când nici nu e în atribuțiile mele execuția?!... Să vedeți voi ce va zice domnul general, să țineți minte!... Acuma ce mai stai? Aide, potrivește cel puțin locul și trage mai sus funia!... Ce oameni! Ridică mâinile, revoltat, și-i întoarse spatele. Se potoli însă brusc, zărind pe cărarea dinspre sat un grup de ofițeri care se apropiau cu o gravitate solemnă. În frunte venea însuși comandantul diviziei, mic, gras, cu picioarele scurte
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
neștiind ce să facă. Se uită înapoi și, la un semn al plutonierului, întinse brațele spre ștreang. ― Jos tunica! strigă atunci generalul, cu voce groasă. Militarul în uniformă nu poate fi călău! Într-un minut caporalul întinse iarăși mâinile spre funie, numai în cămașă și cu capul gol, ca un al doilea osândit. În răstimp însă Svoboda își potrivise singur lațul pe gât, parcă ar fi încercat un guler neobișnuit. ― Trage scaunul! șopti iarăși plutonierul. Caporalul smulse năuc scăunelul de sub picioarele
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Nu se poate să n-o fi remarcat, toată lumea a văzut disprețul și mândria și nădejdea... Asta-i moartea noastră eroică! Pe frontul italian, un român a fost spânzurat pentru aceeași vină... Am văzut bine, a avut aceeași privire în fața funiei... Atunci însă n-am priceput nimic. Tocmai peste câteva luni mi-am dat seama, în groază și în lașitate... Trei ofițeri din regimentul meu, unul chiar din divizionul meu, toți cehi, au fost prinși într-o noapte, între linii, cu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
facă parte din Curtea Marțială, cum s-a amestecat, din exces de zel, și cum a dat o mână de ajutor la pregătirea execuției, cum a apucat ștreangul încercîndu-l dacă e destul de rezistent... În amândouă palmele simțea atingerea aspră a funiei. Amintirea aceasta i se prefăcu în suflet într-un simțământ de rușine și părere de rău, atât de cumplit, de mustrător, parcă ar fi stat în fața lui Dumnezeu în ziua judecății de apoi. Simțământul straniu îl stăpâni numai o secundă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și dădu cu ochii, de-abia la vreo zece pași, de un stâlp alb și lucios, cu un braț cârligat în vârf. Ștreangul se legăna puțin și legănarea aceasta îi aduse aminte cum a încercat el odinioară, cu mâinile, rezistența funiei. În lucirea albă a lemnului se deslușea ceva straniu, încît Apostol lăsă repede capul în jos. Când deschise iar ochii, se pomeni lângă stâlp. Mâna dreaptă atinse întîmplător lemnul rece și umed ca pielea de șarpe. Se scârbi și începu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
face bine - Cobor acum în astru-mi să-l mîngîiu și pe el ". Din vârf de munte-n lună în spațiu iar s-aruncă, În clipă-ajunge-n norii ai astrului natal, Cu-amor el îl privește, cu o privire lungă, În funii lungi el rupe al nourilor voal. L-întinde, l-împletește, din el își face scară, O-aruncă-în zarea lungă de flutură în vânt, Apoi pe ea cu-ncetul bătrânul se coboară Pe mare, care-și mișcă mii valuri tremurând. Din norii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
neîncetat. Ba-i bolnav, ba n-are vreme Să te ducă la primblat. De faci muzică el cască, Dacă râzi el e ursuz - Să vorbești de vrei ai voie, Da nici glasul nu-i auzi. Când s-apropie, drăguță Fată! - funia de par, Atunci chin! Moșneagu-ntr-una Scîrțiește ca un car. Nu doresc, nepoată dragă, Să ajungi la așa hal... Știi ce pace e aceea? E tăcerea din spital. {EminescuOpIV 530} Alta-i pacea sufletească Care e rodul iubirii - Și acolo e
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
o cruce. Fiecare iubire are și un Westerloo al ei. Admir îndrăgostiții pur-sânge. Nu corciturile. Merităm să iubim. Chiar dacă ar fi să plătim impozit pe fiecare sărut. Femeile își câștigă florile mai întâi cu nurii, apoi cu cratița. Iubirea - marea funie care ne-ar putea scoate din abis. Ce-ar fi putut, oare să-i spună Don Juan Julietei? Un petic de velă tot i-a rămas iubirii noastre. Iubirea marilor creatori nu înseamnă tandrețe, ci zidire. Ana lui Manole nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
au căzut decât stropi de civilizație. Au dispărut dinozaurii și va rezista televizorul? Efectele perverse ale civilizației își arată tot mai “prietenește“ colții. Unii oameni au luat-o înapoi spre Neanderthal. Civilizația începe cu săpunul. Și se poate termina cu funia. Globalism - adică o lume trasă la rindea. Mă tem că epoca noastră a uitat rețeta de preparare a caracterelor superioare. Șansele omenirii vor depinde de competiția marilor singuratici. Mapamondul - un balamuc tot mai greu de gestionat. Efectele secundare ale progresului
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
interesul pentru longevitate. O dată cu trecerea anilor, sunt tot mai puțin pregătit de moarte. Argumentul sinucigașilor : totul e deșertăciune. Principiul comunist "fiecăruia după nevoi" se aplică probabil numai în lumea celor drepți. Oricum, finalul poate fi doar tergiversat. Săpunul nu dezinfectează funia spânzuratului, ci o face mai alunecoasă. Vârsta a patra are graniță deschisă cu Dumnezeu. Geniile mor întotdeauna prea devreme. Morții nu mai au nimic de spus. Îi rămâne timpului misiunea să-i apere, să-i acuze sau să-i uite
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
care-l mînă. 8. Străbate munții ca să-și găsească hrana și umblă după tot ce este verde. 9. Vrea bivolul sălbatic să fie în slujba ta? Și stă el noaptea la ieslea ta? 10. Îl poți lega tu cu o funie, ca să tragă o brazdă? Merge el după tine, ca să grăpeze bulgării din văi? 11. Te încrezi tu în el, pentru că puterea lui este mare? Și-i lași tu grija lucrărilor tale? 12. Te lași tu pe el, pentru căratul rodurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
el ar rămîne liniștit. 24. Crezi că-l poți prinde lovindu-l în față? Sau crezi că-i vei putea străpunge nasul cu ajutorul lațurilor? $41 1. Poți tu să prinzi Leviatanul cu undița? Sau să-i legi limba cu o funie? 2. Îi vei putea petrece papura prin nări? Sau să-i străpungi cu un cîrlig falca? 3. Îți va face el multe rugăminți? Îți va vorbi el cu un glas dulce? 4. Va face el un legămînt cu tine, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
și că făcusem mișto de ea. Am luat cea mai serioasă mină și i-am explicat că am bravat ca să-i atrag atenția și că normal că poate să rămână oricât vor mușchii ei, dar la plecare să tragă de funia pe care tocmai o aruncasem în apă, ca să scoată dopul de la lac pentru a putea schimba apa a doua zi. În sfârșit, s-a prins și mi-a arătat dantura. Avea buzele cărnoase și puțin vinete de frig. Pentru că era
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
dăruit, Întregii omeniri „Coloana fără de sfârșit”. Tu, slăvită ȘCOALĂ, de veacuri dăltuiești, Infinita Coloană a spiritualității românești. Fidelitate Se zice că după-nsurătoare, Bărbatul este pus în legătoare, Și, pentru ca la „cașcaval” străin să nu ajungă, Consoarta nu-i lasă funia prea lungă. Cerbul de aur, 2002 Brașovul a adunat din nou la Festival, Virtuozi din elita melosului mondial. Organizatorii s-au străduit să nu umbrească Tradiționala ospitalitate românească. Elogiu muncii Munca-i grea, obositoare Și-i izvor de bunăstare Dar
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
câte o zi, în vreo comună ilfoveană, și din aceste drumuri cu masiva Volga neagră mă-ntorceam mereu extrem de obosit, cu câteva imagini neplăcute în minte: vrăbiile însîngerate surprinse și ucise de grilajul din față al Volgii, vaci duse de funie de copii mici pe marginea drumurilor, sate identice, cu inși cu pălării și pulovere pestrițe pe la porți, președinți de I.A.S.-uri, mai toți grași și cu fețe ca de cartofi, luptîndu-se cu cifre și indicatori la birourile lor cu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]