1,521 matches
-
bebelușii adormiți în brațe, tinerele mame s-au dus la culcare, iar bărbații s-au ridicat și ei. Până la urmă, au rămas doar Iacob și Esau, tăcuți, cu ochii la fitilul pâlpâitor al ultimei lămpi. Eu și Tabea ne-am furișat înspre fluviu, ținându-ne de mijloc. Eram pur și simplu fericită. Aș fi putut să stau acolo până dimineața, dar mama a venit să mă caute și, chiar dacă i-a zâmbit frumos Tabeei, m-a luat de mână și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
atunci încolo. Hamor și-a pus mâna sub coapsa lui Iacob, iar Iacob l-a atins de asemenea pe rege și logodna mea a fost pecetluită fără un zâmbet și fără pic de satisfacție. În aceeași noapte, Shalem s-a furișat din cortul tatălui său și s-a întors înapoi în patul nostru cu știrile. - De acum ești o femeie măritată și nu o fată nenorocită, a șoptit el, trezindu-mă din domn înainte de prima rază de soare. L-am sărutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
la punct mama. Era una dintre ultimele dăți când s-a mai târât ca să mâncăm împreună. Tata n-a zis nimic. Mi-a aruncat o privire ucigașă, atât. Nu mult după asta am avut prilejul să mă răzbun. M-am furișat noaptea sub scara camerei de serviciu cu o pisică în brațe, iar când tata s-a strecurat în cămăruța unde dormea Luchi, am strâns pisica de coadă, silind-o să miaune. M-am apropiat, chinuind biata pisică și chiar am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
înfigă, spre groaza spectatorilor, colții în dresor. Dar de fiecare dată se auzea un nou pocnet de bici și animalele redeveneau supuse și ascultătoare, făcându-și cumințite numărul. În mintea mea a încolțit în seara aceea o idee: să mă furișez într-o noapte în circ, după terminarea spectacolului, și să eliberez animalele din cuști. Tot mai des mă așezam la spărtura din gard prin care se vedea bine cortul circului. Așteptam să se potolească toate zgomotele, să se stingă luminile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
unde veneau clienții și să caște gura la ce auzea. Uneori se juca ridicând fustele uneia din multele sale mame adoptive. Celelalte râdeau atunci de se prăpădeau: „Vai, ce drăgălaș e!”. Apoi Dominic trecuse la fapte și mai îndrăznețe. Se furișa pe urma prostituatelor care își conduceau clienții în camere și se uita prin gaura cheii. Când a fost prins, s-a trezit mutat la poartă. Din ziua aceea, singura profesie pe care a practicat-o a fost aceea de portar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nu-l țin minte decât din fotografii; avea o mustață lungă și blondă, era un bărbat frumos și înalt, care își bomba pieptul când stătea pe scaun. Fugisem de lumea care jelea, nu-mi plăcea să văd lacrimi și mă furișasem în grădină. Printre merii și prunii de-acolo moartea nu mai exista; în schimb, totul se scălda într-o lumină aurie și caldă care mă uimea și mă făcea fericit. Din această fericire m-a smuls mama; m-a târât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
când m-am întors la azil în zori. Mai aveam doar o oboseală mahmură și o senzație rea, grețoasă, de umilință nedigerată. Am făcut o baie în mare, ca să-mi revin. Apa rece m-a mai înviorat. Apoi m-am furișat pe coridorul pustiu încă, spre camera mea. Dar la colțul coridorului, m-am ciocnit de Laura. Părea nedormită și m-a mușcat șarpele de inimă. — De unde vii? am întrebat-o înșfăcând-o de mână. În ochii ei oblici și migdalați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu care stătusem la masă: „Viața e mai necruțătoare decât justiția, ea nu iartă”. Viața? Îi cerusem prea mult sau îi dădusem prea puțin? Ce-mi reproșa? Încercam să găsesc un răspuns la această întrebare când Domnul Andrei s-a furișat cu mii de precauții ca să-mi șoptească, grăbit, o veste rea: instigat de Mopsul, Anton constituise un tribunal care-mi intentase proces. Eram învinuit de două crime. Prima, că l-am ucis pe Bătrânul. A doua, că am complotat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
întrebat despre gândurile ce i le stârnise citirea cronicii străvechi. Așa făcea bătrânul totdeauna. De astă dată îi spuse însă ceva cu totul neașteptat. - Soldații noștri au prins în pădurea din vale, în noaptea asta, un sclav negru care se furișa spre palat... L-au prins și l-au adus legat aici. Nu l-au ucis... E bine că nu l-au ucis. Dar nimeni nu se poate înțelege cu el. Du-te tu, fiule, în casa robilor și vorbește cu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
plase din resturile de frânghii și prindeau pește pe care-l mâncau crud. Țărmul în apropierea căruia pluteau era în multe părți nelocuit, însă bogat, ca toată Atlantida, în râuri și pâraie, așa că din când în când, noaptea, se puteau furișa în câte o albie pentru a-și lua apă de băut. Deocamdată altceva nu le trebuia și se simțeau aproape fericiți. Pluteau astfel încet, zile și nopți, când pe mare liniștită, când pe furtună, iar într-o dimineață zăriră în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
sau chiar de animale. La altceva se gândea însă Mai-Baka. El credea că alți zei, poate zeii răi ai deșertului și duhurile pădurii, au năvălit pe țărm să se lupte cu zeii lui ocrotitori. Ntombi bănuia că se vor fi furișat spre luntrea zeilor fiare aprige, poate lei ca leul care o înspăimîntase pe ea de mult, făcînd-o să se urce în copac și astfel să scape cu viață. Nefert își închipuia nu o bătălie, ci poate plictiseala cârmaciului, care oricât
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ani, rosti și plecă. Vorbea serios. Mă îmbrăcai cât putui de repede și fugii în grabă spre mașină. O pornii și plecai spre casă cu viteză. Condusei ca nebuna, tremurând, hohotind. Parcai la câțiva metri de casă, în care mă furișai. Îmi adunai câteva lucruri, îmi luai toți banii, sărutai cu jind portretul părinților mei pe care îl pusei bine înapoi la locul lui, și plecai. În urmă Angi striga disperat și mă implora. Însă, așa cum eu nu puteam să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
în vitele cele mari și se prăseau dobitoacele sălbatice. Frunzișul, cerealele și pometul rodeau, în rostul lor, fără odihnă. Erau semne că, în toamnă, vin va fi puțin. Nevoi mari și foamete grea între oameni. Alte semne arătau că se furișa, către noi, un an neguros, cu tulburare grozavă în țară, moarte de oameni mulți, schimbări prin casele împărătești. Slujbașii vor părăsi pe împăratul lor, schimbându- se, cu veselie, către un alt împărat. Se apropia, nesmintit și nedezvăluit, ceasul când întreaga
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dintre emisiunile pentru copii, în care prezentatorul omniprezent urlă „înțelegeți?“ la fiecare trei secunde, femeia a tropăit în sus, pe scări, vrând să verifice starea dormitorului de oaspeți, înainte de venirea lui Jenny și Bill. Cu câteva seri înainte, Nick se furișase acolo ca să scape de vizita nocturnă a lui Milly, care se aruncase, dând din mâini și din picioare, în mijlocul patului. Ca de fiecare dată, bărbatul dormise acolo până a doua zi de dimineață. Cuvertura din blană artificială era căzută pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să doarmă peste noapte în altă parte și propune-i s-o lase să stea la Jenny și la Bill. Numai o noapte. Sâmbăta ar fi ideal. Așa, tu și Nick vă puteți petrece după-amiaza acolo, după care vă puteți furișa la un hotel din apropiere. Nick e liniștit fiindcă, în caz că intervine vreo problemă, e aproape, Jenny simte că e dorită, iar voi doi puteți să savurați o noapte de amor neîntrerupt, fără să vă faceți griji că gemetele voastre de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
bărbatul s-o țină legată de canapea pentru sesiuni regulate de pupături, dar o îmbrățișare din când în când, o strângere de mână sau o sărutare prelungită în afara parametrilor obișnuiți ar fi fost plăcute. Încercase să modifice ea tiparul: se furișase în spatele lui, când era la chiuvetă și-i înconjurase mijlocul cu brațele sau îi mângâiase gâtul cu tandrețe atunci când se uitau la televizor. Numai că Nick nu răspunsese la aceste gesturi decât rareori: făcuse o glumă, după care se îndepărtase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a profunzimilor infinite ale lumii. Se ridică în picioare și descoperi că era singur. Un moment de panică. Strigă numele lui Virgil în luminiș. Apoi, venindu-și în fire, auzi vocea din pădure. Vocea lui Virgil, groasă și enervată. Se furișă către sunet cu agerimea din copilărie. în pădure Virgil se certa cu o veche cunoștiință. DOUĂZECI ȘI ȘASE — După cum vezi, spunea „vocea“ gorfului, am rămas. — Mâna celui băgăreț din născare, îi spunea Virgil, nu se poate abține nicidecum să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
înspre Virgil și era gata să dea glas bucuriei sale neașteptate. Dar fața tovarășului său era înnegurată și împietrită. Ar fi fost mai bine să stea liniștit. Vultur-în-Zbor își înăbuși entuziasmul clocotitor. Acasă: iată cuvântul care declanșase totul. I se furișase în cap pe când privea orașul din luminișurile pădurii. Venise neanunțat, stecurându-se în el printr-o rază de lumină de la ferestrele îndepărtate. Acasă vine marinarul, acasă de pe mări, acasă vine și vânătorul de pe deal. Vultur-în-Zbor se întorcea acasă, într-un oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
lungă, scundă și albă. Fără îndoială, animalele dormeau în staul. Fereastra închisă fusese cea care îl țintuise pe loc, fermecat, pe Vultur-în-Zbor. în spatele ei se vânzoleau oameni, iar viețile își continuau mersul. Brusc, a sărit peste gard și s-a furișat către lumina aceea galbenă. Virgil Jones a rămas în drum și l-a urmărit cu privirea. Vultur-în-Zbor s-a ridicat încet pe vârfuri, ca să se uite prin fereastră, și s-a trezit privind drept în ochii care nu clipeau ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mai beau niciodată. Sfântă Maria, Maica Domnului, jur că n-o să mai... Se întrerupse ca să vomite într-o găleată de sub tejghea. — Iisuse, Sfântă Fecioarăă gemea el. Tocmai în acel moment cățeaua alsaciană lui O’Toole a făcut un lucru neașteptat. Furișându-se pe lângă stăpânul ei, care vomita, și pe sub tejghea, s-a repezit la Virgil Jones, dând din coadă și lingându-l, pentru a-i oferi celui reîntors primul semn de bun venit. O’Toole a ridicat privirea, întunecat la față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
au intrat, s-a ridicat și a bătut din palme. — Măi, măi! a spus ea. Acum vedem cum arăți cu adevărat, domnule Vultur. — Grație dumneavoastră, madame, a răspuns el și a făcut o plecăciune. Elfrida a lăsat să i se furișeze pe obraji o umbră purpurie de plăcere. — De-acum ieșiți amândoi, a zis ea. Sunt foarte ocupată. Lângă Elfrida stătea un patefon vechi, poate chiar de epocă. Femeia i-a fixat acul pe o placă. S-a auzit muzică. Muzică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a părăsit gândurile și s-a întors în lumina lumânării pentru a-și vedea proaspăt dobândita perfecțiune zăcând în ruine. — Ieși afară, a spus Irina Cerkasova. Momentul de perfecțiune își generase propria distrugere. Abia după miezul nopții Vultur-în-Zbor s-a furișat înapoi în casa familiei Gribb, dar Elfrida Gribb stătea retrasă și palidă în camera din față și doar strălucirea unei singure lumânări îi amintea indianului de dormitorul pe care îl părăsise. — Bună seara, Vultur-în-Zbor, i-a spus Elfrida. El a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Aici voiam să ajung. Poți alege între retragere, inacțiune și acțiune. Nu-i nici o rușine în nici una din ele. — Nu înțeleg, spuse Vultur-în-Zbor. — Retragerea înseamnă să ieși afară și să te lași linșat. Nu-i deloc plăcut. Sau să te furișezi cumva afară și să cobori muntele, lăsând evenimentele să-și urmeze cursul. Sincopele temporale, febra și toate celelalte. Să le lași în urmă. Inacțiunea înseamnă să rămâi pe loc și să aștepți să vezi dacă Iocasta te aruncă în gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
piept și o puse într-un plic pe care-l lipi. Coborî cu atenție scările parcă fiindu-i frică să nu fie prinsă asupra faptului și puse plicul în cutia poștală. Nici nu mai auzi scârțâitul iritant al acesteia. Se furișă înapoi în casă închizând ușa, lipindu-se cu spatele de ea. Emoțiile erau la intensitate maximă. Îi va răspunde? Va fi atât de ușor să afle cine e? Încercă să-și caute de lucru prin casă, dar nu se putea
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Locul era ferit de ochii trecătorilor indiscreți. Nu erau mulți, dar erau. Avea tot ceea ce căutase, tot ce avea nevoie. Soarele își reluase locul pe cer, alungând norii cu ușurință. Karina era ferită de razele lui care încercau să se furișeze prin desișul florilor și frunzelor protectoare de trandafir, dar în zadar. Scoase sticla cu apă și bău cu poftă câteva guri. Plicul acela alb insista să fie deschis. Îl luă din rucsac și-l apropie de nas. Nu simțea mirosul
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]