1,494 matches
-
de așteptat, se prezentă leul. “Numai un rege este vrednic să-i slujească Domnului lumii, mugi el. Îi voi sfârteca pe toți cei care se vor apropia prea mult de prunc”. “Tu ești furios”, îi spuse îngerul. După aceea se furișă în față vulpea. Cu o față nevinovată: “O voi aproviziona bine. Pentru copilul lui Dumnezeu voi procura mierea cea mai dulce și în fiecare dimineață voi pune pe masă o găină”. “Tu ești prea vicleană”, îi spuse îngerul. Imediat veni
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
mărire și anunță nașterea unui prunc, a unui băiețel. Lupul se miră că păstorii merseră cu toții să-l vadă pe copil. “Pentru un copil nounăscut să fie o asemenea agitație?!”, se gândi lupul dar, curios și flămând cum era, se furișă în spatele lor. Ajungând la staul, se ascunse și așteptă. Cănd păstorii, după ce l-au adorat pe Isus, și-au luat rămas bun de la Maria și Iosif, lupul consideră că i-a sosit timpul. Așteptă până adormiră Maria și Iosif. Grijile
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
Maria și Iosif, lupul consideră că i-a sosit timpul. Așteptă până adormiră Maria și Iosif. Grijile pe care le avuseră și bucuria pentru copilul primit îi obosiseră nespus. “Cu atât mai bine, spuse lupul, voi începe cu pruncul”. Se furișă încet în staul, întrucăt nimeni nu observă venirea lui în afară de copil. Pruncul se uită cu drag la lupul venit liniștit lângă iesle. Acesta avea gura larg deschisă, iar limba îi atârna afară. Arăta groaznic. “O mâncare ușoară”, se gândi lupul
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
latențe (adică, aproximativ, cunoașterea "lucrurilor") se cristalizează/condensează în timp în sensurile cuvintelor și al expresiilor. La fel, suscita interes și următoarea afirmație lapidara de la sfârșitul articolului în cauză: "prin noematologie, unde se urmărește sensul lipsit de formă, Psico-glotica se furișează în Linguistica filosofica" (Hașdeu, 1882a, p. 31). Ce anume avea noematologia filozofic în ea, fără să fie filozofie propriu-zisă, care să justifice "furișarea" în lingvistică filozofica? Ca să înțelegem, cred că ne este de ajutor un fragment din cadrul unei prime prelegeri
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
de transițiune cătră o altă ramură a Științei limbei. Prin onomatologie, unde studiul numilor proprie ne preocupă mai cu seamă în vederea unor probleme istorice, Fisio-glotica trece în Linguistica aplicată; prin noematologie, unde se urmărește sensul lipsit de formă, Psico-glotica se furișează în Linguistica filosofica. Că Glotica însă în genere, ca "Linguistica positivă", Fisio-glotica și Psico-glotica își înfig deopotrivă rădăcinele lor adânc în biologie, căci în Fisio-glotică ne introduce analisa fisiologică a sonurilor, iar la Psico-glotică ne conduce analisa patologica a ceea ce
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
Păltiniș, un loc foarte asemănător cu cel în care s-a retras, tot în amurgul existenței sale, Heidegger. Omul și opera constituie, și în cazul lui Noica, un binom organic, unul în care, nu de puține ori, biografia autorului se furișează în subsolurile livrești ale textelor, în biografia ideilor. Și asta se întîmpla chiar dacă, mai mult retoric, Noica detesta biografia pentru gratuitatea ei, pentru că aceasta n-ar trece de ceea ce se vede, cum replica în niște reflecții publicate în Viața Românească
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
și (d), trebuie să ne folosim de considerații empirice. Dacă înțelegem demonstrațiile matematice ca implicând astfel de calcule, atunci trebuie să acceptăm că punctele de mai sus fac parte din demonstrații și că, astfel, există un ingredient empiric care se furișează în majoritatea acestora. Daca acceptăm rezultatele lui Detlefsen și Luker, atunci trebuie să acceptăm că cele două consecințe scoase în evidență de Tymoczko în contextul discuției despre demonstrațiile asistate de computer, se aplică și unei părți mari din matematica tradițională
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
rafale de gloanțe, încăierări. Prinsă dintr-odată în vârtejul istoriei, tânăra Micheline uită de copilăriile flirtului și descoperă acest nou și "captivant" "joc [...] care este războiul". Pretextând că iese să plimbe câinele, sau când se întoarce de la liturghie, tânăra se furișează după noutăți, se apropie cât mai mult posibil de locurile unde se duc lupte. Vede "tancuri care lovesc clădiri și sfărâmă porți trăgând la întâmplare", oameni care fug care încotro, înnebuniți, ambulanțe cu geamurile găurite de gloanțe. Aruncă pe furiș
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
liniști, însă de undeva, de peste tot, ajungea la auzul nostru un fel de geamăt, un foșnet care era pe lângă noi și mai departe, haidăii au scos nasurile afară, au privit lung și au văzut mergând peste tot vinișoare de apă, furișându-se pe după mușuroaie, pe după buruieni, au privit la drum și au văzut că apa umblă și pe drum, apoi au înțeles că se revarsă Prutul. Puținul ce-l aveau l-au lăsat în colibă, și-au aruncat câte un sac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
niciodată... Îl săruta din nou, isi îngropa față în pieptul lui, apoi dispăru grăbita spre stația de autobuz. Ajungând acasă, deschise ușa cu mare grijă. Calcă în vârful picioarelor, cu balerinele în mână. - E în regulă, isi zise și se furișa direct în patul gata făcut, grație grijii protectoare a bunicii. Începu să vizese cu ochii deschiși...Se gândea cu toata ființă ei la Emil, i se părea mult mai frumos, mai tandru, măi deosebit, dar tot își reproșa: - Nu, n-
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
că ai putea sa apari; uneori sunt chiar convinsă că exiști, dar eu nu am puterea să te văd. ...De multe ori mă chinui cu o singură Întrebare: de ce? De ce tocmai tu? De ce ai plecat atât de repede și parcă furișându-te, să nu zdruncini liniștea altora. Să știi că n-ai reușit...liniștea nu ne-o mai găsim niciodată. Suntem Îngrijorați de soarta ta. Pe unde hoinărești? Căror ființe le dăruiești zâmbetul și bunătatea ta? Oare chiar atat de repede
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
elementelor sale, depinde de „zgomotul fizico-chimic“ pe care îl face antigenitatea agresorului. O antigenitate slabă, pe care macrofagele și celulele dendritice nu o sesizează, face ca celula neoplazică să nu fie recunoscută ca non-self, fapt care îi permite să se furișeze și să se multiplice ulterior în întreaga economie a organismului. c) În fine, privit ca dinamică, oncogeneza ne apare ca un proces de evoluție a populațiilor de celule neoplazice în sens darwinian. Sub acțiunea sau non-acțiunea (în cazul antigenității scăzute
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
după cum arată G. Panu - „Venea îmbrăcat în mare gală. Nu sosea decât cu două-trei minute înainte de ora fixată; venind căuta ca publicul să nu-l vadă...la scară sărea iute din trăsură - care în general era cu coșul ridicat - se furișa incognito prin coridoare lăturalnice pentru a nu fi văzut de public și se introducea în camera ale cărei uși dădeau în salon. La un moment dat - ora fix 2 (după ale surse ora 12) - un servitor deschidea brusc amândouă canaturile
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
răspuns, când îmi dau seama câte simetrii ascunse cumulează secvența aceasta de viață spre sfârșite cu ravagiile produse de boală, nu peste mult timp, asupra celei ce relata episodul bucureștean al despărțirii finale. Plutește în pagină o tainică înfiorare crepusculară furișată în adâncurile făpturii, înainte de a se declanșa la vedere procesul destrămării. Și totuși, unele indicii ar fi putut fi descifrate, dacă cineva privea cu atenție fotografia Georgetei Horodincă de pe coperta a IV-a a volumului. Ochii umbriți de regrete, zâmbetul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
aud încă pașii mitropoliților cărturari, ai lui Asachi și Alecsandri, ai lui Eminescu și Creangă, trec încet fără să deranjeze Poni, Hasdeu, Conta și Negruzzi, Titu Maiorescu, V. Pogor și Th. Rosetti, se plimbă meditativ Sadoveanu, Ibrăileanu și Călinescu, se furișează umbrele lui Cobălcescu, Octav Mayer, Ion Ionescu de la Brad, Coandă, Mangeron, Bârsănescu și Petre Andrei, recită în șoaptă Topîrceanu, M. Codreanu și Otilia Cazimir, pe lângă ei narează și apostrofează frații Teodoreanu, pictează pe undele de aer Tonitza, Băncilă, Craiu, Hotnog
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
deveneau chiar ca niște metafore la amicii adevărați și atunci o țuică fiartă bine-i mai prindea. Ce figură inconfundabilă acest Valer Mitru! Cine își mai amintește de el? Cum să nu, încă mulți dintre noi probabil îl mai văd furișându-se pe pavajele care-l conduceau spre cele trei locuri cu destinații precise, de parcă neîndurătoarele Parce i-ar fi stabilit cu exactitate capetele de drum, unul la Radio, altul la Tipografie, celălalt și ultimul spre garsoniera sărăcăcioasă de pe "Cuza Vodă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
știindu-se admirată de orice ființă sensibilă la splendoare, a ajuns în cuvânt (cuvinte-perle), în artă (opere-perle, decoruri arhitecturale), în știință (piese componente în aparatura medicală etc.), podoabe indispensabile femeii (gâtul și urechea cu perle) și unde nu s-a furișat! Insignifiantul fir de nisip care a agresat molusca (scoica) de pe fundul apei, după secreții suprapuse a ieșit o piatră (semiprețioasă), care încăpută pe mâna iscusită a bijutierului ia forma mărgăritarului cu reflexe sidefii mirifice. Și ce vecini semantici și-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
bună! Sigur că nu este. Dar el visa, evident, experiențe îndreptate spre nuanțe de simbolizare, se povestea pe sine amintindu-ne că noi "trăim între noutate și eternitate". Plouă apăsat, e trist și e umed, prea umed. Fantomele mistice se furișează în noaptea nesfârșită. Auzi, cineva se visa să intre în echipa mondială care să facă o nouă ordine în universul nostru planetar! Uneori nu putem interveni nici în curtea noastră ca să facem ceva ordine. 96 Specialiști în sacru? În gândirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
pe care le vom dărui lumii. Și lumea se va mira, o știu. Scriem profund cînd ne amintim zilele profunde. Fără întîmplări (chiar în interiorul unei clipe) nu am ști să zburăm, să despărțim aerul curat de aerul hecatombei. Cînd se furișează prea multă liniște în noi nu sîntem poeți, ci leneși. Mi-e dor de ploi, de oraș, de dragoste. Muntele umblă prin mine, dar ce e un munte pe care nu sînt amenințat, pe care nu văd nimic sălbatic?! Trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
femei, pentru legat snopii și adunat în clăi. Cât m-am rugat să mă ia și pe mine la grâu! Am scâncit chiar, dar degeaba. Când se pregătea căruța și mama punea de-ale mâncării în coș, eu m-am furișat și m-am vârât în palcul cu fân, al cailor, de sub jiț. Căruțașul, Silvestru Clemenciuc a înhămat caii, s-au urcat femeile în spate și mama pe jiț și au pornit. Ce fericită eram! Fânul din palcă mirosea adormitor și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
pe toată durata festivalului, dând ocazia iubitorilor de frumos să admire priveliștea fantastică a florilor de cireș profilate pe cerul nopții. Într-o seară, priveam fascinați cum se strecurau, printre ramuri și flori, razele lunii. Deodată, când vântul s-a furișat printre flori, cireșii au prins a se înfiora. Au căzut și câțiva picuri răzleți de ploaie. Cred că bolta cerească își scutura roua pe pământ... așa cum cireșii își scutură florile în bătaia vântului. Mătase și diamante se aștern pe covorul
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Trebuie să plecăm Înainte de a sosi Adalbrecht și Eglord. — Cum, Eglord nu e aici? se bucură Adelheid. Unde s-a dus? — Nu știu, numai Satana Îi știe de urmă. Cine știe ce fărădelege pune iar la cale! Au plecat amândoi, s-au furișat noaptea ca niște tâlhari, după ce s-a dus și blestematul de popă, cu escorta sa Înarmată. Ușurată că Eglord nu era prin preajmă, fiica lui Bertold Îl urmă pe pietrar de-a lungul curții, la o depărtare potri vită. În
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
niște nenorociți fără căpătâi aceia care mă caută... Sunt oameni Îndemânatici, care se pot strecura oriunde și află totul. Astăzi am aflat nume noi: noul maestru de vânătoare al ducelui Bertold, ministerialul din Sölden și soția sa, care s-au furișat În casa Zähringer ca să o spioneze. În privința aceasta stăpânul nostru a fost Întotdeauna neprevăzător și ușuratic. Cei doi joacă un rol foarte important În intriga ce s-a țesut, căci prin ei conspiratorii află tot ce se Întâmplă la castel
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
țăcănitul metalic, rece, tăios și neiertător al roților deasupra șinelor de cale ferată, amintindu-ne că suntem cu toții jucăria unui destin unic și implacabil: "da-da, da-da, da-da, da-da"... Dimineața, o rază zglobie de soare s-a furișat fără zgomot prin gemulețul cu gratii și, alarmată, ne-a examinat cu multă atenție și delicatețe fizionomiile, intrigată de absența vizibilă a tonusului vital. Impacientată, parcă voia să ne spună în limbajul nostru omenesc: "Hai, capul sus! Curaj! Nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
să fie absolut nesigur, dacă nu suspect de-a dreptul, iar valoarea - Valoarea! - producției noastre, una problematică, verdictul definitiv emițându-se dincolo de marginile strâmtei vieți. (Nu mă refer aici, bineînțeles, la scriitorul „mediu”, carierist cuminte, bun profesionist, uneori, ce se furișează iute în convențiile vremii sale și ale societății, ca și în imaginea pe care o au ceilalți despre sine, acești „ceilalți” care „au dreptul” de a-și face o imagine despre „bietul tău sine!”.Ă Dovadă că cele două „axe
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]