1,379 matches
-
culcare (unde și mănîncă) cu un pat de bronz, pe care-l vezi din stradă, mai jos de nivelul trotuarului - e aceeași dorință de declasare ascendentă, care formează tema comediei române de la Băcălia ambițioasă a lui A. Russo până la Noaptea furtunoasă a lui Caragiale -, e fudulia Ziței Țircădău de a vorbi "franțuzește". Dar Zița e numai comică, deloc primejdioasă. Din contra: fiica Ziței va vorbi chiar franțuzește și nepoata ei va citi pe Anatole France. "Imitația" caricaturală, care e Zița, e
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
pl�ngerea �mpotriva lui Codreanu, cu cinci zile �naintea procesului. Al? îi depuneau m? rturie privind reac? ia violent? a lui Iorga la aflarea asasin? rîi lui Codreanu, iar la trei zile dup? �mpu? carea acestuia a avut loc un furtunos schimb de cuvinte cu C? linescu. Martorii au descris starea deprimat? a lui C? linescu la ie? irea din casa lui Iorga 25. Era o �ncercare inutil? , �ntruc�ț editorialele lui Iorga din perioada respectiv? relatau o alt? versiune. Doamna Liliana
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
precum și pagina de facebook a editurii Junimea. (c) ELENA SAULEA (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA Alexa Visarion sau destinul vocației Coordonator: Elena SAULEA Editura Junimea Iași 2015 Ilustrațiile ce deschid capitolele cărții: ECOUL Woyzeck, 1981, Teatrul Giulești contrapagină O noapte furtunoasă, 1979, Teatrul Giulești, Rodica Mandache Zița, Răzvan Vasilescu Spiridon OGLINDA Un carnaval al dragostei după A.P. Cehov, 1989, Teatrul Fontanen, Malmö, Suedia, Alexandra Tolstoi, Anette Lindback contrapagină Cartofi prăjiți la orice, 1970, Studioul Casandra, Liviu Rozorea Smiler UMBRA Mircea Albulescu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Național Cluj-Napoca 195 1974 NĂPASTA Ion Luca Caragiale, Teatrul Giulești 203 1975 PASĂREA SHAKESPEARE -D.R. Popescu Teatrul Giulești 212 1977 DA SAU NU Alexandr Ghelman, Teatrul Giulești 214 1978 ÎNAINTE DE TĂCERE, Casa de Filme UNU 216 1979 O NOAPTE FURTUNOASĂ -I.L. Caragiale Teatrul Giulești 225 1980 ECHIPA DE ZGOMOTE Fănuș Neagu Teatrul Giulești 231 1981 WOYZECK Georg Büchner, Teatrul Giulești 235 1981 ÎNGHIȚITORUL DE SĂBII, Casa de Filme UNU 245 1982 NĂPASTA, Casa de Filme PATRU 257 1984 RICHARD
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Cluj și București, precum și scenografia la cincisprezece dintre spectacolele montate. Printre ele: Noaptea Bufonilor, Steaua fără nume, Nocturnele lu' Leonida, Livada de vișini, Astă seară se joacă fără piesă, Pescărușul, Nopțile regilor, Trei surori, D-ale carnavalului, Woyzeck, O noapte furtunoasă, Barbarii, Năpasta, Meșterul Manole, Unchiul Vanea (în țară) și Neînțelegerea, Dragoste și îndrăgostiți (după Shakespeare), Richard II, Woyzeck, D-ale carnavalului, Unchiul Vanea, Richard III, O noapte furtunoasă (în străinătate SUA, Germania, Suedia, Islanda, Rusia). Ca regizor de film, a
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
piesă, Pescărușul, Nopțile regilor, Trei surori, D-ale carnavalului, Woyzeck, O noapte furtunoasă, Barbarii, Năpasta, Meșterul Manole, Unchiul Vanea (în țară) și Neînțelegerea, Dragoste și îndrăgostiți (după Shakespeare), Richard II, Woyzeck, D-ale carnavalului, Unchiul Vanea, Richard III, O noapte furtunoasă (în străinătate SUA, Germania, Suedia, Islanda, Rusia). Ca regizor de film, a semnat peliculele Înghițitorul de săbii, Năpasta, Punct... și de la capăt, Vinovatul, Luna Verde, Ana. De asemenea, a participat la Congresul Mondial al Directorilor Școlilor de Teatru din Peru
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Europă cu ea, aducînd teatrului și filmului românesc binemeritate elogii. "Anca, Dragomir și Ion erau în mine încă înainte să-l fi deslușit pe Caragiale. Năpasta e piesa simplității și profunzimii tulburate de misteriosul ecou al tăcerii". Iar în Noaptea furtunoasă propune un unghi nou de atac: o stare de somnambulism: Piesa este oribila tragedie a mistificării. Adunate într-o cameră de mahala, invadată pentru totdeauna de noroiul ce se revarsă din maidanul lui Bursuc, aceste ființe se devorează într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
este una rusească. Cu infinite ipostaze. De la frigul nemilos din Siberia, la căldura învăluitoare a ochilor cuiva, a misterului de necomentat al tăcerilor sau al lacrimilor. Imaginile sînt învolburate. Ca și personalitatea lui Alexa. Neastîmpăr. Neliniști. Spectacolul cu O noapte furtunoasă de la Teatrul Giulești, pe care îl am fixat pînă în detalii și subtext, este, pentru mine, luciditatea unui cititor luminat. Acolo nu există linii blînde, jumătăți de măsură, "perdele". Caragiale vorbește în primul rînd despre trădare. Despre amantlîc grav. Trădarea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ocolea adevăratul conflict și miza piesei. Indiferent de timp și timpuri, principiile nu se alterează. Ele veghează ca să nu se instaleze haosul. Adevărul este cunoscut în piesă, e limpede, dar este și asumat! Ritmul în care se juca această Noapte furtunoasă ma obsedează. Momentul de lascivitate și senzualitate se dilata complice. Dar... În casă, la propriu, e instalat șantierul din text. Se zugrăvește. E dezordine, sînt alte trasee, obiecte. E normal "accidentul" cu numărul care cade și creează confuzia, tevatura. Spectacolul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
realiste, spectacolele și filmele sale au avut mereu tendința de a glisa către semnificații parabolice... Pe Caragiale Alexa Visarion l-a citit din unghiuri crude, care au dezvăluit în comediile clasicului nostru substraturi tensionate, pulsiuni obscure, atrocități. Precum în Noaptea furtunoasă, pe care autorul acestor rînduri a avut norocul s-o vadă în anii studenției sale (Teatrul Giulești, 1979). Verva comică din text avea mereu un revers sumbru, amenințător. Un Rică Venturiano vag-diavolesc jucat de Florin Zamfirescu, pogorît în acțiunea piesei
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și mai captivant ca regizorul român Alexa Visarion. Prima dată am "experimentat" (acesta este singurul cuvânt care abia se apropie de o descriere a ceea ce s-a întâmplat) metoda sa de lucru în primăvara anului 1983, în spectacolul O noapte furtunoasă, de Ion Luca Caragiale, în București. A fost unul dintre cele mai împlinite spectacole la care am participat de-a lungul carierei mele, iar amprenta și spiritul lui Visarion au fost omniprezente. În acel moment ar fi fost o dovadă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
primă călătorie în Statele Unite în 1981 a regizorului Alexa Visarion, profesorul Robert W. Corrigan, personalitate de prim rang al vieții universitare americane, fondator al revistei The Drama Revue, a vizionat la București în 1982 spectacolele Caragiale, Năpasta și O noapte furtunoasă realizate de către acesta. Robert Coriggan, pasionat om de teatru îl descrie pe Alexa Visarion drept "o combinație rară de umor și intensitate, o inteligență pătrunzătoare, bucurie de viață și o încredere și o preocupare serioasă față de înțelesul acesteia...". Acordată în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Din prima producție a lui Alexa Visarion în România îmi amintesc conducerea sa fermă la montarea piesei lui Wesker Cartofi prăjiți la orice. Alexa Visarion a găsit o nouă viziune vitală în a regiza tragedia Năpasta și comedia O noapte furtunosă. Cu toții citim o lucrare clasică prin propria experiență de viață. Regizorul Alexa Visarion traduce succesiunea istoriei în cuprinzătoare imagini scenice; controlează interpretarea actorului de așa natură încât să obțină o intensitate dramatică copleșitoare, care uneori atinge forma patosului modern fără
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
spectaculos, înainte nu există Nimic. Personajul se naște atunci fără ca el să aibă nici cea mai vagă idee de cum va arăta, de cum va vorbi sau va acționa... De fapt, toate acestea le lasă în voia personajului. Spectacolul lui, O noapte furtunoasă, montat în 1979 la Odeon, era o capodoperă care i-ar fi plăcut, sunt sigur, și lui Caragiale. Era o revoluție... Nu cred că ar fi existat un Spiridon mai îndrăzneț ca cel din spectacol. Bijuterie, unicat. Este un formidabil
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
vedeam această aș zice nu profesie, ci mai degrabă credință. Cred că am avut, noi cei care am lucrat cu Alexa, un mare noroc... Deci, Năpasta cu tot ce a însemnat ea, repetiții, spectacole, premii, turnee și apoi O noapte furtunoasă, Pasărea Shakespeare, Woyzeck, Echipa de zgomote, Goana, Astă seară se joacă fără piesă... Îmi amintesc de înregistrările de la radio și de zilele de filmare de la Înghițitorul de săbii, Punct și de la capăt, Înainte de tăcere, Năpasta și Ana. Poate că o
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
tuturor și îi mulțumesc lui Alexa Visarion pentru "deșteptarea mea". Dorina LAZĂR În căutarea lui Alexa Visarion Mă înarmez cu un microscop subiectiv și privesc obosită și îmbătrânită în interiorul lui tânăr, căci tineri eram atunci, în timpul lucrului la O noapte furtunoasă sau Woyzeck. Alexa Visarion a fost un regizor vampir care se insinua în temperamentul actorilor cu care lucra, actori speciali, capabili să accepte perfuziile și transfuziile cu sânge , plini de furtuni și gata de sacrificiu, să-și lepede pielea, carcasa
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
spectator era un demers pentru vindecarea bolii colective în care ne bălăceam și ne duceam până la sfâșierea ființei noastre de fiecare zi. Ca regizor avea puterea, ca pe noi, actorii, să ne capaciteze să "ardem până la capăt". La O noapte furtunoasă eram vrajiți și arși în foc cumplit. Foc purificator. Încercam să mă smulg din comodități, din stabilitate, din siguranță, îmi făceam conștient rău și încercam să devin un creator major. Nu știu dacă am reușit, dar cu siguranță am devenit
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
dupa ce am fost băgată în șocantul cuptor. Ne dedublam, ne identificam cu alte ființe din alte timpuri, simțeam unde cosmice, începeam să înțelegem contradictoria natură umană. Am plecat in turneu la Moscova unde ne-am întalnit cu O noapte furtunoasă jucată de actori ruși. Acolo l-am cunoscut pe Innokenti Smoktunovski acel unic Hamlet, acel unic actor rus care era pasionat de regizorul Alexa Visarion. Il țin minte cum dupa spectacol l-a așteptat pe Alexa ca un elev de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
într-o trupă, care plătea tribut rutinei scenice prăfuite, prefăcând un celebru teatru în cel mai "mortal teatru", cum spune Brook, al capitalei sovietice. Dar, în toamna anului 1982, când s-au început repetițiile piesei lui I. L. Caragiale O noapte furtunoasă, regizorul român i-a cucerit pe actorii ruși prin prospețimea soluțiilor pe care le propunea, prin atmosfera creată în timpul repetițiilor, prin farmecul și incisivitatea lui. Au făcut cunoștință cu un alt mod de a lucra. A apărut un fel de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
povestea, atunci la Malîi Teatr a intervenit categoric și Ion Druță în apărarea spectacolului. Până la urmă n-au avut încotro și s-a revenit la prima variantă. Alexa Visarion în repetiție la Teatrul de Artă din Moscova Iar cu Noaptea furtunoasă lucrurile s-au încheiat astfel: la premieră după aplauze îndelungate a ieșit pe scenă însuși Efremov, i-a felicitat pe actori și, adresându-se regizorului, a spus: "Eu, ca actor, aș fi onorat să joc într-un spectacol de Alexa
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
îi spune Ana, ci în propria poveste de viață și de artă. ... Știu că merg alături de el prieteni de-o viață. Și capăt încredere și eu. Și iar mă năpădesc amintirile: îl văd pe Răzvan Vasilescu, Spiridon, în O noapte furtunoasă (1979, la Teatrul Odeon)... Acum, după 35 de ani, Răzvan Vasilescu în personajul principal din filmul Ana. Ana, sinteza unei opere Filmul, adus în locurile de aici și în timpul de acum, are rădăcini adânci în binecuvântata obsesie a regizorului pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
oniricului. Ambele nivele se întrepătrund. Fac același corp în perimetrii unei viziuni unitare, a unor modalități și mijloace de limbaj de o austeritate extremă. Dacă mă gândesc retrospectiv la spectacolele mari ale lui Alexa Visarion, Unchiul Vanea, Woyzeck, O noapte furtunoasă, Năpasta, Meșterul Manole, O pasăre dintr-o altă zi, Procurorul, Pasărea Shakespeare, Echipa de zgomote sau Vinovatul, nu am nicio îndoială că ele au anticipat tendințe și formule de spectacol (teatrul de dezbatere, teatrul politic, experimentarea unor surse inedite de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
contemporan. O contemporaneitate intens conștientă. O conștientizare intens constructivă. O constructivitate intens revoluționară. [...] Pentru Alexa Visarion, regizorul care a meditat special asupra locului, rostului și puterii ședinței în viața omului societății secolului XX [...] o asemenea piesă tocmai despre o ședință furtunoasă, nu putea să însemne decât perspectiva unei munci care să fie făcută cu amandouă mâinile, cu tot talentul, cu tot profesionalismul și cu toată bucuria. Iar în montarea de pe scena Teatrului Giulești toate, ca să spunem așa, imponderabilele astea au dobândit
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a mitologie clasică; un barbar conflict între dragoste și moarte, între avuție și mizerie crâncenă, între vis și realitate, între adevăr și minciună. Totul, surprinzător de firesc, tratat cinematografic, repet! cu mijloace cuceritor de simple... (Horia Pătrașcu) 1979 O NOAPTE FURTUNOASĂ I.L. Caragiale Teatrul Giulești Prelins din pod, ca o insectă, sfâșiat și întors pe dos, Rică Venturiano oftează, dârdâind aproape, titlul piesei: "... ce noapte furtunoasă!". Într-adevăr, de data aceasta, cele două ore de spectacol, gândite necruțător de regizorul Alexa
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de firesc, tratat cinematografic, repet! cu mijloace cuceritor de simple... (Horia Pătrașcu) 1979 O NOAPTE FURTUNOASĂ I.L. Caragiale Teatrul Giulești Prelins din pod, ca o insectă, sfâșiat și întors pe dos, Rică Venturiano oftează, dârdâind aproape, titlul piesei: "... ce noapte furtunoasă!". Într-adevăr, de data aceasta, cele două ore de spectacol, gândite necruțător de regizorul Alexa Visarion prin textul și prin subtextul lui I. L. Caragiale până în abisurile existenței, reprezintă o tragicomedie cu umor veninos și se desfășoară ca o noapte de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]