KorAP: Find »[drukola/base=fustă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...52 53 54 ...179 >

4,465 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620

Sfîntul Silvestru: „Dumnezeu e ca o ceapă, pentru că e bun și te face să plîngi.“ Varza nu este lacrimogenă și are un cotor dur pe care eu, de-o pildă, prefer să-l mănînc crud. Oricum ar fi, are suficiente fuste ce se pot Înlătura pentru a fi pe placul oricărui relativist fundamentalist. Varza este bombastică - o putem compara cu un conțopist de provincie, umflat de fudulia propriei importanțe. Conțopistul-varză este un tip balcanic familiar, o amintire lăsată În urmă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
și tipul cu clipboard au ajuns, nu se știe cum, la subiectul picioarelor post-comuniste. — E o chestie nouă, ține de UE. După comunism, picioarele fetelor au crescut mai lungi, toată lumea a devenit mai Înaltă. Și cu cît mai scurte sînt fustele, cu atît mai lungi devin picioarele, Înțelegi. El nu Înțelege, dar rîde oricum. Nici nu-i pasă ce Îndrugă fata atîta timp cît Îi permite să se uite la ea. Tiffany se Întoarce cu spatele la Susan și sare drept În conversația

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
influența alcoolului. N-aș fi atît de sigură, Îl previne soră-sa. Dar vă pot duce eu pe toți. Milena s-a cam pilit și Îmi place cînd e În starea asta. E În stare de orice. Milena Își ridică fusta pe sub masă. — Nu port chiloți! anunță ea plină de voioșie. O Împunsătură de dorință. Nu, chiar trebuie să meargă sus, fie și pentru scurt timp. Singur. Dar Îi place gama largă de alegeri, opțiuni și posibilități de care dispune. Este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
bibliotecare, timp de o săptămînă! Îți imaginezi? Wakefield Își aruncă bagajul pe bancheta din spate. A ajuns acasă; aerul e gros ca o supă, saturat de umiditate. CÎnd eram copil, mă băgam sub mese la cafenea și mă uitam sub fustele doamnelor. CÎnd m-au alungat, m-am dus la bibliotecă. Ah, bibliotecarele sovietice! Creaturi severe pline de dorințe arzătoare! — ți-am adus ceva, Zamyat. Wakefield pescuiește din buzunar lingurița de sare. Am furat-o din solnița unui restaurant ucrainean unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
avea un soi de absurditate copilărească, dar acum bagă de seamă că obiectul a dispărut, Înlăturat În timpul absenței lui. O figurină din fibră de sticlă mai mare decît modelul natural, reprezentînd-o pe Marilyn Monroe peste grilajul galeriei de metrou, ținîndu-și fustele cu mîinile, a fost așezată În locul ei. Absența sumbarinului este o adevărată lovitură pentru Wakefield. Ce să Însemne asta? Și unde e Zelda? O Îngeriță, purtînd o rochiță albă și scurtă, sandale aurii și mari aripi albe traversează strada și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
și pornește către City Club, clubul de Întreținere unde, a descoperit În cercetările sale, trage de fiare și restauraționistul. Traversează piața; e goală, e prea devreme pentru ghicitori și pentru statuile vii. Marilyn nu arată nici ea prea rău, ținîndu-și fustele, deși Încă Îi mai e dor de guguloiul de fier, monumentul lui personal În cinstea absurdului. City Club are o istorie lungă și oarecum scandaloasă. De un secol șade În centrul a ceea ce a fost cîndva cartierul felinarelor roșii și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439

stăm rânjind disprețuitoare la clienții noștri prost îmbrăcați, să clătinăm din cap cu o milă neîncrezătoare privind atitudinea, frezele etc. bieților de ei, să-i ignorăm în primele cincisprezece minute de când apăreau în vizită, să trecem pe lângă ei foșnindu-ne fustele, zăngănind din cercei și brățări, evident, făcând ceva mult mai important decât să ne ocupăm de nevoile lor jalnice, pentru ca într-un final, după ce îi aduceam aproape în stadiul de plâns din cauza frustrării și a foamei, să defilăm ca niște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
bine ar fi murit decât s-o recunoască, mama era încântată. Apoi Anna a venit acasă. A intrat în bucătărie. Era foarte frumoasă, într-un stil cumva etno, cumva eteric. Era plină de eșarfe care atârnau peste tot, avea o fustă croșetată prin care se vedea foarte bine și niște bijuterii foarte colorate. Era limpede că-l cunoștea pe Adam. A, bună, Adam, a zis ea precipitat, evident încântată, roșind de plăcere. Oare Adam le face să roșească pe toate femeile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
mi-a șters rujul și mi-a spus că în cazul de față ar fi fost mai bine să nu arăt ca o fată care știe să se distreze. Din același motiv m-a pus să mă îmbrac cu o fustă lungă și cu o bluză pe gât. A stat cu mine în sala de judecată și m-a ținut de mână în timp ce așteptam să-mi vină rândul. Când eu stăteam încremenită, albă la față și gata să vomit din cauza șocului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
chestii mai pământești. Tușul gri și rimelul negru mi-au făcut ochii să pară de un albastru profund. Și împreună cu părul proaspăt spălat și strălucitor eram foarte mulțumită de efectul de ansamblu. Desigur, mama nu era. —Îți iei și-o fustă la bluza aia? m-a întrebat ea. — Știi foarte bine că asta e o rochie, nu o bluză, i-am răspuns calmă. Nimic din ce putea să-mi spună sau să facă mama n-avea să mă oprească să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
haina și geanta. Ne vedem mai încolo. Era mult mai ușor să treci o cămilă prin urechea acului decât să împrumuți mașina de la tata. Cum am închis ușa de la sufragerie în urma mea, l-am auzit strigând: — Unde te duci fără fustă? Dar mi-am văzut de drum. A fost groaznic s-o părăsesc pe Kate. Era pentru prima dată când plecam fără ea și-a fost un adevărat chin. De fapt, am fost pe punctul s-o iau cu mine, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
singură dată, mi se pare că-mi ești prietenă. Da, m-am gândit, și-a spălat păcatele fără putință de tăgadă. Laura mi-a spus mai târziu că exact în momentul ăla și-a scos chiloții și și-a ridicat fusta, numai că nici unul din noi nu a sesizat asta. N-am crezut-o nici o secundă. Însă cred c-am înțeles ce-a vrut să zică. Atmosfera serii respective s-a îmbunătățit după sosirea lui Adam. Eu eram, cu siguranță, mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
ce mă refer. Cele care scormonesc ogoarele cu mâinile goale și spun „vai, scuzați-mă o secundă“, de parcă s-ar afla la o recepție simandicoasă și s-ar duce până la baie, când ele de fapt se duc să-și ridice fustele ca să nască un copil pe o brazdă, un sac de semințe sau ceva similar. — A, acum e mai bine, spun ele. După care se întorc la cultivatul pământului sau la arat. Cu o mână scot din rădăcini stejari seculari, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
magazin, puțin amețită, unduindu-mă în încercarea de a evita cumpărătorii care treceau pe lângă mine și întrebându-mă dacă eram genul de femeie care se îmbracă în blugi și tricou sau dacă făceam parte din categoria celor care adoptă o fustă până la glezne și un pulover scurtuț. Vreau să spun: ce fel de femeie devenisem? Trecuse așa de multă vreme de când nu-mi mai cumpărasem nici o haină ca lumea. Adică altceva în afară de salopete. Sau altceva în afară de hainele a căror talie se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Zbor care sfidase moartea. Ăsta era unul dintre avantajele de a fi alături de o persoană atât de egoistă ca Helen. Rareori observa ceva care nu i se întâmpla ei personal. Tocmai atunci a sosit Anna, cu părul în vânt, cu fusta largă și cu un aspect general vag. Eram încântată s-o văd. Nu ne mai întâlniserăm din săptămâna precedentă. Anna a tropăit prin dormitorul roz și pufos al lui Helen cu cizmele care-i frângeau inima mamei și s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Nu mi-am luat o uniformă de luptă, cu caschetă din aia tare și cu plasă cu frunze prinse prin ea și nici nu mi-am atârnat pe piept vreo câteva magazii de cartușe. Vai, nu! Mi-am luat o fustă scurtă, neagră și sexy, o jachetă neagră, ciorapi de mătase și tocuri foarte, foarte înalte. Dacă aș fi avut așa ceva prin casă, atunci mi-aș fi pus și o tocă neagră cu văl pe față. Dar, din fericire, toca îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
fost un film, nu o carte, acum vi s-ar prezenta o serie de imagini cu autobuze roșii și taxiuri negre trecând pe lângă Parlament și Big Ben, polițiști cu caschete caraghioase dirijând traficul din fața palatului Buckingham și fete zâmbitoare cu fuste foarte scurte stând sub un indicator cu „Bine ați venit pe Carnaby Street“. Dar asta e o carte, așa că va trebui să vă folosiți imaginația. Heathrow era, ei bine... Heathrow era aglomerat. Ceea ce e un fel de a spune. Era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271

că nu mai trebuie să te preocupi de cum arăți, și se lăuda că a renunțat cu totul la patima cumpărăturilor. Cu o săptămână înainte, îmi zisese că la începutul primăverii și al toamnei merge la Marks & Spencers și cumpără șase fuste identice, două perechi de pantofi - cu toc și cu talpă subțire - și o serie de bluzițe. —Patruzeci de minute cu totul, mi-a spus, foarte mândră de ea. Cu excepția părului, care îi vine până la umăr și are o nuanță minunată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
totul, mi-a spus, foarte mândră de ea. Cu excepția părului, care îi vine până la umăr și are o nuanță minunată de șaten (artificială, evident, nu renunțase chiar de tot), arăta mai mămos decât mama. —Uită-te la vechitura aia de fustă, a murmurat mama. Lumea o să creadă că suntem surori. Să știi că te-am auzit, a strigat Maggie. Și nu-mi pasă de ce crezi tu! — Mașina ta arată ca un rinocer, i-a strigat mama ca răspuns. Acum o clipă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
procesele de hărțuire sexuală sunt atât de răspândite în New York încât adesea bărbații nu se urcă în lift cu o femeie neînsoțită, ca nu cumva să se aleagă cu o acuzație, fără martori, că au încercat să se uite sub fusta ei. — Te rog. I-am întins mâna. În afară de semnele roșii de arsură, era o mână de care puteam fi mândră. Nu arătase niciodată mai bine. Folosisem regulat Hands Up de la Candy Grrrl, crema noastră de mâini ultrahidratantă, unghiile mele false

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
să-l împart cu Helen- așadar, nu eram cea mai practică persoană pe care ai putea-o întâlni. Și apoi, desigur, mai erau și fustițele cu franjuri. E dureros s-o recunosc, dar din adolescență încoace am purtat mai multe fuste lungi în stil hippy cu franjuri, unele având chiar și - o, Doamne! - cioburi de oglindă prinse în material. De ce, o, de ce? Eram tânără și fără minte, dar... Știu că avem cu toții un secret vestimentar compromițător din tinerețe, schelete îmbrăcate sinistru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
pe câmpiile modei a durat aproape un deceniu. Și am renunțat să mă duc la coafor după ce am plecat de acolo cu o tunsoare à la Cindi Lauper. (Anii optzeci, nu pot să-i învinovățesc, nu știau ce fac.) Dar fustele cu franjuri și cioburi de oglindă și părul vâlvoi au fost o nimica toată în comparație cu valurile de șoc ale poveștii cu biletul cu complimente. Povestea biletului cu complimente Dacă nu ați auzit-o încă, și probabil că o cunoașteți deja

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
ceva legat de muzică digitală și CD-uri, dar pentru că privea cu dispreț câmpul muncii de când îl știam, viteza cu care s-a lăsat înghițit de el m-a izbit în plin. Aveam douăzeci și opt de ani și nimic altceva în afară de fusta cu franjuri de pe mine. Deodată, toți anii pe care îi petrecusem călătorind dintr-o țară în alta mi s-au părut duși pe apa sâmbetei. A fost o perioadă cumplită, în care m-am lăsat purtată de colo-colo ca un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
numeroasele orificii pentru aer, care o fac, aparent, să ți se topească în gură. Piesa de rezistență a fost o pâine cu ciocolată pe care m-a pus s-o fărâmițez, astfel că fulgi de ciocolată s-au împrăștiat pe fusta mea și, în ciuda serii friguroase, au reușit să se topească. Timp de nouăzeci de minute interminabile, în care am făcut țurțuri, Greg m-a pus să ling pâinea, să o miros, să o privesc și să o mângâi. Singurul lucru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
Tai Bo sau o chestie de-asta. Poate că eu și Helen am putea fracventa niște cursuri. Cu ce ești îmbrăcată în aceste vise? a întrebat Rachel. Kimono de kung fu și chestii de-astea? — Nu. (Mama părea surprinsă.) Doar fusta și puloverul pe care le port de obicei. —Aha. (Rachel și-a ridicat degetul cu un aer plin de înțelepciune.) Asta explică multe. Simți că ești cea care veghează asupra familiei și că avem nevoie să fim apărați. Nu, pur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]