1,501 matches
-
fel de motor? Nu se spunea, de tăiat lemne, de scos apa, cumpărat de la cine, de la un magazin de stat sau de la un particular. Începe apoi o mică odisee a transportului, ba într-o căruță de ocazie, ba în spinare, gâfâind și asudând. Și iată-l cu el în curtea gospodăriei. Și aici autorul deveni deodată foarte realist și în același timp foarte modern, eroul nu triumfă (eroii moderni acționează riscând și încheind printr-un eșec), numai că prin curtea gospodăriei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
curul și hîîîrști, valencia! Credeți că Costaichie a tras vreo concluzie negativă de-aici? A luat-o în continuare la goană după ea și-așa s-a repetat figura până jos, zece kilometri. Când au ajuns pe teren neted Bacaloglu gâfâia să-și dea sufletul, cu limba scoasă de-un cot și fata zice, alo, nu așa înțeleg să-mi arăți că mă iubești, da' cum, zice ăsta. Nu știu, zice ea și aici Vintilă râse domol și admirativ, de astă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pomenii cu o ploaie de pumni în cap, niște măciuci moi, care mă năuciră. Săriră toți și ne despărțiră, nu înainte să ne apucăm de gulere și să ni le rupem, cu cravate cu tot. Dar în timp ce eu mă reașezam gâfâind la masă, individul părea să fi uitat cu totul de sine, se vedea că nu mai știe ce i se întîmplă, atât de beat era. "Ce e asta, dragă, zise doamna Olimpia scandalizată fără să se mire, l-ai invitat
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
avea ecou la cadrele facultății, care stătuseră până atunci relativ liniștite, dar începuse să circule un svon că se vor redeschide toate dosarele și eram vag neliniștită... "Aveți dreptate, i-am spus avocatului, nu vom face recurs." "Înțelegeți, domniță, a gâfâit el ștergîndu-și necontenit gâtul de sudoare, în fața probelor se va da câștig de cauză, adică nu se va da, se va trece peste, dar se va deschide un alt dosar, pe baza unei "sesizări" a unui fost portar sau a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
avea nici o legătură cu creioanele chimice, mă scuzați, domniță, sărut mâna, văd că dumneavoastră sînteți foarte realistă... foarte... foarte realistă..." Vorbea ca și când ar fi și cunoscut unul care putea să declare o astfel de inepție, și la întrebarea mea răspunse gâfâind că nu numai că îl cunoaște, dar sesizarea exista în dosarul domnului Culala... "Cine e lepădătura asta?" zise tata scârbit și obosit. "V-am spus, un fost om de serviciu sau portar, pe care l-ați dat afară pentru beție
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
zisei, clănțănind, nimic!", și fugii, o luai literalmente la goană, să scap de frigul interior care urca tot mai mult din adâncuri și amenința să mă înghețe, spunîndu-mi liniștit că dacă fugeam, căldura nu pierise din mine... Mă oprii apoi gâfâind, dar mă îndoii ca sub crivăț, tremuram din toate mădularele. Desigur, îmi spuneam, acolo lângă geam unde stătusem mă trăsese tot timpul un curent și cu nu-l simțisem... Găsii un taxi și acasă mă vârâi îmbrăcat sub două pături
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
are dureri mari. "Are hemoragie?", mă întrebă el cu calmul clinicianului care știe ce poate fi mai rău. "Nu, adică nu știu..." "Dați-mi-o la telefon." Ridicai aparatul de pe birou și îi întinsei iubitei mele receptorul. "Nu, zise ea, gâfâind, n-am hemoragie, dar mă simt ca înjunghiată... Bine, vă aștept..." Și îi dădu medicului adresa. Care se scuză când veni după două ore, "din pricina vremii n-am putut găsi un taxi... Am venit pe jos... V-am spus să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Suzy. "Era istovitor, zise. Făceai cel puțin o oră până sus. Eu mă opream la jumătatea pârtiei, fiindcă urcușul e mult mai greu în a doua jumătate. Alții însă mergeau până jos, mai hoinăreau pe acolo, se întorceau pe urmă gâfâind și mai coborau o dată, cel mult de două ori, mai mult nu făcea nimeni. E adevărat, râse ea, că ăla era adevăratul schi, fără întoarceri mecanizate, unii, cum ți-am spus, rătăceau aiurea prin cotloanele muntelui, se mai prăbușeau prin
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
atât mat bine, pe mulți turiști îi mănâncă din cine știe ce pricini, lupii, mai gândii eu cu stranie veselie, ca de o glumă atât de reușită, încît nu-mi dădui seama cât îmi era de rău... Mă întinsei lat pe podea. Gâfâiam foarte tare, inima îmi intra parcă în gât, mă sufocam... Dar nu plesnii, cum credeam, îmi revenii și sării în picioare. Era și timpul, cabina ajunsese la stația ei, jos în oraș... Suzy nu mergea prea drept, dar o apucasem
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mai oferi prilejul de a-și expune punctul de vedere. Va fi împușcat imediat. Hicks, poate se va stăpâni, la fel și Gorman, dar nu putea spera nici cea mai mică îndurare din partea lui Hudson și a scorpiei de Vasquez. Gâfâind, ajunse la ușa care ducea la secția principală. Dacă vechii lui colegi ar atrage mai mult timp atenția acestor creaturi, poate că ar mai avea o șansă. Ar trebui astfel să traverseze întreaga colonie propriu-zisă, să se depărteze de sectorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Leordeanu, după unii liber, după alții încă ținut la răcoare în carcera lui din Târgoviște, conducea detașat pe lista suspecților. Înainte să rupă lacătele din spate, bandiții ar fi produs iar o chestie memorabilă, amenințând mulțimea cu pistoalele: „Primul care gâfâie încalță doi plumbi!“ Neinspirat sau poate doar tâmpit, primarul a căutat să răspundă, în timp ce încerca să facă și-un pas în față, și-atunci unul din bandiți a ridicat țeava și i-a proptit-o în gură. Cum stătea primarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
autodesconsiderație! Măcar dacă aș ști cum să dau de Kolea! spuse prințul și se ridică să plece. — Vă spun eu unde-i Kolea, se oferi iarăși tânărul. — Pst-pst! făcu Lebedev, care se ridică și el și începu să se agite gâfâind. — Kolea a dormit aici astă-noapte, iar de cu dimineață a plecat să-și caute generalul, pe care dumneavoastră, prințe, Dumnezeu știe de ce, l-ați răscumpărat de la „datornici“. Ieri generalul a promis că vine să înnopteze aici, dar nu și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mare efort și cu vocea răgușită. Dacă vrei, te conduc, spuse prințul ridicându-se de pe canapea și își înghiți vorba, amintindu-și că i se interzisese să iasă din curte. Ippolit izbucni în râs. — Nu de la dumneavoastră plec, continuă el gâfâind neîntrerupt și horcăind. Dimpotrivă, am găsit de cuviință să vin la dumneavoastră, cu o problemă... altfel nu v-aș fi deranjat. Plec acolo și, se pare, de data asta nu mai e de glumă. Kaput! Credeți-mă, n-o spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
3, 12). Rătăcit‑am și mi‑am adus aminte de Tine, am auzit glasul Tău spre mine (Psalmul 118, 176), ca să mă Întorc, și abia l‑am auzit din cauza tulburării poftelor mele nesățioase. Și, iată, acum mă Întorc, clocotind și gâfâind, la izvorul Tău. Nimeni să nu mă oprească pe El să‑l beau, și atunci voi trăi. Nu eu să fiu viața mea, rău am trăit, din cauza mea moarte mi‑am fost eu Însumi, În Tine Încep să trăiesc. Tu
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
ț Frigul s-a apropiat dintr-o dată ca un nor. Voi pleca desigur și de aici. Voi mătura cu coada de cometă a nedefinitelor mele doruri alte ținuturi”. Unica presiune securizantă rămâne iubirea și spațiul propriei odăi a visătorului: „să gâfâi sub ferestrele mele ca sub un arbore al binefacerii din care îmi va cădea în mâini fructul cu seva caldă a iubirii”. În jurul acestui loc de refugiu, viața cu înălțările și căderile ei urmează să-și desfășoare pe mai departe
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
sau beți mult suc de struguri și Înainte, și după naștere. Aceasta crește imunitatea gravidei și a lăuzei. Faceți regulat exerciții fizice moderate - destul de intense Încât să vă facă să transpirați un pic, dar nu atât de intense Încât să gâfâiți. Qigong și exercițiile interne ale lui Dharma sunt deosebit de utile. (Vezi anexele 1 și 5.) Uneori gravidele au mâncărimi pe tot corpul. În acest caz, se amestecă vin de orez cu miere și se bea de două ori pe zi
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
Maiakovski, care, în 1918, celebrează prima aniversare a revoluției cu Misterul buf, în care descrie drumul dureros ce îi poartă pe proletari spre o societate în care munca și arta susțin oamenii noi*: „Aud cântându-se, trenurile șuierând și uzinele gâfâind... De data aceasta, cred că noi suntem stăpânii, cred că noi suntem în pragul, la poarta adevăratului rai”. Cetății comuniste industriale și proletare unii îi preferă, însă, un comunism țărănesc, pe fondul unor cooperative autogestionate, așa cum e cazul lui Ivan
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
toate timpurile când a vrut să-și atingă scopul care o atrăgea cu un farmec magnific și aceasta În ciuda labirintului experienței. Deși bazele de la care ea pleacă sunt cu adevărat precare. Speranța Însă și presentimentul Îi dau aripi. Rațiunea gânditoare gâfâie Însă cu greu În urma ei, căutând ea Însăși o bază solidă pentru a atinge la rândul ei acel scop seducător pe care aliata ei, mai divină, l-a cucerit deja. S-ar părea că vezi doi călători pe malul unui
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
prostii, s-au angajat la urcuș, de cum li s-a arătat și au înțeles, că ce se vede în zare, cam neclar, este vîrful. După o oră de urcuș au constatat că nu-s chiar așa de sus cum credeau. Gîfîiau ca două foci obosite.... Dinspre vest se ridică un nor negru ca smoala. Tinerii nu iau în seamă norișorul și se așează pe un pietroi, să mai tragă cîte un gît de șliboviță. Nici n-au tras bine două duște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în caz de atac terestru. Vuk n-avea benzină și din acest motiv a plecat cu autobuzul. Marița, cu Vuk jr. în brațe, s-a ținut scai, bocind s-o lase și pe ea să-l însoțească. Autobuzul, o rablă, gîfîia în josul Moravei, iar șoferul a sărit de vreo trei ori de la volan să se ascundă în șanțuri de frica avioanelor care treceau pe deasupra. Ruine și moarte presărau tot drumul ca niște mustrări tăcute, ca niște blesteme înăbușite. Casa bătrînească nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nouă, românilor, ambasador acolo? Hopa, îmi zic. Am descoperit, finul a fost cam cîinos cu mine și uite, îmi vrea răul. Deci, ăsta va ieși primar. Nu pot dormi. A doua zi alerg la omul meu, foarte agitat și aproape gîfîind. Îmi zîmbește amical. Ai aflat? Da. Dar este o nenorocire. Cum pot să împiedic să se îndeplinească oracolul? O, este foarte greu. Am mai încercat de două ori însă n-am reușit. Vă rog, acum o să reușiți, aveți experiență, invocați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ca omul să bănuie despre ce-i vorba? De ce tăcea? De ce se hârjonea, de ce fugea nepăsător pe lângă mine? Nu mai puteam! Simțeam că și Ursu nu-mi mai este un aliat adevărat... De ce tace?... De ce nu simte primejdia? Fugeam! Și gâfâiam ca o locomotivă. Abia-mi trăgeam sufletul. Sudoarea-mi curgea gârlă peste tot. Și eram plin de noroi, din tălpi până-n creștet. Și casa noastră... mai aveam vreo patru-cinci sute de metri până la dânsa... Plângeam și fugeam. Și, încă nădăjduiam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Apă-i din destul, face Laur. Apă rece și proaspătă, moș Victore, moarte țiganilor și hoților și barbarilor! — Uh, asta-i cea mai bună! Mai dă-mi o cană. Nu pare să mă fi observat, nu se sinchisește de mine, gâfâie tot turnând În el cană după cană din apa În care s-a bălăcit adineauri văr-miu. Ai zice că fără ăsta ar muri de sete lângă găleată, după cum așteaptă-n picioare cu mâna Întinsă. Ceva nu-l lasă să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
dragostea mea, mămica mea Felicia pe care toată viața te-am căutat și acum aștept, să mă calci pe cap ori să-mi tragi un șut În gură cu adidasul ăsta alb. Așteptam să facă ceva sau să spună ceva. Gâfâia și tot ce fierbea În ea era desigur de necuprins În vorbe, așa Încât renunță și o luă repede spre mașină. Viorel se Întorcea de la taică-su roșu ca racul și străduindu-se să zâmbească. Era zgâriat pe frunte și se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
avutul celuilalt stăpân al nostru, păi cum naiba, păi chiar așa, păi să-l operăm pe moșu’ fără să simtă, păi asta mi-ai mai spus-o de cincizeci și șase de ori până acuma, păi n-are a face. Gâfâia și nu mai ostenea punând la cale averea maistrului Victor Gomoiu și a Cooperativei, chiar așa, să-l jefuiești și unde să dispari și anume cu ce bunuri mobile sau imobile sau bani? Era o casă de bani acolo. Da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]