2,337 matches
-
iarbă suficient de protejat de crengile joase ale unui tufiș. ― Vom dormi acolo, șușoti Gosseyn. Ea se lăsă să alunece în iarbă. Și mutismul acestei acceptări îl făcu să înțeleagă deodată că fata îl urmase mult prea ușor. Se întinse, gânditor și încruntat, evaluând riscurile posibile. Noaptea era fără lună și obscuritatea, sub tufișul care-i adăpostea, era deplină. Într-un târziu Gosseyn începu să-i deslușească vag silueta neclară în anemica lumină a unui felinar îndepărtat. Era la vreo doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
ajunse la ultima treaptă. Se îndrepta spre o ieșire situată la capătul unui coridor îndepărtat. Parcursese jumătatea coridorului când ea o apucă pe o scară care o ducea spre exterior. Până să urce și Gosseyn acele scări, fata dispăruse. Făcu, gânditor, cale întoarsă. Probabilitatea ca fata să nu aibă curajul să se supună testelor îl determinase s-o urmărească, dar confirmarea acestei supoziții era tulburătoare. Problema Teresei Clark devenea din ce în ce mai complexă. Mai afectat decât se aștepta Gosseyn intră într-una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
recunoscut, înainte de a fi analizat toate datele. La fel de ridicol era și gândul că ea s-ar mai întoarce la noapte pe peluză, unde să se întâlnească cu un străin. Dar ea veni totuși. Stând în picioare în obscuritate, Gosseyn privea gânditor la silueta întunecată a fetei. Venise la locul de întâlnire pe furiș și acum se afla în spatele ei, aceasta nepărând să-i bănuiască prezența. Era totuși posibil ca, în ciuda minuțioasei examinări a terenului, să fi căzut într-o capcană. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
informații cu privire la situația sa actuală. Bărbatul și femeia se aflau tot în locul unde-i lăsase. Amândoi reveniți la viață îl urmăreau cu priviri neliniștite. El nu dorea să le facă vreun rău, ci numai să-i sperie puțin. Îi privi gânditor. Într-un anumit sens, abia acum mintea lui se putea concentra cu adevărat asupra lor. Amelia Prescott, brunetă și mărunțică de statură, eca o femeie frumoasă, însă cam trecută. Era îmbrăcată cu un bolero, șort și espadrile. Când Gosseyn îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Se ridică și alergă la videofonul principal din living. Nici de acolo nu căpătă vreun răspuns. Febril, deschise capacul de control al aparatului și-i privi mecanismul. Toate micile lămpi transparente iradiau lumina lor fantomatică. Deranjamentul era undeva în exterior. Gânditor, Gosseyn urcă din nou la primul etaj. O imagine i se contură în minte, imaginea sa, abandonat pe acest munte. Abandonat în propriul său corp și în propriul său mister. În fața ochilor avea o lume opacă, interioară. Se simțea deprimat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
apoi s-o șteargă pe jos, cât mai repede. Hotărârea luată îi ridică din nou moralul. Era gata să intre în cameră, dar se opri auzind vocea lui Prescott. ― Nu înțeleg ce are videofonul de nu funcționează. Vocea femeii părea gânditoare: ― Cauzele nu pot fi decât două: ori a fost instalat un ecran interferențial între noi și... ― aici ea pronunță un nume pe care Gosseyn nu-l reținu ― ori aparatul nostru este defect. ― Păi, n-are sistemul acela de avertizare automată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
galbene mari și altele ca bananele, dar roșiatice. Ți-aș mai putea spune încă vreo zece, dar astea trei se găsesc în tot cursul anului. Dar să știi c-or să te găsească, orice drum ai apuca. Gosseyn îi cercetă gânditor expresia chipului. În cele din urmă acționă detectorul. Acesta îi răspunse: "Așa este". Reveni la Amelia Prescott. ― Ești sigură că am să fiu prins? întrebă el. (Apoi brusc, insistând, adăugă:) Doar așa ai spus, nu? ― Sigur că da, vei fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
videofonului. Chipul fetei se lumină, dar îi zise cu însuflețire: ― N-am timp să-ți vorbesc acum. Unde ne putem întâlni? El i-o spuse. Fata se încruntă, începu prin a nega cu o mișcare a capului, apoi îl privi gânditoare. În cele din urmă îi spuse încet: ― Mi se pare îngrozitor de riscant, dar o să-mi încerc norocul, dacă o faci și tu. Mâine, la ora unu; dar ai grijă, când intri, să nu dai nici peste Prescott, nici peste Thorson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
cu brațele prinse sub el, dar nu acesta era motivul imobilității lor. Ci faptul că-i fuseseră prinse în niște cătușe. Și așezată într-un fotoliu tras alăturea de pat, se afla Patricia Hardie, fumând o țigaretă și privindu-l gânditoare. Gosseyn, care reușise să se ridice pe jumătate, recăzu greoi pe perne. Fata aspiră un nor de fum și-l suflă apoi sub forma unei panglici șerpuite, înainte de a-i spune: ― Te-au legat pentru că ești un tip cu apucături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
la băiatul de jos. Mâine dimineață, te voi căuta la el. Scotoci prin poșetă, găsi o cheie și i-o aruncă pe pat: ― Pentru cătușe. La revedere și succes. Ușa se închise în urma ei. Gosseyn își scoase cătușele și rămase gânditor pe marginea patului: "Despre ce-mi tot vorbea?" Își aminti că-i spusese ceva despre o notă. Privirea lui tulbure dădu un. ocol camerei și se opri la biroul aflat de partea cealaltă a patului. Pe birou observă un ziar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
la radio "elemente criminale" au început să saboteze "producția pașnică" și sunt hăituți "fără milă" de către "forțele de ordine. Ceva de mâncat vei găsi prin casă. Mă întorc la 1 și jumătate." După ce mâncă, Gosseyn reveni în living și privi gânditor distorsorul, nemulțumit de cum se prezentau lucrurile în general. "Iată-mă acum ― își zise el ― în casa asta unde pot fi înhățat în următoarele cinci minute. În orașul ăsta sunt cel puțin două persoane care știu că sunt aici." Asta însemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
-i vorba. Enro zise: ― Și considerați că ne veți autoriza să păstrăm baza de acolo? ― Baza trebuie demontată și desființată ― replică ferm reprezentantul Ligii ― așa după cum stipulează articolele Chartei. ― Am impresia că este o problemă dintre cele mai banale ― zise gânditor Erno. Lăsați o notă secretarului meu de la Transporturi și voi avea grijă să se ocupe de problemă. ― Dar baza va fi demontată? ― întrebă ambasadorul cu un ton hotărât. Enro deveni glacial. ― Nu-i absolut necesar. La urma urmei, baza e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
lase o speranță. Oricare ar fi aceasta, trebuia s-o prindă din zbor și să încerce s-o folosească la maximum în avantajul său. Cu chipul întunecat, Thorson continua să-l privească cu intensitate. În cele din urmă, uriașul rosti gânditor: ― Ceea ce nu înțeleg eu, Gosseyn, e rolul dumitale în toată povestea asta. Părea cu totul descumpănit: ― Literalmente ai fost împins în scenă în ajunul atacului. Este clar ca lumina zilei că apariția ta era destinată să stopeze invazia. Și recunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
au adus aici. Clătină din cap plin de uimire. ― Nici acum nu-mi vine să cred că au atâția kilometri pătrați de construcții subterane având drept acoperire numai locuința lui Crang. Dar, revenind la cele ce vă spuneam... Se încruntă, gânditor. ― Punctul cheie, dacă nu ne înșelăm, constă în faptul că creierul dumitale este un distorsor organic, eu toate consecințele care decurg din aceasta. Cu ajutorul unui distorsor mecanic, ar trebui să reușești să similarizezi două bucăți de lemn în vreo trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
lăsa în viață. Am mai spus-o și unui agent de informații al lui Enro. - Cu toate acestea, zise Patricia, totul e fondat pe dorințe. Dacă vom pleca teferi, am putea reveni să-l căutăm pe Gosseyn. Crang o privi, gânditor. - Lucrurile sunt mai complicate decât par. Nu uita că Gosseyn a fost dintotdeauna convins că dincolo de el, sau îndărătul lui, se găsește o ființă pe care el o numește în lipsa unui nume exact un jucător de șah cosmic. Firește, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
mai gândească la el însuși ca aparținând unei anumite planete; dar tot mai păstra ceva afecțiune pentru sistemul solar. Îi atrase atenția un zgomot și plecă de la fereastră și constată că sclavele de pe puntea inferioară trebăluiau în sufragerie. Le privi gânditor, observând că aceea care era tânără și frumoasă era mereu înghiontită de celelalte femei. În jur de 19 ani, estimă Gosseyn. Își ținea ochii plecați, semn grăitor. Dacă se pricepea la Talamice - și era cazul - putea să afirme că această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
va înfrâna, astfel, orice pornire punitivă imediată. Când Gosseyn-Ashargin îl urmă pe valet în vasta sală de recepție, îl văzu pe Eldred Crang stând în picioare la fereastră. Detectivul venusian non-A se întoarse la intrarea musafirului și-l privi gânditor. Se măsurară o vreme în tăcere. Lui Gosseyn i se părea că-l interesa mai mult Crang decât putea să-l intereseze pe acesta Ashargin. Își dădu seama de poziția lui Crang. Un non-A ajuns în inima fortăreței inamice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Ei bine, ajunge. E timpul ca detectorul să ne lămurească un pic despre ce este în capul dumitale. Manevră un contact. Se făcu tăcere în jurul mesei. Chiar și Crang, care ronțăia ceva, se mișcă pe scaun și lăsă furculița. Secoh, gânditor, se încruntă. Patricia Hardie își privea fratele cu un mic zâmbet. Ea vorbi prima: - Enro, ești ridicol de melodramatic. Uriașul se întoarse spre ea, cu privirea întunecată, roșu la față. - Liniște, zise cu brutalitate; nu am nevoie de observații de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
v-ați materializat. Gosseyn răspunse: - Întotdeauna m-am întrebat ce efect poate să aibă asupra unui observator. Nu făcu nici un efort pentru a nega ceea ce se produsese. - Aș vrea să fiu condus imediat la experții voștri militari. Omul îl privi, gânditor. - Sunteți un non-A? - Sunt un non-A. - Gosseyn? - Gilbert Gosseyn. - Eu mă numesc Armstrong, zise omul întinzând mâna, zâmbind. Ne întrebam ce s-a întâmplat cu dumneata. Se opri. - Dar să ne grăbim. Nu se îndreptă spre ușă, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
iarbă suficient de protejat de crengile joase ale unui tufiș. ― Vom dormi acolo, șușoti Gosseyn. Ea se lăsă să alunece în iarbă. Și mutismul acestei acceptări îl făcu să înțeleagă deodată că fata îl urmase mult prea ușor. Se întinse, gânditor și încruntat, evaluând riscurile posibile. Noaptea era fără lună și obscuritatea, sub tufișul care-i adăpostea, era deplină. Într-un târziu Gosseyn începu să-i deslușească vag silueta neclară în anemica lumină a unui felinar îndepărtat. Era la vreo doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
ajunse la ultima treaptă. Se îndrepta spre o ieșire situată la capătul unui coridor îndepărtat. Parcursese jumătatea coridorului când ea o apucă pe o scară care o ducea spre exterior. Până să urce și Gosseyn acele scări, fata dispăruse. Făcu, gânditor, cale întoarsă. Probabilitatea ca fata să nu aibă curajul să se supună testelor îl determinase s-o urmărească, dar confirmarea acestei supoziții era tulburătoare. Problema Teresei Clark devenea din ce în ce mai complexă. Mai afectat decât se aștepta Gosseyn intră într-una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
recunoscut, înainte de a fi analizat toate datele. La fel de ridicol era și gândul că ea s-ar mai întoarce la noapte pe peluză, unde să se întâlnească cu un străin. Dar ea veni totuși. Stând în picioare în obscuritate, Gosseyn privea gânditor la silueta întunecată a fetei. Venise la locul de întâlnire pe furiș și acum se afla în spatele ei, aceasta nepărând să-i bănuiască prezența. Era totuși posibil ca, în ciuda minuțioasei examinări a terenului, să fi căzut într-o capcană. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
informații cu privire la situația sa actuală. Bărbatul și femeia se aflau tot în locul unde-i lăsase. Amândoi reveniți la viață îl urmăreau cu priviri neliniștite. El nu dorea să le facă vreun rău, ci numai să-i sperie puțin. Îi privi gânditor. Într-un anumit sens, abia acum mintea lui se putea concentra cu adevărat asupra lor. Amelia Prescott, brunetă și mărunțică de statură, eca o femeie frumoasă, însă cam trecută. Era îmbrăcată cu un bolero, șort și espadrile. Când Gosseyn îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Se ridică și alergă la videofonul principal din living. Nici de acolo nu căpătă vreun răspuns. Febril, deschise capacul de control al aparatului și-i privi mecanismul. Toate micile lămpi transparente iradiau lumina lor fantomatică. Deranjamentul era undeva în exterior. Gânditor, Gosseyn urcă din nou la primul etaj. O imagine i se contură în minte, imaginea sa, abandonat pe acest munte. Abandonat în propriul său corp și în propriul său mister. În fața ochilor avea o lume opacă, interioară. Se simțea deprimat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
apoi s-o șteargă pe jos, cât mai repede. Hotărârea luată îi ridică din nou moralul. Era gata să intre în cameră, dar se opri auzind vocea lui Prescott. ― Nu înțeleg ce are videofonul de nu funcționează. Vocea femeii părea gânditoare: ― Cauzele nu pot fi decât două: ori a fost instalat un ecran interferențial între noi și... ― aici ea pronunță un nume pe care Gosseyn nu-l reținu ― ori aparatul nostru este defect. ― Păi, n-are sistemul acela de avertizare automată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]