1,765 matches
-
1727) și Winslow (1732) susțin că ganglionii simpatici sunt centri nervoși independenți. Pe plan fiziologic, Lower și Ens (1745), studiind consecințele secțiunii și stimulării vagului, semnalează efectele sale cardioinhibitorii. Alți autori (Whytt, 1751) atrag atenția asupra mișcărilor involuntare ale tractusului gastrointestinal și vezicii urinare, pe care le consideră de natură reflexă. Hunter (1776) afirmă chiar că activitatea stomacului este controlată mai mult de nervii simpatici decât de creier. Pe baza datelor anatomo-fiziologice acumulate, Neubauer (1772) realizează una din cele mai reușite
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a simpaticului toraco-lombar este dublată de aceea a parasimpaticului craniosacrat (fig. 1). În modul acesta s-a ajuns la delimitarea sectoarelor celor două componente ale sistemului nervos vegetativ și la conceptul actual al dualității simpatico-parasimpatice. Spre deosebire de actele reflexe viscerale (cardiace, gastrointestinale, glandulare etc.) care sunt involuntare, altele (respirația, alimentația, actul sexual) se realizează în tandem cu componenta somatică conștientă. În timp ce segmentul cerebrospinal somatic asigură motilitatea voluntară și sensibilitatea externă necesară relațiilor reciproce dintre organism și mediu, sectorul vegetativ al sistemului nervos
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
reacțiilor adaptative de reglare, apărare și control a activității organo-vegetative variabile create de solicitările mediului extern sau intern. Aproape toate organele și funcțiile organismului uman sunt dependente de activitatea și integritatea morfo-funcțională a sistemului nervos vegetativ de la aparatul cardiovascular, tractusul gastrointestinal, aparatul excretor și organele urogenitale, la reglarea metabolismului, temperaturii și apărarea imunocelulară. Distribuția intranevraxială a centrilor coordonatori ai principalelor funcții vegetative este în linii mari următoarea (fig. 2): Contrar centrilor somatici situați numai în interiorul nevraxului, centrii coordonării organo-vegetative se găsesc
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
otic, inervația mușchiului constrictor al irisului. În cazul nervului cranian X (vag), fibrele preganglionare lungi plecate de la nivelul nucleului bulbar dorsal al vagului se articulează cu neuronul scurt postsinaptic în ganglionii mici situați în viscerele toracice și abdominale. În peretele gastrointestinal, fibrele vagale terminale se distribuie celulelor ganglionare ale plexurilor mienteric și submucos contribuind la autoreglarea activității sistemului nervos enteric. Acesta este reprezentat de plexurile viscerale mienteric, submucos și subseros ale tubului digestiv de la esofag la anus, prezintă un larg grad
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cele provocate de stimularea structurilor vegetative periferice. Cu această ocazie, s-a constatat că, în timp ce excitarea nucleilor posterolaterali determină fenomene de predominanță simpatică, reprezentate prin tahicardie, hipertensiune, midriază și hiperglicemie, stimularea hipotalamusului anterior provoacă bradicardie, hipotensiune, mioză și intensificarea motilității gastrointestinale de natură parasimpatică. Astfel, s-a stabilit prezența centrilor simpatici în hipotalamusul postero-lateral și a nucleilor parasimpatici în hipotalamusul anteromedian. Primii conțin mari cantități de catecolamine și serotonină, iar ultimii sunt bogați în acetilcolină (Vogt, 1954). Una din primele dovezi
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
dată pneumogastricului de „vag” (nervul rătăcitor). Majoritatea lor sunt de tip preganglionar, deoarece degenerează după secționare. Ajunse la nivelul ganglionilor previscerali sau intramurali, ele se articulează cu fibrele postganglionare scurte ale celui de al doilea neuron parasimpatic. În cazul tractusului gastrointestinal, acestea din urmă intră în structura plexurilor submucos Meissner și mienteric Auerbach. Terminațiile vagale contractează numeroase anastomoze cu filetele atât parasimpatice, cât și simpatice ale altor nervi. La om și unele animale (câine, maimuță, broască), trunchiul vagului, posedând și fibre
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
second brain” (3). Pe de altă parte, SNE reacționează similar SNC în procesul de îmbătrânire, dezvoltă precoce corpusculi Lewy în stadiile inițiale ale bolii Parkinson, este afectat de boli genetice ca neuropatia viscerală familială și autoimune asociate cu tulburări motorii gastrointestinale (4, 43). I.2.2.1. Istoric Istoria descoperirii SNE începe în 1840 când Remak, lucrând la Berlin în laboratorul profesorului Johannes Mueller semnalează existența structurilor nervoase de tip plexiform in pereții stomacului; în 1847 utilizează pentru prima dată termenul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
III, care formează reticulul terminal. I.2.2.4. Plexul mienteric Plexul mienteric este situat între straturile longitudinal extern și circular intern ale tunicii musculare a peretelui digestiv, fiind continuu atât circumferențial, cât și logitudinal, de-a lungul întregului tract gastrointestinal. Morfologia sa variază considerabil atât în funcție de specie, cât și topografic, în funcție de regiunea digestivă considerată dar modelul general de organizare este întotdeauna recognoscibil (1, 4, 6, 7, 31). În descrierea clasică plexul mienteric este format din trei subdiviziuni, plexurile primar, secundar
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
funcției de rezervor a stomacului (23, 24, 31, 40). Îndeplinind criteriile standard propuse de Huizinga (1997), celulele interstițiale Cajal sunt în prezent considerate a avea rol important atât în realizarea transmiterii intraparietale digestive cât și în inducerea proprietăților de pacemaker gastrointestinal. Într-un număr important de lucrări curente, celulele interstițiale Cajal au fost găsite în diferite alte organe: uter, uretră, ureter, vas deferent, vase sanguine, limfatice, prostată, glandă mamară, pancreas (citate de Popescu și colaboratorii, 2005). Cercetări microelectrofiziologice recente privind rolul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
număr important de lucrări curente, celulele interstițiale Cajal au fost găsite în diferite alte organe: uter, uretră, ureter, vas deferent, vase sanguine, limfatice, prostată, glandă mamară, pancreas (citate de Popescu și colaboratorii, 2005). Cercetări microelectrofiziologice recente privind rolul de pacemaker gastrointestinal al celulelor interstițiale Cajal-like aduc dovezi experimentale convingătoare în favoarea participării acestora la producerea motilității ritmice spontane a tubului digestiv. Ca și în cazul pacemakerului cardiac, Ca2+ intracelular deține un rol critic în generarea activității ritmice spontane gastrointestinale (Takaki, 2003). Rezultate
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
rolul de pacemaker gastrointestinal al celulelor interstițiale Cajal-like aduc dovezi experimentale convingătoare în favoarea participării acestora la producerea motilității ritmice spontane a tubului digestiv. Ca și în cazul pacemakerului cardiac, Ca2+ intracelular deține un rol critic în generarea activității ritmice spontane gastrointestinale (Takaki, 2003). Rezultate similare au fost obținute și în cazul vezicii biliare (Lavoie și colab., 2007). Un nou tip de celule interstițiale Cajal-like a fost descoperit și amplu studiat în ultimii ani de L. M. Popescu și colaboratorii la nivelul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
precursorul oxidului nitric - este un argument pentru implicarea CEG în neurotransmisia nitrinergică (31). I.2.2.14. Organizarea sinaptică a SNE Enteroneuronii sunt organizați în microcircuite locale care asigură independența motilității parietale, secretorie și vasomotorie a teritoriului digestiv toraco-abdominal. Motilitatea gastrointestinală include mișcările de propulsie, de amestecare și complexele migratorii ale intestinului subțire și, în esență, constă din contracții și relaxări succesive în sens oro-anal a musculaturii tubului digestiv. Aparent simplă, această activitate implică un aparat neuromotor complex, capabil să reacționeze
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Cei doi neuroni eferenți transmit impulsurile vegetative pe cale umorală la conexiunile intermembranare ale fibrelor musculare netede denumite nexusuri. Acestea rezultă din fuziunea membranelor musculare sub formă de punți intercelulare în vederea transmiterii mesajelor vegetative din aproape în aproape la întreaga musculatură gastrointestinală și declanșării răspunsului său unitar. În modul acesta, căile sensibilității specifice și nespecifice generale pot declanșa acte reflexe organo-vegetative cu sediu ganglionar, medular, cerebral. În afara modalității neuroreflexe de activare sau inhibare a centrilor organo-vegetativi, un rol important revine stimulării structurilor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
viscerale îndeplinesc rol de primă verigă aferentă atât a arcurilor reflexe vegetative baroreceptoare, chemoreceptoare, voloreceptoare (cardiovasculare, respiratorii, gastro-intestinale etc.), cât și a reflexelor viscerale interoceptive de diferite cauze. În afara zonelor reflexogene implicate în autoreglarea funcțiilor vegetative specifice (cardiovasculare, respiratorii, renale, gastrointestinale), majoritatea organelor efectoare au asigurată sensibilitatea viscerală de către terminațiile nervoase libere din parenchimul sau vasele organelor respective. Interoceptorii ca traductori de informații viscerale realizează prin fenomenele electrochimice de depolarizare membranară conversia acestora în influx nervos transmisibil pe căi ascendente la
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
tip trofotrop ce predispun la „rest and digest”. În cazul reacțiilor de predominență simpatică se produc modificări funcționale organice și tisulare la nivelul întregului corp uman. Ritmul și contractilitatea miocardică cresc, musculatura netedă vasculară se contractă mai ales la nivel gastrointestinal și renal, contribuind la redistribuirea și dirijarea sângelui spre musculatura scheletică, bronșiile se dilată favorizând preluarea O2 atmosferic și eliminarea CO2 din organism. Concomitent, are loc intensificarea glicogenolizei hepatice și creșterea glucozei sanguine, indispensabilă metabolismului energetic cerebral și muscular. La
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Concomitent, are loc intensificarea glicogenolizei hepatice și creșterea glucozei sanguine, indispensabilă metabolismului energetic cerebral și muscular. La rândul său, predominența parasimpatică inductoare de „rest and digest”, reduce frecvența cardiacă și crește motilitatea și secrețiile glandulare ale tubului digestiv (glande salivare, gastrointestinale, căi biliare, pancreatice), intensificând degradarea mecanică și chimică a alimentelor, întregită de activarea proceselor de absorbție și depunere a nutrimentelor în țesuturi. În general, cele două componente ale sistemului nervos vegetativ sunt dominante în anumite condiții și produc fie excitația
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a vagului poate opri complet activitatea contractilă a inimii, timp în care presiunea arterială poate atinge valoarea 0. La rândul lor, descărcările simpatico-adrenergice determină vasoconstricția coronarelor, arterelor viscerale și venelor. II.1.5. EFECTELE STIMULĂRII SIMPATICE ȘI PARASIMPATICE LA NIVEL GASTROINTESTINAL Sistemul gastrointestinal prezintă inervație intrinsecă proprie cunoscută sub denumirea de plex intramural sau sistem nervos enteric. Atât stimulii parasimpatici cât și cei simpatici generați la nivel cerebral pot influența activitatea gastrointestinală, în principal prin amplificarea sau diminuarea intensității unor acțiuni
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
poate opri complet activitatea contractilă a inimii, timp în care presiunea arterială poate atinge valoarea 0. La rândul lor, descărcările simpatico-adrenergice determină vasoconstricția coronarelor, arterelor viscerale și venelor. II.1.5. EFECTELE STIMULĂRII SIMPATICE ȘI PARASIMPATICE LA NIVEL GASTROINTESTINAL Sistemul gastrointestinal prezintă inervație intrinsecă proprie cunoscută sub denumirea de plex intramural sau sistem nervos enteric. Atât stimulii parasimpatici cât și cei simpatici generați la nivel cerebral pot influența activitatea gastrointestinală, în principal prin amplificarea sau diminuarea intensității unor acțiuni specifice ale
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
1.5. EFECTELE STIMULĂRII SIMPATICE ȘI PARASIMPATICE LA NIVEL GASTROINTESTINAL Sistemul gastrointestinal prezintă inervație intrinsecă proprie cunoscută sub denumirea de plex intramural sau sistem nervos enteric. Atât stimulii parasimpatici cât și cei simpatici generați la nivel cerebral pot influența activitatea gastrointestinală, în principal prin amplificarea sau diminuarea intensității unor acțiuni specifice ale plexului intramural. În general, stimularea parasimpatică determină creșterea activității tractusului gastrointestinal prin stimularea peristaltismului și relaxarea sfincterelor, ceea ce facilitează propulsia rapidă a conținutului intestinal de-a lungul tractusului digestiv
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sau sistem nervos enteric. Atât stimulii parasimpatici cât și cei simpatici generați la nivel cerebral pot influența activitatea gastrointestinală, în principal prin amplificarea sau diminuarea intensității unor acțiuni specifice ale plexului intramural. În general, stimularea parasimpatică determină creșterea activității tractusului gastrointestinal prin stimularea peristaltismului și relaxarea sfincterelor, ceea ce facilitează propulsia rapidă a conținutului intestinal de-a lungul tractusului digestiv. Acest efect propulsiv este asociat cu creșterea simultană a ratelor de secreție a glandelor gastrointestinale. Spre deosebire de componenta parasimpatică și enterică (intramurală) sistemul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
general, stimularea parasimpatică determină creșterea activității tractusului gastrointestinal prin stimularea peristaltismului și relaxarea sfincterelor, ceea ce facilitează propulsia rapidă a conținutului intestinal de-a lungul tractusului digestiv. Acest efect propulsiv este asociat cu creșterea simultană a ratelor de secreție a glandelor gastrointestinale. Spre deosebire de componenta parasimpatică și enterică (intramurală) sistemul nervos simpatic influențează mai puțin activitatea motorie și secretorie a tractusului gastrointestinal. Totuși, stimularea simpatică intensă inhibă peristaltismul intestinal și crește tonusul sfincterian. Ca rezultat se produce reducerea semnificativă a propulsării bolului alimentar
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
conținutului intestinal de-a lungul tractusului digestiv. Acest efect propulsiv este asociat cu creșterea simultană a ratelor de secreție a glandelor gastrointestinale. Spre deosebire de componenta parasimpatică și enterică (intramurală) sistemul nervos simpatic influențează mai puțin activitatea motorie și secretorie a tractusului gastrointestinal. Totuși, stimularea simpatică intensă inhibă peristaltismul intestinal și crește tonusul sfincterian. Ca rezultat se produce reducerea semnificativă a propulsării bolului alimentar intestinal, asociată uneori cu reducerea activității secretorii, conducând la constipație. II.1.6. EFECTELE STIMULĂRII SIMPATICE ȘI PARASIMPATICE ASUPRA
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
constipație. II.1.6. EFECTELE STIMULĂRII SIMPATICE ȘI PARASIMPATICE ASUPRA ALTOR ORGANE EFECTOARE La nivel pulmonar, predominența simpatico-adrenergică provoacă bronhodilatație, iar cea vagală bronhoconstricție, asigurând tonusul bazal al căilor aeriene și variațiile normale ale bronhomotricității. Glandele nazale, lacrimale, salivare și gastrointestinale sunt puternic stimulate de sistemul nervos parasimpatic care induce de obicei stimularea unei secreții apoase abundente. Intensitatea maximă secretorie determină stimularea parasimpatică la nivelul glandelor tractusului digestiv superior, în special a celor ale cavității bucale și stomacului. Pe de altă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
creșterea sau reducerea activității organului pe care îl inervează. Tonusul simpatic, de exemplu, întreține un oarecare grad de constricție bazală a arteriolelor prin care acestea au aproximativ jumătate din diametrul lor maxim. În cazul tonusului bazal parasimpatic de la nivelul tractusului gastrointestinal, îndepărtarea chirurgicală a acestuia determină atonie și constipație severă. Consecințele abolirii tonusului vascular simpatic produse prin denervare sunt sensibile ca urmare a modificării tonusului intrinsec muscular. Tonusul vasoconstrictor simpatic are la bază descărcări continue cu frecvență redusă (2 impulsuri/sec
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
asupra a două tipuri de receptori specifici (A și B). În timp ce endotelina-1 (umană) prezintă afinitate mare pentru receptorul ET-A, endotelinele-2 și 3 sunt mai active la nivelul receptorului ET-B. Deși toate izoformele produc contracția musculaturii netede vasculare și extravasculare (gastrointestinale, uterine, bronșice, renale etc), intensitatea acțiunii lor diferă. Spre deosebire de ET1 (umană) care exercită efecte maxime constrictoare la nivel arteriolo-capilar inclusiv cardiac și pulmonar, VIC acționează îndeosebi asupra musculaturii netede gastrointestinale (Nayler, 1990). Efectele contractile au la bază activarea fosfolipazei C
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]