19,733 matches
-
trântit ușa frigiderului. Evident prea târziu. Doi îngeri reușiseră să iasă și acum zumzăiau prin magazie, urlând cu voci ascuțite: - Ajutor! Ajutor! Dumnezeu, ajutor! Ajută-ne, Tată Ceresc, scapă-ne din ghearele ăstora! Ajutoooor! Nene Dumnezeeeeeuuu! Moment în care Mița, gazda, intră în magazie. - Ce faci, Alex, zise, ți-au scăpat îngerașii? - Da, am răspuns buimac, căutam niște roșii... - Păi, sunt la hotel, sub scară, de ce nu m-ai întrebat? - Nu erai în curte... - Da, am fost alături la Maria... Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ce culoare? Că nu știu... se mai tânguiește speranța. - Inspirația, ciolovecule, inspirația... ia gândește-te la Apollinaire, cu sonetu’ culorilor... - Rimbaud... nu-mi dă pace un scrupul cultural. - Ei, tot aia-i, nu mai fi și tu constipat... mă repede gazda. Mai bine participă și tu cu niște versuri... Spune! - Eu? Eu n-am talent... n-am avut niciodată, nu mă pricep... - Va fi o operă colectivă și, dacă tot ești aici... - Să spun ceva... orice? - Orice? - Bine... Apusul verzui și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
acolo, de unde încep trandafirii. Așa, cheamă-i și pe borobeții lui Leuștean, adu-i pe toți, care mai vrea să vină, mai sunt cataroaie și-n stradă, lângă hazna. Am mers în camera bună, unde unul care-a stat în gazdă vreo jumătate de an zugrăvise pe perete un lup lângă un râu, o bucată de pădure cu lună deasupra. - De ce faci asta? - Lasă, nene, să-ți aduci aminte de Traian și să-ți fie frumos în casă. La anu’, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
care se clătina la fiecare pas al său, pe culoarul întunecat în care se vedeau cinci uși de lemn alb pe o parte și alte cinci pe cealaltă. Aduc îndată, domnule, și apă și rahat-locum, intră în notă, sînt onorurile gazdei." L-a lăsat cîteva minute singur. O odaie scundă, toată clădirea era turtită, făcută probabil din paiantă, cu pereți subțiri, dar răcoroși vara. Un pat îngust, un lighean smălțuit, o cană de porțelan cu cioc, o oglindă cojită în cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o forță și o bună dispoziție molipsitoare. Lîngă el Balbo părea un copilaș. Dacă erai răutăcios, puteai să spui că Balbo arăta ca un pitic în preajma lui Cantacuzino. În salon, domnilor, toată lumea în salon, a venit și ministrul, să fim gazde excelente" graseie și italieniză, încît nimeni nu putu să se supere pentru năvala sa. Cînd a ajuns în salon constată că Bîlbîie era în spatele său, ca o umbră. N-ar fi dorit asta, prezența lui îl tulbura, așa cum te tulbură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
zise, mai mult spre a-și găsi un alibi. Din spate își făcu apariția Basarab Cantacuzino, era transpirat, dar mulțumit, toată lumea avea ce bea și mînca, pînă la urmă în orice petrecere asta contează cel mai mult! "Merge, merge?", întrebă gazda asemenea țăranilor cînd se întîlnesc cu un cunoscut și nu prea au ce să-i spună. Leonard Bîlbîie a zîmbit cu toată gura, îl cuprinse cumva pe după umeri, era destul de greu să faci un asemenea gest de apropiere cu Basarab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
răspuns, era o întrebare de florile mărului, cam așa cum fac țăranii cînd vorbesc singuri. Leonard Bilbîie a zîmbit plin de bunăvoință, oricum ar lua-o, Cantacuzino era un om lîngă care nu puteai fi acru, iar pe deasupra mai era și gazdă. "Mai sînt oameni în țara asta cărora nu le pasă chiar atît de mult de prosperitatea lor personală cît de aceea a țării. E o chestiune de sociologie, domnule, hm, domnule dragă. O știință nouă, cu totul nouă, inventată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în saloanele lui Basarab Cantacuzino se simțea singur și cam neajutorat. Dacă ar fi fost mai puțin orgolios ar fi plecat. În fond, misiunea dată de Mihail fusese îndeplinită, se lămurise cam despre ce era vorba. Firul principal începea cu gazda, cu Basarab Cantacuzino, care organizase toată serata ca pe un fel de provocare. Îi adusese pe toți ambițioșii, pe neîmpliniții de pe la armele tehnice, să se întîlnească cu asul așilor, spre a le zgîndări mîndria, pentru a le vîrî pe nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
place să fiu pregătită atunci cînd mă onorați cu vizita dumneavoastră. E o ocazie rară, care trebuie prețuită ca atare." Nici nu-și putea da seama dacă își bate joc de el ori pur și simplu vrea să fie politicoasă, gazdă bună. A întors privirea către K.F., a zîmbit cît a putut de frumos, obligînd-o să-i răspundă. Nu se schimbase, într-adevăr, deloc. Ba parcă era și mai frumoasă. Al dracului de frumoasă, încît nu pricepuse niciodată de ce Pangratty ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
n-a observat imediat dispariția sa. Și cum cuvîntul dispariție a venit singur, nechemat și negîndit, plecarea după lipitori a lui Schmeltzer s-a încheiat cu dispariția sa. Pînă în toamnă a dispărut cu totul, n-avusese familie, stătea în gazdă chiar lîngă liceu, cîteva cărți în limbi străine, toate niște prostii despre alchimie și ezoterism nu foloseau la nimic, nici la anticariatul de pe Batiștei nu le-ar fi primit în custodie, se pare că proprietarii casei au încercat ca să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
arate cumva că-i supărat pe vânătorul din el și cînd a ajuns la conac i-a dat un pol omului, gest care l-a făcut să se simtă mărinimos și bun, în stare să suporte și senilitatea galopantă a gazdei. Același sentiment îl avea față de Pangratty, de Nicu Sturdza, de Rosetti Tețcanul, ar mai număra doar vreo doi inși, doar atît, erau niște dropii care nu aveau unde fugi de maiestatea proprie. De aceea, deși l-ar fi pus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
atrage imediat pe Bandura. Abia când păși În odăița ei și când ea trase draperia grea de pluș verde și‑i vârî mâna caldă sub cămașă, abia atunci Înțelese: Marietei nu‑i era hărăzit nici unul dintre acele roluri - nici de Gazdă, nici de Tricoteză, nici de Studentă, nici de Mironosiță - numai ea nu avea nevoie de alte ipostaze coregrafice Îndelung studiate, pentru că ea era o curvă de port.PRIVATE „Îi iubea și‑i ajuta pe marinarii de pretutindeni“ - urla Bandura În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Suedia, tot ce ar fi putut să mă intereseze „ca femeie“. N‑a lipsit nici faimoasa corabie Vasa, scoasă din mâl după secole, conservată acum ca o mumie faraonică. Într‑o seară, după spectacolul cu Sonata duhurilor de la Teatrul Național, gazda mea m‑a condus la bibliotecă. Abia de am reușit să Înfulec un sandviș Într‑un expres. Era ora unsprezece, biblioteca Închisă. Cu toate astea, doamna Johanson Îi arătă portarului o anume legitimație, drept care el ne lăsă Înăuntru, mormăind ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
arătă portarului o anume legitimație, drept care el ne lăsă Înăuntru, mormăind ceva În barbă. Ținea În mână o verigă imensă cu chei, ca cea a paznicului care, cu o zi Înainte, ne introdusese În Închisoarea Centrală la spectacolul cu Godot. Gazda mă Încredință acelui Cerber după care‑mi spuse că va veni după mine a doua zi dimineață la hotel, ca eu să pot cerceta În liniște Biblioteca Divină, căci domnul va chema un taxi, domnul Îmi va sta la dispoziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
că fusese nevoie de oarecare protecție, și pe deasupra de o sumă de bani, de fapt, de o mică atenție... Dar, mulțumită lui Jehova, lucrurile se aranjaseră bine. Hana și Miriam - cea mare paisprezece, cea mică treisprezece - aveau să stea În gazdă la doamna Goldberg din Arad, iar doamna Goldberg era o femeie severă și morală, atât de morală că nici nu se măritase, cu toate că nu fusese nici atât de săracă și nici atât de -, să zicem -, neatrăgătoare, ca să nu se fi găsit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
poată închide un ochi și colac peste pupăză o făcuseră într-o limbă din care nu pricepuse o iotă. Sanda luă trenul și plecă la Iași. Debarcată în orașul mare, înghesuită de alintata de fiică-sa să-i găsească o gazdă, femeia își aminti că are o fostă prietenă stabilită acolo. Îi dădu telefon și, spre surprinderea ei, deși nu se văzuseră de-un car de ani, vocea de la celălalt capăt al telefonului îi răspunse cu o reală amabilitate. Femeia cunoștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ceea ce năzuiesc să realizez. Tonul lui nu sugera nici recunoașterea vreunui eșec, nici umilință. — Hai, Walter, a spus Margaret, arată-i lui Karl ceva mai picant! Mama zice că ai cele mai șocante tablouri cu bărbați și femei la scaldă. Gazda lor a ridicat dintr-o sprânceană și a zâmbit. — Am multe tablouri de mare senzualitate, e-adevărat, dar nici unul pictat de mine. Mai degrabă v-aș arăta ceea ce pictez eu, pe deasupra, tu ești prea delicată și prea inocentă ca să poți
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pun rău cu poliția, că nu trebuie să uităm că suntem olandezi și că oricum nu mai putem să facem nimic pentru Walter. Eram În casa lui, la masa lui, și n-au fost În stare să spună decât asta! Gazda nu mai era acolo, dar petrecerea putea să continue! Nu mai știu bine ce m-a apucat. Nu-mi amintesc foarte limpede ce s a Întâmplat, Însă m-am trezit agățat de spatele polițistului ca un melc pe spatele unei
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Aveau în vizită două femei, mama și fiica, amândouă frumoase și îmbrăcate cu gust, afișând un aer nespus de delicat. Cele două femei păreau vădit jenate, dar încântate totodată, de ploaia de complimente ce se abătuse asupra lor din gura gazdelor, un tir fantastic, copleșitor, imparabil, o ploaie de amabilități, un izvor nesecat, inepuizabil, grindină. În timpul acesta, Nina servi tort cu frișcă, banane și ananas, și lichior de portocale și după cum lăudau gustul, aroma, finețea, forma, Carmina înțelese că acele bunătăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
gata, trebuie să se schimbe, îs băieți, îs și ei mari de acum, în curând și-or lua zborul, că așa-i lumea, nu? Foarte curând cele două femei au început să discute de-ale lor, ca două vechi prietene. Gazda i-a arătat niște fețe de masă, cu flori mari, cusute cu arnici, cu feston și broderie în colțuri, erau apretate, stăteau ca o tablă. La masă oaspetele discuta despre necazurile lui de la serviciu, ținea paharul de vin între palme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mari, cusute cu arnici, cu feston și broderie în colțuri, erau apretate, stăteau ca o tablă. La masă oaspetele discuta despre necazurile lui de la serviciu, ținea paharul de vin între palme, să se mai încălzească. Nu-i prea plăcea muțenia gazdei dar ce să facă? Strâns ca ariciul în scaunul lui tatăl nu spunea o vorbă, îl asculta clipind des, pleoapele îi erau tot mai roșii, din când în când și le presa cu palma. Probabil venise momentul să-și toarne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
liniștea din apartamentul Carminei, unde puteau râde, vorbi, asculta muzică, după pofta inimii. Femeia o conduse către o cameră ce-i era necunoscută. În timp ce pășea de-a lungul holului o pisică se împleticea printre poalele rochiei lungi, de casă, ale gazdei. Hai, du-te, du-te de aici, micuțo, îi spuse cu voce joasă, tabagică. Se vedea că adesea obișnuia să-i vorbească pisicii. Animalul alergă înaintea ei și se așeză strategic pe pragul ușii spre care se îndreptau, privindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fi deschis la întâmplare o carte, de îndată, filele ce aveau o consistență aparentă s-ar fi transformat în cenușă, i s-ar fi așternut, praf, pe picioare, pe poalele rochiei, pe podea. Iartă-mă o clipă, se auzi vocea gazdei, care ieși din cameră împreună cu pisica și traversă din nou holul, către o altă încăpere, probabil bucătăria. Îmi va oferi o cafea, presupuse Carmina și fără să fie încordată, se lăsă la voia întâmplării. Sidonia Trofin era o femeie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în fața Carminei ceșcuța de cafea. Broderia de pe masă, în ton cu mobila era atât de plată și de neclintită, așa plină de praf cum se afla încât aveai impresia că intrase, se înglobase în țesătura lemnului. Servește, drăguță, o îmbie gazda cu voce groasă și se instală pe un scaun apropiat, își aruncă un picior peste altul. E proaspătă, mai spuse, acum am râșnit-o, nu merge drăcovenia aia prea bine, râșnește cam mare dar ce să-i faci, asta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cadă jos, pe covorul grena, ca să rămână lângă el goală, indecent de goală, acoperită numai cu un strat subțire, transparent de celule primordiale... Iar nu fusese atentă, iar se lăsase târâtă de imaginație. Carmina se concentră și o ascultă pe gazdă vorbind, lucruri mărunte, de fapt, pe care Fana le făcea să devină interesante, prin minuțiozitatea descrierii, avea o voce puțin răgușită, cântată, foarte plăcută auzului, știa că Fana se simte în elementul ei când vorbea, buzele de un roșu aprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]