2,190 matches
-
pentru că universul în sine nu e dispus să se deschidă outsider-ului. Behr povestește istoria ultimelor secole ale unei culturi a discreției și secretului, încercînd în chip foarte lăudabil să nu destrame tocmai farmecul ei. Dar nu-și poate reprima gazetarul din el, reporterul care se deghizează pe rînd în istoric, sociolog, filozof și romancier. Sînt roluri dificile, toate, și tare mă tem că Behr nu se achită grozav de nici unul. Sau poate să mă fi dus spre greșeală stîngăciile din
Riscul gazetarului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17254_a_18579]
-
un cor de amatori, care cîntă bine cînd au o seară mai bună și piesa se nimerește să fie frumoasă în sine, dar poate fi la fel de bine jalnic dacă tenorul e prost-dispus sau fragmentul interpretat ceva mai dificil. E riscul gazetarului, de altfel, care se poate documenta oricît, și poate scrie chiar cu reală vervă, dacă nu își asumă și un plan metadiscursiv, altfel spus dacă nu meditează asupra propriilor sale opțiuni stilistice, rămîne prizonierul întîmplării. Și nu neapărat al unei
Riscul gazetarului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17254_a_18579]
-
perioada postdecembrista sunt uimiți, năuciți sau se indignează de ăobrăzniciaă presei. Le-aș recomandă, ca tratament, lectură presei de odinioară pentru a înțelege cum se cuvine ce a însemnat presă în democrația românească de altădată și ce extraordinar de mari gazetari am avut. Examenul acesta comparat va fi, din păcate, mult defavorabil gazetarilor de azi, din masa pestrița a cărora se vor naște, cu timpul, valori." Tragică istorie a sfârșitului democrației Cu binecunoscutul sau talent literar, Z. Ornea evocă, în alte
DOUă CăRTI DE Z. ORNEA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17742_a_19067]
-
aș recomandă, ca tratament, lectură presei de odinioară pentru a înțelege cum se cuvine ce a însemnat presă în democrația românească de altădată și ce extraordinar de mari gazetari am avut. Examenul acesta comparat va fi, din păcate, mult defavorabil gazetarilor de azi, din masa pestrița a cărora se vor naște, cu timpul, valori." Tragică istorie a sfârșitului democrației Cu binecunoscutul sau talent literar, Z. Ornea evocă, în alte capitole ale cărții, instaurarea dictaturii carliste și, ulterior, a celei antonesciene, ca
DOUă CăRTI DE Z. ORNEA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17742_a_19067]
-
țărâna ușoară " (Jurnalul Național ); "trecerea la Ťleul greuť, mai Ťușorť cu patru zerouri" (siveco.ro.), "prețuri ușoare în lei grei " (Curierul Național ); "vom avea lei Ťgreiť, dar și buzunare Ťușoareť" (crisana.ro). Mai puțin fericite sînt combinațiile imagistice în care gazetarii vor să utilizeze potențialul figurat al omonimiei dintre leul-monedă și leul-animal: "un leu cu Ťo coamăť de euro, alături de cel pe care îl știm, mai slăbănog" (Libertatea); "de ieri, leul greu a fost scos la plimbare prin piețe" (Jurnalul Național
"Leu greu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11864_a_13189]
-
Noua revistă română", să fie remarcat de unul din marii ziariști ai momentului, N. D. Cocea, și invitat să colaboreze la gazetele lui ,Rampa" și ,Facla". Va fi începutul unei colaborări, al unei prietenii și al unei solidarități de durată. Gazetarul Eugen Vinea, cum semna de-a lungul anului său de debut 1913, va porni cu însemnări de critică literară, prelungite cam în același ton și cu aceleași opțiuni moderniste (în direcția simbolismului) în anii 1915-1917, dar va vira categoric spre
Patrimoniul clasicilor de izbeliște? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11410_a_12735]
-
o curiozitate a extremismului liric, deși îi remarca ,firul clar al unei inteligențe artistice ce se străvede", iar în compendiul din 1937 îl reținea pe prozator destul de vag și de sumar. Pentru a nu disocia în sine însuși scriitorul de gazetar (operațiune nu doar psihologic tristă, ci fizic dureroasă), Ion Vinea a mobilizat resursele sale artistice în pagina de publicistică, mai ales în înverșunările pamfletarului, rivalizând cu Arghezi. Ion Vinea a meditat la întrebarea pusă într-o anchetă dintr-un ziar
Patrimoniul clasicilor de izbeliște? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11410_a_12735]
-
a gândit răspunsul ca o problemă de simultaneitate, rezolvată în banalitatea că ,cineva face act de mare scriitor producând foarte bună gazetărie. Un articol de ziar devine fapt literar, mulțumită stilului, ideilor incluse și originalității expunerii". Dar, dacă deosebirea dintre gazetar și scriitor presupune o distanță, o separare a genurilor, atunci - e de părere Ion Vinea - ,problema se reduce la o chestiune de vitalitate: Poți fi orice și totdeodată și scriitor, dacă după o zi de muncă silnică mai păstrezi energia
Patrimoniul clasicilor de izbeliște? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11410_a_12735]
-
Contimporanul" din noiembrie 1926 și reeditat de curând în volumul de Opere, VI, p. 380-381, Ion Vinea, Publicistica (1925-1926), îngrijit de Elena Zaharia-Filipaș. Autorul a mai reflectat și cu alte ocazii la condiția ingrată a publicistului, de pildă în articolul Gazetarul biurocrat, publicat în ,Cuvântul liber" din 14 februarie 1925 (p. 10-12 în ediția citată), reluat parțial în ,Facla" din 31 decembrie 1925 sub titlul Mizerii profesionale (p. 196-197). Ion Vinea pornește de la constatarea dezarmantă că ,presa nu e nicăieri liberă
Patrimoniul clasicilor de izbeliște? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11410_a_12735]
-
Cuvântul liber" din 14 februarie 1925 (p. 10-12 în ediția citată), reluat parțial în ,Facla" din 31 decembrie 1925 sub titlul Mizerii profesionale (p. 196-197). Ion Vinea pornește de la constatarea dezarmantă că ,presa nu e nicăieri liberă", motiv pentru care ,gazetarul a încetat de a mai fi un conducător de opinie publică". Iar pentru ,înjosirea zeiței de maculatură" nu pot fi învinuite guvernele, parlamentele sau vreun minister anume. Cenzura presei și deci pierderea independenței de opinie vin din altă direcție: ,O
Patrimoniul clasicilor de izbeliște? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11410_a_12735]
-
nu a însemnat de la publicarea Jurnalului său și pînă azi, deci de vreo 15 ani, decît - exclusiv!- o armă contra congenerilor și prietenilor săi mai subtil sau mai acuzat legionariozi fie ante, fie post 1934-1938. Scriitorul - adică romancierul, dramaturgul, melomanul, gazetarul, francofilul, estetul rafinat, eseistul proustianizant etc. - a fost pur și simplu sacrificat, o dată mai mult, transformat în pretext vindicativ și revendicativ. Altfel zis - folosit strictamente ca o măciucă în scopuri cu totul și cu totul străine firii și rosturilor scrisului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9152_a_10477]
-
Un E-mail pierdut (EZ 2333, 2000, 2). Replici și situații evident parodice înlocuiesc elementele tradiționale cu cele ultramoderne; unele provin din textul piesei - "descoperă dischetele lui Cațavencu", "liderul unui grup de hackeri", "să ne întoarcem la 286" etc.; altele aparțin gazetarului, contaminat de plăcerea jocului: "piesa a avut un real succes printre invitați (...), textele mergîndu-le drept la microprocesor" (substituție în expresia a merge drept la inimă); "în compania unui vin bun și a unor apetisante produse gastronomice puse pe desktop de
Metaforele computerului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17264_a_18589]
-
Purcaru, cu ocazia relansării, după un sfert de secol, a volumului sau de poeme Mauzoleul Bunicii Beps. Toți cei care semnează în această pagină - C. Stănescu, Fănus Neagu, Grigore Traian Pop, Mihai Ungheanu - vorbesc despre excepționalul talent de poet și gazetar al lui Ilie Purcaru, însă nimeni nu amintește cum și-a risipit și prostituat realele înzestrări, scriind "la comanda", după rețetă impusă, nenumărate reportaje despre ctitoriile ceaușiste și despre cîrmaciul "genial". Faptul că, în 1974, Bunica Beps nu s-a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17821_a_19146]
-
de solicitudine (partinică) față de fostul președinte și-l execută, paternel, pe executantul său, declarînd că, mde, a vorbit în nume propriu. Ce-i în Gușă, e și-n căpușă, ar fi continuat, paremiologic, șeful, dar s-a rupt banda. Fabulosul gazetar ieșean Valer Mitru mă saluta cu un parșiv: Salut, Picasso! Descoperise el, cumva, în pictura mea de-atunci laba leului andaluz? Sau, mai degrabă - spun acum - sărmana victimă a imitației? Cucuvae victis! vorba lui Mihai Ursachi. E o - iată, generalizată
Românul s-a născut mim by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/14270_a_15595]
-
considerate de prim plan. Este adevărat că scrie despre importanța cărților religioase românești, despre rolul pe care-l joacă Biserica Ortodoxă în destinul națiunii, despre icoane ori despre înființarea unei mitropolii romano-catolice la București. Însă nucleul care generează toate reacțiile gazetarului este, cu foarte mici excepții - una dintre ele ar fi, spre exemplu, preocuparea pentru conservarea limbii în trecut -, naționalismul derapant, conservatorismul apter. Cărțile bisericești îi atrag atenția pentru "însemnătatea limbii", ortodoxia este văzută ca o axă identitară profundă a națiunii
Chestiunea bisericească by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12889_a_14214]
-
poetul le abordează strict sub aspectul realizărilor artistice. Exemple strălucite de "artă primitivă", de o "sluțenie fenomenală", "tipuri monstruoase", acestea ar trebui să nu ignore modelele occidentale, desăvârșirea figurilor lui Rafael, Correggio, Murillo sau Michelangelo. Memorabil este articolul Liber-cugetător, liberă-cugetare. Gazetarul judecă neortodox, maniheist și vede în Dumnezeul Vechiului Testament "o antropomorfizare a calităților poporului evreiesc, fanatic și exclusivist", iar Geneza, o cosmogonie iudaică, este substituită de Biserica creștină cu interpretări simbolice sau, poate, chiar cu teze deiste. Așa cum este prezentată
Chestiunea bisericească by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12889_a_14214]
-
elanul lor expresiv. Cît e mască și cît e exaseprare în mascarada lor e greu de spus, dar cei trei interbelici își reneagă tot și se leapădă de tot, scuipă pe tot și terfelesc tot, renăscînd apoi în forma unor gazetari postbelici care iau interviuri, scriu reportaje, făuresc pamflete, laudă comunismul, luptă pentru pace - într-un cuvînt se schilodesc singuri cu o poftă paroxistică, ce denotă fie disperarea victimei care simte că a pierdut, fie cabotinismul unor slugi care încă mai
Felahii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3268_a_4593]
-
Aveai impresia că nu face nimic. La noi în casă nici nu se vorbea decât la ora mesei, când venea și povestea tot ce i se întâmpla. Vorbea cu multă lume la telefon și, evident, primea pe mulți acasă, elevi, gazetari; mai cu seamă în ultimii ani, când devenise o "vedetă" a televiziunii și radio-ului, casa noastră era plină de lume. - Care îi erau câțiva dintre prietenii mai apropiați? - Din păcate, prietenul lui cel mai bun, din tinerețe, din vremea
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
față de fenomenul artelor plastice, iar articolele sale dedicate picturii românești sunt de-a dreptul excepționale prin acuitatea observației și ineditul interpretării. La fel sunt și observațiile sale pe marginea literaturii universale sau a scriitorilor români, clasici și contemporani. Condeiul marelui gazetar e în vervă chiar și la această vârstă înaintată. O recuperare binevenită, prin urmare, căci ne pune la dispoziție câteva instrumente esențiale pentru analiza raporturilor încurcate și contradictorii în care s-au aflat un mare poet, totodată și o personalitate
Arghezi sub vremi by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5383_a_6708]
-
toți", cum mărturisea, în 1982, Ștefan Baciu. Aparent colocvial când sancționează prejudecăți sau când scrie despre condiția umană fără nici un eufemism, stăruitor asupra termenilor exacți, portretizând și distingând tensiunea conflictelor, Pamfil Șeicaru se dezvăluie în multe pagini ca un autentic gazetar poet. P.S. Dintr-o regretabilă greșeală, în cronica Fără eufemisme a fost omis un rând. Se va citi: Dă viață, în 1924, ziarului "Cuvântul", împreună cu Titus Enacovici, în 1928, fondează "Curentul", păstrându-i-se director până la plecarea din țară...
Secțiuni în dramele unei epoci by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14655_a_15980]
-
anii 1924-1928), pe care profesorul de metafizică voia să o arunce în responsabilitatea memorialistului. Am stăruit mult pe lîngă factorii de la Cenzură și alte înalte fețe pentru acest incriminat capitol, demonstrînd că e, de fapt, o demascare a filosofului și gazetarului. Mi s-a răspuns că deși am dreptate e contraindicat să se publice orice despre Nae Ionescu. N-am izbutit în strădaniile mele. Ani de zile a zăcut în dulapul redacției manuscrisul Beldie, eu refuzînd să-l public fără capitolul
Dezvăluirile lui Constantin Beldie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16613_a_17938]
-
de a-și prezenta cursurile, dînd studenților sentimentul că ideile expuse se nasc atunci aievea, la catedră. Apoi ar fi de adăugat că a sa carieră s-a datorat nu numai "protecției de fuste" ci și harului său de extraordinar gazetar la Cuvîntul, pe care, în 1928, l-a acaparat ca director, apoi colaborării active, după 1930, cu Camarila Regală, al cărui membru ascultat a fost pînă în 1933, cînd a virat-o spre mișcarea legionară, al cărui mentor doctrinar a
Dezvăluirile lui Constantin Beldie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16613_a_17938]
-
Corespondențe din New York cuprinde articole scrise de Gabriel Plesea între 1993-1999 pentru publicații din România (România liberă, Luceafărul, Ziua), ca și pentru unele, tot de limbă română, din străinătate (Lumea liberă românească din New York, Dorul din Danemarca). Cu surescitarea unui gazetar care se află în centrul lumii și asista la evenimente importante, autorul face de fapt o publicistica măruntă, referitoare la manifestări găzduite de Centrul Cultural Român din New York, la apariția unor cărți etc. Adeseori, el comentează din New York situația din
Un scriitor agitat by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17601_a_18926]
-
totuși și un eveniment prezentat că senzațional a Scandal la biserică românească "Sf. Maria" din Queens a , evenimentul respectiv se dovedește a fi anodin: conflictul dintre un preot abuziv și enoriașii săi. Gabriel Plesea nu are de fapt vocație de gazetar. Gazetăria reprezintă pentru el mai curând o retorică a urgentei, prin care încearcă să atragă atenția asupra sa. Culmea este că gazetarul-negazetar nici nu și-ar dori să fie recunoscut că gazetar. Ambiția să secretă este mult mai mare și
Un scriitor agitat by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17601_a_18926]
-
Gabriel Plesea nu are de fapt vocație de gazetar. Gazetăria reprezintă pentru el mai curând o retorică a urgentei, prin care încearcă să atragă atenția asupra sa. Culmea este că gazetarul-negazetar nici nu și-ar dori să fie recunoscut că gazetar. Ambiția să secretă este mult mai mare și anume să devină un fel de instanța morală a lumii postcomuniste, un Octavian Paler transcontinental. El îl citează cu familiaritate pe Vaclav Havel, jubilând în momentul transcrierii numelui scriitorului ceh. Citarea are
Un scriitor agitat by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17601_a_18926]