13,216 matches
-
dacă nu s-a pus antenatal. Este foarte simplu: vezi piciorul, pui mâna pe el, vezi că este rigid, este varus equin. Se cunoaște cauza apariției piciorului deformat la copil? Se studiază foarte mult cauzele apariției. Există un număr de gene care sunt implicate, dar trebuie să se strângă mai multe din acele gene la copil pentru a face boala. Vă dau un exemplu: dacă unul dintre frați are varus equin, riscul ca următorul născut să aibă varus equin este de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92833_a_94125]
-
pe el, vezi că este rigid, este varus equin. Se cunoaște cauza apariției piciorului deformat la copil? Se studiază foarte mult cauzele apariției. Există un număr de gene care sunt implicate, dar trebuie să se strângă mai multe din acele gene la copil pentru a face boala. Vă dau un exemplu: dacă unul dintre frați are varus equin, riscul ca următorul născut să aibă varus equin este de doar 3%. Dacă în burtica mamei sunt doi gemeni univitelini, adică identici, și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92833_a_94125]
-
și ceva la sută. Sunt incriminați și factorii posturali, dar cu siguranță este o boală care are o componentă genetică, dar asta nu înseamnă că trebuie neapărat să o aibă părinții. În momentul de față cred că sunt cunoscute 6 gene care împreună determină apariția bolii. Apare ca o anomalie de sine stătătoare sau în conjunctură cu alte afecțiuni ori ca o consecință? În marea majoritate a cazurilor este o afectare uni- sau bilaterală, adică poate fi afectat un picior sau
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92833_a_94125]
-
toate au rezultate care să le țină lumea minte! Urâtă? Poate sunt, nu știu, nu toată lumea e fotomodel, nici nu am fost și nici nu sunt un sportiv stil pitzi să nu pot sta fără unghii false, fără păr vopsit, gene false sau mai știu ei ce minunății de genul acesta, fiindcă sunt prea concentrată la ce am de făcut! Scorpie? Aici am să va spun cu mâna pe inima că multă lume după ce mă cunoaște pesonal, își retrage cuvintele, pentru că
Oceanul de amărăciune al Cătălinei Ponor [Corola-blog/BlogPost/92876_a_94168]
-
a curmezișul peste tot în lume ca să deschidă ochii asupra nurilor mei, aș fi avut vreodată șansa să mă prezint așa de mândră peste tot. Până la urmă i-au dat Cezarului dreptate și UNESCO m-a declarat în 1993, cu tot cu gene și sprâncene, de la un capăt la altul, rezervă a Biosferei. Așa ceva de anvergură e mare raritate! Dar zău că e pe meritate, pentru că nicăieri altundeva nu se vede cu ochiul liber cum apare viața pe pământ ca la mine. În
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92957_a_94249]
-
singurul poet care dedică un volum de versuri localității natale, ca o dovadă supremă de iubire. „Frunzuliță, frunză, frunzuleană, tremuri tu de ploaie și de vînt, dar de-amarul care-i pe pămînt și de plînsul care-mi stă pe geană și de sărăcia-n care sînt și de jalea mea roșioreană frunzuliță, frunză, frunzuleană, tu nu ai nici milă, nici cuvînt.” Aceste două strofe din sonetul „Am venit la tine” pot fi motto-ul întregii sale vieți de scriitor, pictor
Alexandru Popescu Tair – Poetul oraşului [Corola-blog/BlogPost/93016_a_94308]
-
stimată doamnă Rodica Subțirelu, vestesc cu emoție cuvintele mele, abia ieșite din furtuna purificatoare a sufletului. Uneori, aștept până târziu, în noapte, cuvântul *ce exprimă adevărul*. Visez, că, dacă aceste cuvinte înfiorate vor avea noroc, frumusețea le va captura cu genele ei și le va duce în grădina poeziei, cea cu magnolii timide curtate în taină de fluturi superbi. ( va urma )
„ DORESC O ROMÂNIE CU O CULTURĂ COMPETITIVĂ ÎN LUME ” [Corola-blog/BlogPost/93534_a_94826]
-
Acasa > Strofe > Atasament > RONDELUL LUMINII Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Izbăvitoare rază de lumină, Tu mi-ai sorbit azi lacrima din geană, Ai scris un basm în literă aldină, Sufletu-ți picurând în vârf de pană. În iriși blânzi, mă văd acum regină Și fiori calzi rebelu-mi trup emană, Izbăvitoare rază de lumină, Când sorbi ultima-mi lacrimă din geană. Nu mai
RONDELUL LUMINII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383161_a_384490]
-
lacrima din geană, Ai scris un basm în literă aldină, Sufletu-ți picurând în vârf de pană. În iriși blânzi, mă văd acum regină Și fiori calzi rebelu-mi trup emană, Izbăvitoare rază de lumină, Când sorbi ultima-mi lacrimă din geană. Nu mai exist. Sunt frunza fără vină Și-n ruginiul toamnei, cu-o liană M-am contopit sub bolta diafană, Ni-e drag când trupul tău cu noi se-mbină, Izbăvitoare rază de lumină. Referință Bibliografică: Rondelul luminii / Olguța Trifan
RONDELUL LUMINII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383161_a_384490]
-
-nving ispita, biruitor. Ochii-mi surâd de bucurie... Lumina mă îmbracă în mângâieri Duhul Sfânt în necaz mi-e tărie Și mă îndreaptă spre sfântul țel. Când înserarea tăcut mă ajunge Și pleoapele-mi grele se odihnesc Cu lacrimi în gene se împreună Și cu adorare spun: Mulțumesc! Cluj Napoca 23 februarie 2016 Referință Bibliografică: Cuprinzând infinitul / Marina Glodici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1883, Anul VI, 26 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marina Glodici : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
CUPRINZÂND INFINITUL de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383167_a_384496]
-
și cu eșarfă roz, “coana preoteasă” era primăvara personificată în acele zile de început de martie. Obrazul rotund, cu pielea ca piersica, fină și catifelată, asortată în ton cu eșarfa, strălucea de la lumina seninului albastru al ochilor luminoși, adumbriți de genele lungi. Șuvițele de păr arămiu aveau reflexe solare în onduleurile revărsate pe bustul său statuar. La ivirea ei în mijlocul nostru am avut senzația că un înger și nu o femeie a intrat în clasă. Încercam să-i deslușesc evantaiul aripilor
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
un dans în care îți râde ființa, vor să te aducă aproape, punți între respirații, între bătăile inimii, să unească punctele cardinale, să sudeze lumina în ferestrele viselor, să te atingă cu bucuria atunci când nu sunt aproape în trupul intersecției genelor. Le-am investit cu puteri, sunt eul meu multiplicat, divizat, însumând conectarea la sursa vieții sunetelor. Poate că uneori cuvintele sunt dovada împărțirii la doi a lumii, mărturii pentru deplinătatea prezenței, sunt semnele vremii în anotimpurile pe care le parcurgem
MĂRTURII de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383195_a_384524]
-
în: Ediția nr. 1797 din 02 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Sunt trandafirul înghețat de-a ta iubire falsă nici țepii mei nu te-au lăsat te-ai strecurat ca o lumină arsă pe umbra norilor târzii ai rătăcit cu gene doar lacrimile dintr-o zi - sărate perle aurii - le-ai presărat alene mai clipocesc la mine-n vis cu fine stratageme aura lor din paradis filigranată la Paris cu buze tandre geme Referință Bibliografică: Sunt trandafirul înghețat / Mihaela Tălpău : Confluențe
SUNT TRANDAFIRUL ÎNGHEȚAT de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383199_a_384528]
-
interese meschine și lingușeli. Prietenia este un pocal tainic ce adăpostește noblețea, la fel ca iubirea. Un sentiment ce curge ușor, ca apa cea vie într-o lume zgomotoasă. Este prezentă lângă tine la nevoie, să-ți șteargă lacrima din geană. Nu strigă, nu se laudă, nu se trufește. Știe să asculte și îți întinde mâna la greu. Nu cunoaște invidia...Da, Emilia este o prietenă de nădejde. Nu doresc să vorbesc despre realizările ei personale. Nu are nevoie de un
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
interese meschine și lingușeli. Prietenia este un pocal tainic ce adăpostește noblețea, la fel ca iubirea. Un sentiment ce curge ușor, ca apa cea vie într-o lume zgomotoasă. Este prezentă lângă tine la nevoie, să-ți șteargă lacrima din geană. Nu strigă, nu se laudă, nu se trufește. Știe să asculte și îți întinde mâna la greu. Nu cunoaște invidia...Da, Emilia este o prietenă de nădejde.Nu doresc să vorbesc despre realizările ei personale. Nu are nevoie de un
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
-l privească în ochi, gândindu-se că el a fost cel care i-a făcut întreruperea de sarcină. Așadar, îi cunoștea secretul. Desigur era medic și ce contează la ei? Da, dar era bărbat, isi spuse Carmen. Îi aruncă printre genele alungite o privire ce se dorea a fi amestec de timiditate dar și nerușinare. Domnișoara Carmen, ora de pian s-a încheiat, doresc să-ți mulțumesc pentru efortul făcut, dar deocamdată întrerupem orele de pian. Vă anunț prin bunica când
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII ROMAN---CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383258_a_384587]
-
din 31 martie 2016 Toate Articolele Autorului Luntrea Cantul iubirii tace-n uitare. Gândurile obosite curg Pe-o luntre, pe ape amare, S-ajungă în tainicul amurg. Iubirea valsează sihastra Pe marea ce-i dăruie viața, În vise pe-o geana albastră Ea cheamă din zare speranța. Iar vântul mângâie norii Și Luntrea o duce spre vise, Cu aripi de gânduri cocorii Un drum spre speranță-i croise. Amurgul poartă își deschide Spre marea iubire albastră, Pășind pe tărâmuri silfide, Acolo
LUNTREA de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383297_a_384626]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > PRIMĂVARĂ Autor: Valentina Geambașu Publicat în: Ediția nr. 1917 din 31 martie 2016 Toate Articolele Autorului PRIMĂVARĂ În pântecul iernii te-am așteptat Cu ochii mei însetați de soare, Gânduri printre gene au lăcrimat Pictând vise în veștedă floare. Îmi sprijin tâmpla pe un ram de gând Cu tine caut răsăritul în a mea viață, Cu tine am învățat să râd să plâng Candele albe pâlpâie sub umbre de ceață. În orologii
PRIMĂVARĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383330_a_384659]
-
ei, nu să stea într-o rână, îl făcea să tindă a se feri de apropieri periculoase. — Și cum îți spuneam - reluă Huruzuma - care va să zică vii de la Râm, nu? De ce nu-mi răspunzi? Călugărul cel tânăr ridică în sfârșit privirea pe sub gene, pregătindu-se să răspundă politicos, dar ferm, „da, vin de la Râm”, însă tătăroaica nu-l lăsă să înceapă, ci continuă ea: — Ce fericit poți fi, domnule Iovănuț! Umbli atâta și vezi atâtea! Pe când eu... tot în stepă. Mă uit în dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Episodul 19 LA HOTARELE MOLDOVEI Și tot așa, târâș-grăpiș, ba vorbind una, ba ferindu-se să vorbească despre alta, cei doi călugări înaintau prin stepă, apropiindu-se de hotarele Moldovei. în urmă-le, la răsărit, tocmai prindea a miji o geană de lumină, când, din iarba somnoroasă și-naltă, țâșni drept în fața lor o arătare grozavă și, o dată cu ea, bubui un glas de spaimă: — Bine-ați venit în Moldova, da’ stați pe loc! Mâinile sus! Buimăcite, fețele bisericești ridicară mâinile. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
slăvit fie numele lor în veci! Cum spuneam, bunii noștri călugări Metodiu și Iovănuț intrară în Moldova pe la ceasurile cinci. Să fi mers ei cam cât ai merge așa, cătinel, de la Notre-Dame până-n Place Pigalle, când, iacătă în depărtare, sub geana întunecată a unei păduri, o luminiță și-un zvon de râsete. — E hanul Stăniloaiei - grăi Metodiu care cunoștea locurile. Domnul ni l-a scos în cale, Domnul să ne ferească de ispite, căci, de nu mă înșel - și nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mișcarea însă îi trăda: mâncau ceva. In spatele lor, la vreo zece metri în umbra unui măr pădureț în floare, apărându-se alene de câteva muște matinale, picoteau doi murgi priponiți. Nu trece nimeni - spuse unul din oameni, ridicând o geană și privind în lungul drumului. — Apăi, măi fârtate - spuse celălalt - uite plosca jumătate. Lasă-l încolo și bea ici pe săturate. Am sau n-am dreptate? Drept răspuns, primul luă plosca și trase o dușcă bună. — Trebuia să ieșim la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Fiți buni și scoateți dumneavoastră tot ce-aveați asupră-vă. — Păi, ce s-avem, păcatele noastre?! - începu să se tânguie Metodiu. Nu ne faceți să ne sculăm și să venim noi la voi - îl întrerupse primul voinic uitându-se pe sub gene - că e de rău. — Alelei - întări celălalt. Păi ce s-avem - repetă Metodiu, scotocindu-se prin traistă. Uite ce-avem! - și le arătă pe rând o psaltire, o scrumbie uscată, doi nasturi, o pană, o călimară. — Și tu? - zise voinicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
focul, afară soarele a apus la timp, pe pereți joacă lumina flăcărilor, mobilele picotesc, patul cu baldachin a adormit de-a dreptul pe cele patru picioare, Cosette a terminat povestea și rugămintea ei și-acum se uită la Broanteș pe sub gene, iar Broanteș bietul sta cu obrajii îmbujorați, cu inima în pieptu-i bătând cu foc deșteaptă, căci el visa privind-o la lupta ce-l așteaptă. Când iată că deodată... Dacă am fi unii din acei autori care se respectă, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
foiești atâta? - făcu spătarul și se aplecă supărat la picioarele patului, luă de jos o lulea, o umplu de tutun, se mai aplecă o dată, scăpară amnarul și după o vreme slobozi primul fum. — Mda... - zise el mulțumit, uitându-se pe sub gene la copilă. Și ia spune-mi, drăguță, cum a fost pe la voi orzu’ anu’ ăsta? Că am auzit că a fost secetă mare... Episodul 68 CUGETĂRI Cadâna nu răspunse nici de data aceasta și rămase la fel de mută și zâmbitoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]