3,149 matches
-
său, Eleutherios Stephanides Își văzu viitoarea decădere În ochii soției sale, care avea să continue, și, Îngropându-și fața În pernă, Înțelese durerea taților de pretutindeni, care trăiau ca niște chiriași În propriile lor case. Se simțea cuprins de o gelozie nebună față de propriul său fiu, ale cărui plânsete erau singurele sunete pe care Desdemona părea să le audă, al cărui corp mititel era destinatarul unui șir nesfârșit de Îngrijiri și mângâieri și care reușise să-și Îndepărteze propriul tată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o școală de fete, o anumită cantitate de energie emoțională, care În mod normal e irosită pe băieți, ajunge să fie direcționată spre prietenii. La B&I fetele umblau braț la braț, ca școlărițele franțuzoaice. Concurau pentru afecțiune. Se stârneau gelozii. Apăreau trădări. Era un lucru obișnuit să intri În baie și să auzi pe cineva plângând Într-una dintre cabine. Fetele plângeau din cauză că nu-știu-cine nu voia să stea lângă ele la masă sau pentru că prietena lor cea mai bună avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
-mi place. I-am sondat chipul, căutând răspunsul. Își dădu seama de asta și se duse mai Încolo pe peluză. Am urmat-o. Spuneam mai devreme că majoritatea emoțiilor mele sunt hibride. Însă nu toate. Unele sunt pure și fățișe. Gelozia, de exemplu. ― Rex e În regulă, am spus când am ajuns-o din urmă. Dacă-ți plac criminalii. ― Ăla a fost un accident, a zis Obiectul. Luna era În ultimul pătrar. Poleia frunzele cărnoase ale copacilor. Iarba era udă. Ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
viața, la căldura Anei și la sentimentele mele și ale ei, începând să mă afund în acel labirint alcătuit din întrebări inutile. Oare mă iubește? Oare ce simt eu pentru ea e dragoste sau amiciție? Oare are deja pe cineva? Gelozia mă rodea prin interior când mă gândeam astfel, dar bucuria pe care o simțeam când mă imaginam împreună cu ea era de nedescris. Mă simțeam în al nouălea cer, plutind de fericire și fără nici o grijă. Mă bucuram de viață și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să le agraveze. Face câțiva pași și se oprește. Înalță din umeri. — Aș da impresia că pe unii îi ucid din lăcomie pentru ave rile lor, pe alții de teamă față de curajul lor, pe cei mai mulți dintr-un sentiment meschin de gelozie față de un merit oarecare. Își împreunează mâinile la spate și începe să măsoare încă perea în lung și-n lat. — Dintre cei care greșesc, fie cu voie, fie fără, datorită tinereții, lipsei de experiență, neștiinței sau indiferent cărei alte circum
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Oprește mașina, își ia mobilul și-și sună cel mai bun prieten. ― Ben? Rich la telefon! Cred că tocmai m-am îndrăgostit. ― Ai văzut? Ai văzut? Dacă n-ar fi fost cu Nick Maxwell, Geraldine ar fi acum verde de gelozie, dar așa, e în al nouălea cer. ― Te-a plăcut, te-a plăcut! strigă ea. Și era superb. Jemima e uluită, pentru că Jemima n-a mai avut parte de o asemenea privire de la un bărbat care să arate așa - de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ei. ― Te-ai speriat? ― Da, spune ea și dă ea din cap. În cele din urmă a început să-mi trimită pachete și să-mi spună că știe unde sunt, cu cine sunt și ce fac, și devenea nebun de gelozie. În ultima scrisoare pe care am primit-o mi-a spus că el dacă nu mă poate avea, atunci n-o să mă aibă nimeni altcineva, și o să mă omoare. ― Și ce s-a întâmplat cu el? ― A fost reținut pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
prietenă pe care-și dă brusc seama că nu vrea s-o mai părăsească niciodată Îl tachinez pe Ben cu privire la meseria lui și râdem când îmi povestește despre Diana Macpherson, în silă, ce-i drept. Cu toate că simt un fior de gelozie când îmi spune de greșeala făcută la beție, nu prea mă deranjează, pentru că el e îndeajuns de relaxat să mi se confeseze. Oricum nu are nimic cu ea, și îmi dezvăluie că i s-a oferit o slujbă mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
sau la dreapta pentru malefic (energii negative). Conform legii conservării energiei, nici o energie nu se pierde: ori se transformă într-o altă formă de energie, ori este stocată sub formă potențială. Energia potențială malefică, a gândurilor rele, negative: ura, invidia, gelozia, furia, violența, egoismul, lăcomia, poate provoca seisme , taifunuri, tornade, inundații, violențe sociale, războaie, culminând cu distrugerea umanității. Orice gând emis de oricine, oricând și oriunde se înregistrează în mentalul subconștient universal. Destinul omului este determinat de gândurile, cuvintele și acțiunile
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
nimeni nu mijlocește. Atunci brațul Lui Îi vine în ajutor, și neprihănirea Lui Îl sprijinește. 17. Se îmbracă cu neprihănire ca și cu o platoșă, Își pune pe cap coiful mîntuirii, ia răzbunarea ca o haină și Se acopere cu gelozia ca și cu o manta. 18. El va răsplăti fiecăruia după faptele lui, va da potrivnicilor Săi mînia, va întoarce la fel vrăjmașilor săi, și va da ostroavelor plata cuvenită! 19. Atunci se vor teme de Numele Domnului cei de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
mai eram luat în seamă și prefera, în locul discuțiilor intelectuale, flecărelile mahalalei. Ca să fiu sincer, m-a durut mai ales petrecerea la care se amuzase fără mine. Eram gelos, îmi dam seama, și mă supăram, căci mă găseam ridicol. Sentimentul geloziei nu pretinde neapărat dragostea. Eu nu iubeam, eram convins de asta. Nu făceam nici un sacrificiu, aveam veșnic necazul de a fi legat fără voie, și, în genere, mă plictiseam. Și totuși, atunci, lângă Irina povestind vioi petrecerea, am suferit. Îmi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
moment când se credea mai singur, trebuie să-i fi părut dezgustătoare și totdeauna îi vom apare în mintea lui ca niște personagii grotești. Am avut remușcări, dar de ce se vor fi produs ele? Rușinea de a fi fost comic? Gelozia de a fi dat domnului Cornea o ocazie de superioritate? Sau gândul morții, care, ca de obicei, a început curând să mă tulbure? Sau bucuria de a-mi găsi o scuză și de a arunca, laș, numai pe Irina tot
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
târziu va trebui să mă conving că oricine putea face această operație asupra ei?) Dacă n-avea calități intelectuale, nu cred să fi fost în stare nici de instincte puternice. N-o țin minte de minciuni grozave, de ură, de gelozie disperată, de sacrificii rare. Cuvintele ei, uneori mari, nu-mi făceau iluzii și nu le luam decât ca rezultatul unei logici șubrede. Cu toate acestea, era formată numai din instincte. Niciodată n-am vă-zut-o contrazicîndu-mă numai din pricina unei judecăți proprii
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
relief, comune, înlocuindu-se unul pe altul la întîmplare, în voia ultimei impresii. Femeia momentului, una din acele femei obicinuite, care sunt în stare numai de mici răutăți sau generozități. A fost deseori geloasă, dar starea ei permanentă nu era gelozia. De îi dam vreo ocazie, se consola destul de iute, și raționamentul meu cel mai fals o liniștea. Era senzuală? Iarăși încep ezitările înainte de a da un răspuns și văd cât de neprecis va trebui să fiu. Cum senzualitatea - vădită sau
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
e de folos și, profitând de depărtare, când nu pot face nimic, nedîndu-mi vești pentru mai multă siguranță, se mărită. Cu toate că sunt încredințat că face un sacrificiu, și de-aș vrea oricând m-ar prefera pe mine, poate că numai gelozia mă chinuie. Prea de multă vreme nu se mai gândește decât că trec anii și că o fată nu trebuie să rămâie singură mereu. Mie mi-a spus-o, e drept, plângând, dar prea s-a gândit de câte ori prietenele îi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mult prea vioaie pe care o ducea Irina față de toți. Toată lumea se gândea la rău, numai eu, cu toate că veșnic cercetător, nu credeam nimic. Și am presupus dragostea ei mare! De fapt, mă doare mai puțin supoziția dragostei ei netrainice decât gelozia că va aparține altuia. Că va fi îmbrățișată pe gură, pe tot corpul gol, că va fi a lui, că ea, după câteva săptămâni (poate mai puțin) de primire servilă a mângâierilor - obligată față de amintirea de altădată - după câteva lacrimi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și nu știu cât e de mare suferința mea. Cred uneori că n-o simt și apoi mă cuprinde tot așa de tare. Gândul la ea mă obsedează. Aceasta-i dragostea? Mai mult decât toate mă simt gelos. Așa e dragostea? Sau gelozia este posibilă singură, fără dragoste? De atâtea ori m-am gândit s-o termin cu ea, și acum i-am scris să vie neapărat, că fac tot ce va spune. Și dragostea ei? A plâns și a vrut să se
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
vorbă de a mea, într-adevăr urâtă, dar Irina mi-a luat apărarea. "E doar așa de copil încă!" Și de aici concluzia. Tot se mai gândește la el?" Rămase singure, Irina i-a povestit multe, despre dragostea noastră, despre gelozia ei. Vorbea duios și șoptit, ca de un mort căruia i-ai încerca pentru ultima dată portretul fizic și moral, în timp ce carnea i s-ar face, cu fiecare clipă, mai galbenă și mai tare. Cum nu mai știam nimic, am
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de încercările ca să mă uite. Acum, numai văzând torturile mele, îi dă toată importanța și il privește cu alți ochi. Dacă aș înceta toate iscodirile și pedepsile, ea s-ar transforma imediat, ar redeveni liniștită, dar eu sunt bolnav de gelozie și de dorința de răzbunare. Și apoi imediat ce aș înceta, presupunîndu-mi o voință excepțională (căci judecata așa mă învață: nimeni nu m-a obligat să-mi aleg viața aceasta, acum trebuie s-o suport), chinurile ar continua, căci eu aș
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nu m-a obligat să-mi aleg viața aceasta, acum trebuie s-o suport), chinurile ar continua, căci eu aș rămâne în inferioritate și Ioana ar începe să se jăluiască că n-am iubit-o niciodată. Mi-ar spune că gelozia și dragostea nu se suprapun decât în parte, și chiar din încetarea geloziei mele ar scoate un motiv în plus de a nega dragostea mea. Dar poate că aceste explicații nu sunt bune pentru durerile noastre prelungite, care sunt pricinuite
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
suport), chinurile ar continua, căci eu aș rămâne în inferioritate și Ioana ar începe să se jăluiască că n-am iubit-o niciodată. Mi-ar spune că gelozia și dragostea nu se suprapun decât în parte, și chiar din încetarea geloziei mele ar scoate un motiv în plus de a nega dragostea mea. Dar poate că aceste explicații nu sunt bune pentru durerile noastre prelungite, care sunt pricinuite, orice-aș face, așa cum au fost întotdeauna și pe atunci nu erau încă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
scuz până la epuizare (pentru o zi, căci a doua zi totul reîncepe, până ce discuția pornește tot așa de vehementă în altă parte). Și despre viața noastră prezentă avem tot așa de mari neînțelegeri, căci în clipe scurte de potolire a geloziei, când nu mă doare nimic și mă cred vindecat, cu toate că experiența m-a învățat că totul nu se datorește decât unei ciudățenii a naturii unei acalmii trecătoare, și chinul va trebui să reînceapă, redevin cel pe care îl cunoscuse odinioară
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
însă de muzică o obosea până la urmă. Nu-mi dam seama exact cât era de periculos pentru sănătatea ei, și, mai târziu, când am devenit mai intimi, avea să mi-l reproșeze. Dar în aceste reproșuri era mai cu seamă gelozia de a-i prefera o ființă nouă, muzica, contra căreia nici nu putea să protesteze, iar eu profitam de muzică pentru că mă puteam retrage în mine, pentru a nu mi se mai părea că ceea ce-mi este mai intim
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
dacă din întîmplare (căci ocolea) îi apărea vreo temă, cum ți-ar ieși o ființă încîntătoare pe neașteptate, o floare într-un loc pus-tiu, atunci, uitând toate urile, raționamentele, convingerile, ar fi pornit cu orice risc la mine. Și când gelozia mă face să pun mereu întrebări ca să aflu adevărul în toate amănuntele, mă întreb dacă instinctiv nu încerc să reduc acel adevăr, să transform aceste amănunte. Orice aș face, esențialul rămâne intact. Ioana mi-a spus singură adevărul, numai pentru că
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și căuta să și-l facă mai acceptabil. Acest al doilea motiv contează mai ales, căci Ioana, când e nenorocită, nu mai are tăria să se îngrijească de mine, și deseori, văzând ce cataclisme produce asupra ei vreun reproș, rezultatul geloziei pe care numai ea îl cauzase, renunț la orice, și, ascunzând în fundul inimii disperarea, fac tot ce pot ca să o consolez. Dacă nu mi-aș arăta chinurile, aș putea afla orice, cu toate că punând multe întrebări, denot că sufăr, oricât de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]