3,294 matches
-
19 octombrie 2016. Am avut o mătușă bătrână, bătrână, bătrână de tot, și așa aș fi vrut să ramână și să nu mai plece deloc! M-a crescut într-o vreme, când fără mama am fost și acum sufletu-mi geme că n-am prețuit-o cu rost. Auzea, ca bătrânii, puțin, cuvintele-n buză pândea și azi, cu respect, mă înclin cum viața cu mine-mpărțea. Am crescut un timp la cămin unde, da, aveam ce mânca, reușeam să nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
car de ani același jug./ Cum oare să tăcem, când de sub glie/ răcnește osul dezgropat de plug?// De-a lungul zării noastre de cărbune/ paharul plin ne-am învățat să-l bem/ dar gura știe bine-o rugăciune/ și-o geme printre dinți-căci nu tăcem.// Cum să tăcem când fiecare ghindă/ căzută din stejarul secular/ se-ntoarce din adâncuri să cuprindă/ tot plânsul țării într-un nou stejar?// Noi nu tăcem, căci urlă de pe roată/ în trupul nostru oase ce s-
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
Acasa > Poezie > Credinta > TRUP ȘI SUFLET CHINUI Autor: Costică Nechita Publicat în: Ediția nr. 1920 din 03 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Se frâng lacrimi printre gene, Cerul pare ostenit, Iar pământul parcă geme... Sufletul mi-e cătrănit! Mă-ngenunche iar suspinul, Gându-mi este răvășit... Vreau să nu mai văd declinul Și nici chipul chinuit! Curg priviri pe dalbe file Și pe trupu-ți răstignit... Nu mai vreau și alte zile Să simt cuiul
TRUP ŞI SUFLET CHINUI de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381100_a_382429]
-
fluturii mor, Nu au nicio rază de soare pe gene, Sfârși-vor și ei în ninsori și troiene Ce pune-vor capăt eternului zbor. Pământu-i pe moarte, iar ceru-i pustiu, Nu-i nimeni să strige, nu-i nimeni să geamă, Stau toți în tăcere, durere și teamă, E surd Universul, dar plânsetu-i viu. Doar timpul mai bate, fugar, pe la uși, Speranțe ucise-ngropate-n morminte, Vor fi dureroase aduceri aminte Acelor ce fi-vor de viață răpuși. Mai sunt care-așteaptă un semn
APOCALIPSĂ de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381136_a_382465]
-
Soarele se stinge și-adoarme în tăcere, Nu se mai odihnește din timpuri de geneză, Și-a săvârșit menirea-n mii de eoni și ere, Arzându-și existența în stare de asceză. Sunt obosite toate, aproape-n agonie De când Pământul geme, se vaită-n neștire, Căci inima-i atinsă, demult...nici nu mai știe..., De-o groaznică durere, din lipsă de iubire. Căci legile supreme au fost grav încălcate, Și ignorat, cu ști’nță, Atoatecreatorul, Civilizații moarte, căzute, destrămate, Și-au
O ALTĂ GENEZĂ de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2165 din 04 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381144_a_382473]
-
face/ Sărace, român, sărace!// De la Turnu-n Dorohoi/ Curg dușmanii în puhoi/ Și s-așează pe la noi;/ Și cum vin cu drum de fier/ Toate cântecele pier/ Zboară paserile toate/ De neagra singurătate/ Numai umbra spinului/ La ușa creștinului/ Codrul geme și se pleacă/ Săraca, țară, săraca!// Cine ne-a adus jidanii/ Nu mai vază zi cu anii/ Și să-i scoată ochii corbii/ Să rămâie-n drum ca orbii/ Cine ne-a adus pe greci/ N-ar mai putrezi în
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
bine ce se întâmpla, dar după reacția celor din jur, bănuia că era vorba despre ceva grav. Tovarășu` Mitică și însoțitorii lui ieșiră val-vârtej pe ușă, făcându-se nevăzuți, înainte de a mai apuca cineva să le adreseze vreun cuvânt. Niculaie gemu încet, apoi mișcă puțin degetele, semn că voia să spună ceva. Făcură cu toții liniște. - Să ai grijă de prunci, că eu m-oi duce... la Tătuca! rosti el abia șoptit, cu o grimasă de durere pe chip, fixând-o cu
O IARNĂ DE COȘMAR de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381197_a_382526]
-
La Cei din Vale-am ajuns cu poruncă Răgazul să-l lase la urmă Să mâie la luptă... Și-a fost cea luptă, din noapte spre zi Zamolxe Străbunul cu Piatra cea Sacră Prăpăd că făcea în gloata păgână Care gemea-ntr-al morții suspin Și-n amarnică trudă... Toți Cei de Sus, preget nu dădură Și fiecare s-a luptat cu avânt și spor De la Mama Străbună. Vuiet cumplit, prăpăd pe măsură Piereau colonii, ca vântul pustiu Intr-o fugă
LEGENDA CELOR DIN VALE de ARON SANDRU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381334_a_382663]
-
în: Ediția nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului O FRUNZĂ DE CEAI Amesteci difuz într-o cană de ceai, Trecut ce-ai avut, viitor ce mai ai, Într- o cameră- n care lumina e stinsa Iar sobă gemând, de foc e cuprinsă Și ninge cu oameni ce cad lângă tine, Aminte- ți aduci de cele senine Zile, ce-odată venite au fost, Când viața și soarta se-mpleteau cu un rost, Cad păsări prea franțe de gândul cel
O FRUNZĂ DE CEAI de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381511_a_382840]
-
aici în mine, frunză, ca de piatră, Inima prin toamnă la tine să străbată, Pasămite, noi cu toamnele vorbim, Când flatați de pietre, ca pietrele iubim. Când încărunțesc copacii până mor, Toate se opresc, se vaietă, de dor, Si cand geme timpul, în nisip și - n hau, Nici un om nu e, cum poate fi de rău... Lilia Manole ... Citește mai mult Geamăt de frunze, lacrimi pe parbriz, Toamna plânge iarăși peste ochii limpezi,Cerul ni se urca în cosciugul galben,Noi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
aici în mine, frunză, ca de piatră,Inima prin toamnă la tine să străbată,Pasămite, noi cu toamnele vorbim,Cănd flatați de pietre, ca pietrele iubim. Când încărunțesc copacii până mor,Toate se opresc, se vaietă, de dor, Si cand geme timpul, în nisip și - n hau,Nici un om nu e, cum poate fi de rău...Lilia Manole... VII. TOAMNĂ RUGINII, de Lilia Manole , publicat în Ediția nr. 2102 din 02 octombrie 2016. Rugina toamnei în frunze fierbe, A dor de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
și suntem goi, Ca într-o noapte de război, În care moartea a uitat definitiv de noi, Tu mâna porți să mă supui, Să mă deții, să mă răpui, Sunt patru mâini care trișează voia Lui, Pe un pământ ce geme tulburat, Uitat în veșnicia de păcat, A primei guri de aer respirat. Silvana Andrada Tcacenco 22.03.2017 Referință Bibliografică: FACERE / Silvana Andrada : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2273, Anul VII, 22 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017
FACERE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2273 din 22 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381517_a_382846]
-
unul în același unu cu buze crăpate cu gânduri înfierbântate cu limbi de foc rătăcite-n nemurire în împlinire în noroc? Mai ții minte, iubite, că-mi erai cer că-ți eram mare că ne uneam în zare? Existând, murmurând, gemând încolăcind, împreunând dezmierdând, înflăcărând vorbe de dor înghițând în al nouălea cer zburând... iubirea-n absolut răcnind! Citește mai mult Mai ții minte, iubite,când ne rostogoleamunul peste altulunul în altulunul în același unucu buze crăpatecu gânduri înfierbântatecu limbi de
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
MAI BAT DUPĂ UN SUFLET PERECHE), de Liviu Pirtac , publicat în Ediția nr. 2079 din 09 septembrie 2016. MOTTO : „Viitorul este numai și numai trecutul continuat.” Mă scufund ușor în magmă milenară - Retrăind în dor sentimentele de-afară. Mă topesc gemând și-aș vrea să fiu acasă - În astral urcând cu a mea pe veci mireasă. Sub cerul înstelat singur mă preling - Sunt un biet uitat, rânit de zei în ring. Iubit de muze albe și de năluci ecvestre - Gonit din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
și Medeea sting în fugă mare dor. Voi urla ca lupul negru, hăituind mizere griji - ... Citește mai mult MOTTO :„Viitorul este numai și numai trecutul continuat.” Mă scufund ușor în magmă milenară -Retrăind în dor sentimentele de-afară.Mă topesc gemând și-aș vrea să fiu acasă -În astral urcând cu a mea pe veci mireasă.Sub cerul înstelat singur mă preling -Sunt un biet uitat, rânit de zei în ring.Iubit de muze albe și de năluci ecvestre -Gonit din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
TOAMNĂ TÂRZIE Autor: Dora Păscu Publicat în: Ediția nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Stă ciuta speriată pe câmpul mai gol, privește în juru-i cu teamă, pândește chiar vântul ce-adie domol, pândește și-i gata să geamă. Prin pâcla rămasă în zdrențe pe jos, prin câmpul golit de substanță, privește tăcută, tresare nervos și capu-și ridică-n balanța. Ciulinii câmpiei, atât au rămas să stingă hârciogilor foamea, se-agită când ciuta își face popas, iar toamnă
TOAMNĂ TÂRZIE de DORA PASCU în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380933_a_382262]
-
-l potolească! Câinele, s-a retras încet spre căsuța lor mobilă, iar eu m-am dat repede jos din mașină, cu arma în mână, gata să omor „javra”, dacă mai revenea! L-am sprijinit pe bătrânul care se clătina și gemea de durere: Din piciorul mușcat îi curgeau șiroaie de sânge! Femeia, l-a bandajat cu fularul ei, apoi, a chemat prin telefonul ei mobil, ambulanța. Am aflat că ei aveau acest câine de curând și acesta, încă nu asculta de
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A DOUA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380816_a_382145]
-
nr. 1393 din 24 octombrie 2014. ...Sigur, nu poți să nu fii atras de delicatețea cu care Ioan Vasiu își alege cuvintele. O curgere lină a versului care îmbracă atât de frumos ideea înspre ,,Apogeu’’-l așteptării: „în țară care geme și suspina”, pentru că „Singur”: „într-o gară tristă, trenul cu zăpadă întârzie”, așa cum spune el însuși. Sentimentalismul poeziilor sale, pline de o tainica, ades, muzicalitate, poartă uneori nostalgia amintirilor cu toate etapele unei vieți peste care colbul timpului nu reușește
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380804_a_382133]
-
bucurie în fiece ... Citește mai mult ...Sigur, nu poți să nu fii atras de delicatețea cu care Ioan Vasiu își alege cuvintele. O curgere lină a versului care îmbracă atât de frumos ideea înspre ,,Apogeu’’-l așteptării: „în țară care geme și suspina”, pentru că „Singur”: „într-o gară tristă, trenul cu zăpadă întârzie”, așa cum spune el însuși.Sentimentalismul poeziilor sale, pline de o tainica, ades, muzicalitate, poartă uneori nostalgia amintirilor cu toate etapele unei vieți peste care colbul timpului nu reușește
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380804_a_382133]
-
toate acestea a rămas în mintea mea imaginea trupului tău dezbrăcat de realitate, pe care îl acopeream cu sărutări de se topeau bulgării de zăpadă ai sânilor tăi întăriți de credința unei iubiri unice, că am simțit zvârcolirea trupului tău gemând de plăcuta durere a inundării ființei tale extaziate exact în momentul când clipa lui Dumnezeu te învăluia explodând. Câteva clipe ai plutit printre stele, apoi ți-ai așezat liniștită capul pe umărul meu stâng și ai ascultat cum inima mea
ȘI CITITORUL POATE SĂ „URLE” de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380993_a_382322]
-
Ce furtună!... Ce dezastru!... Ce distrugere!... Ce urlete, torturi și schingiuiri!... Ce plânsete, ce jale, ce durere!... Câmpul era plin de cioturi, de oase și hoituri, croncănitorii nu mai pridideau cu prada, umplând cămările palatului. Supușii împărăției, care mai scăpaseră, gemeau disperați sub dealurile de omăt prăvălite de Nămețilă. Iepurii, veverițele și tot ce mai rămăsese viu prin pădure se dădeau prinși de lupul Colț Fioros. Copacii pădurilor, se lăsau loviți de Viscorilă, iar pomii erau smulși de acest turbat, care
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
pe la vreo rudă, fie cu vreo treabă, aveau mare grijă ca să ne trateze cu un gest măreț din pachetul lor de Kent ori cu câte un păhărel din vreo sticlă de whisky aflată „întâmplător” prin bagajele care ne luau respirația gemând de occidentalisme și ne umflau mințile lăsându-ne cu gurile căscate povestindu-ne despre nenumărații căței care umblau peste tot cu cozile pline de covrigi calzi! Iar în acest timp, tiptil, pe când se închideau minele de cărbuni care deodată nu
APĂ VIE SAU APĂ CHIOARĂ? de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374399_a_375728]
-
auriu, se scalda în pustiu nebănuite cărări spre fundul mării! Tu ,suflet cu destin aparte cinstești și duci o lumină un sărut spre infinitul zării târziu... flori rătăcite de vreme și proroci ce văd în pustiu scobind în trecutul ce geme doar Dumnezeu este viu! ...târziu... tu ,calmă iubire ,înflorești în neștire peste pământul verde necuprins ...târziu... ești doar o clipă de fericire care va pleca spre paradis viața e o împletire de dor necuprins! ...târziu... clipă e locul fantasmei de
...TÂRZIU... de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374520_a_375849]
-
am strigat că nu îl voi lăsa să plece, niciodată. Și am tăcut un timp...Nemișcat, în așteptare, am simțit plenitudinea desăvârșirii, o iubire și-o pace absolută. Sub povara prea greu de purtat, am căzut cu fața la pământ și am gemut de neputință... "Oare e așa de greu să iubești?" Genunchii mă dor, ochii îmi plâng iar glasul, glasul se pierde sub pături de frunze...Mă fac una cu pământul și tremur...E rece țărâna, e-ntuneric, m-apasă și mă
E AȘA DE GREU SĂ IUBEȘTI? de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374531_a_375860]
-
meu defunct, Un punct devine Terra, un punct e Galaxia Ș-ntregul Univers devine-n mine-un Punct ! GENEZĂ Nemărginirea din cosmos mai păstrează urmele facerii noastre, când ea născu omenirea într-o ceață de sânge selenar, când fiecare stea gemea cu strigăt de lumini născându-ne, când Terra se rostogolea cu vaiete de vulcani și sânge de lavă prin albiturile Căii Lactee. Oricum, lăudată în veci fie nașterea noastră din focul ceresc lăudată în tot infinitul să fie (și lăudată va
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]