3,603 matches
-
de aproximativ 70% pentru apariția DZ tip 1 pe parcursul întregii vieți, indiferent de prezența sau absența unor molecule HLA diabetogene (Bennett și Todd, 1996). Reducerea semnificativă a riscului pentru DZ tip 1 apare chiar și la purtătorii celui mai diabetogen genotip (DR3-DQ2/DR4-DQ8). Astfel, un studiu efectuat recent indică o reducere de peste două ori a riscului pentru DZ tip 1 la heterozigoții DR3-DQ2/DR4-DQ8 în cazul prezenței și a unei singure alele de clasa a III-a INS-VNTR (Walter et al
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91983_a_92478]
-
s-a dovedit că insulina este exprimată și în timusul feților umani și chiar după naștere până la vârsta de 13 ani (Pugliese et al., 1995, Vafiadis et al., 1996). Mai mult, nivelul de expresie timică a proinsulinei se corelează cu genotipul INS-VNTR, alelele de clasa a III-a INS-VNTR fiind asociate cu o expresie crescută la nivel timic, iar alelele de clasa I cu o expresie scăzută (Pugliese et al., 1997, Vafiadis et al., 1997). Pe baza acestor date s-a
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91983_a_92478]
-
congenitala) (Martin et al., 2001) a venit să demonstreze că limfocitele B și autoanticorpii anti-β-celulari nu sunt esențiale pentru apariția DZ tip 1. Ar fi interesant de remarcat faptul că în acest caz, pacientul era purtător al celui mai diabetogen genotip HLA: DR3-DQ2 / DR4-DQ8. Un alt argument împotriva implicării directe a autoanticorpilor în distrugerea celulelor β este reprezentat de lipsă de eficacitate a metodelor de imunoterapie îndreptate împotriva răspunsului imun umoral (plasmafereză sau terapie cu anticorpi anti- imunoglobuline) în prevenirea DZ
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
DZ tip 1, detectarea anticorpilor în ser are o semnificație diagnostica și prognostica importantă: prezenta și titrul ICĂ, precum și IAA, GADA, IA-2A sunt predictori pentru apariția DZ de tip 1 la subiecții aflați la risc (rudele pacienților diabetici, subiecții cu genotipuri de risc etc). Cei mai predictivi rămân IAA și ICĂ (tabelul 2.3). Pentru ceilalți autoanticorpi riscul de apariție a bolii este cu atât mai mare cu cat numărul de autoanticorpi prezenți este mai mare (fig. 2.1) și cu
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
de apariție a DZ) este greu de realizat pentru un singur marker genetic. Situația este în orice caz valabilă pentru alelele genei insulinei INS-VNTR și pentru majoritatea alelelor HLA clasa II-a asociate DZ tip 1. De regulă, copiii prezentând genotipurile cu risc mare și mediu sunt urmăriți în continuare serologic pentru depistarea autoanticorpilor anti-β-celulari (Kupila et al., 2002). Potențialul predictiv al autoanticorpilor anti-β-celulari este mai mare decât cel al markerilor genetici, numeroase studii adresându-se acestui domeniu (Winter et al
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
suprafața leucocitelor umane, pornind de la ideea existenței pe suprafața lor a unor antigene similare celor de pe hematii). La nivelul unei gene, părțile corespunzătoare sintezei proteinelor se numesc exoni. Aceștia sunt separați de introni, formațiuni ce nu răspund de codificare în genotip. În ceea ce privește studiul acestor proteine, cele ce aparțin CMH de clasa I-a se găsesc pe aproape toate tipurile de celule umane și au ca rol principal prezentarea fragmentelor de antigen limfocitelor TCD, TCD8+, care distrug celula infectată. Proteinele CMH clasa
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
mai mult factor favorizant decât etiologic. Frecvența cu care celălalt geamăn este atins de SM de este de 2,5 pentru cazul monozigoților (CONFAVREUX, 1991). Un alt factor ce pledează pentru teoria genetică este asociația între SM și un anumit genotip, în ceea ce privește structura moleculară H.L.A. clasa I și II. Pentru moleculele clasa I-a legătura a fost făcută cu H.L.A. - A3 și B7, iar pentru H.L.A. clasa a II-a, cu subgrupele antigenice DRw15, pentru DRq și DRw6
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
1910. Aici Bateson propune termenul de „epistasis“ pentru interacția genetică între două caractere independente. Reginald Crundall Punnett (1875-1967), genetician englez, este menționat astăzi ca inițiator al metodei „Punnett square“, o metodă utilizată de biologi penru a aprecia probabilitatea moștenirii unui genotip posibil la descendenți. Cartea sa Mendelism (1905), este apreciată ca fiind primul manual de genetică și este, probabil, prima carte de știință popularizată care propagă genetica în public. Pătratul Punnett („Punnett square“) este o diagramă utilizată pentru predicția rezultatului unei
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
pentru Fiziologie sau Medicină în 2009. Comitetul Nobel precizează că distincția le-a fost acordată pentru cercetările lor privitoare la modul în care telomerele și enzimele telomeraze protejează cromozomii. 1. Rememorări istorice: de la „discrazia” canceroasă la oncogeneza plurifactorială D. Explorarea genotipului ca sursă a cunoașterii cauzelor patogenice primare Ca preambul, ne permitem să reamintim înțelesul câtorva termeni uzuali în genetică și în oncogenetica virală, în special. Genomul definește întreaga panoplie de gene și de secvențe necodante prezente în oricare dintre celulele
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
reamintim înțelesul câtorva termeni uzuali în genetică și în oncogenetica virală, în special. Genomul definește întreaga panoplie de gene și de secvențe necodante prezente în oricare dintre celulele organismului animal sau vegetal. Indivizii dintr-o specie anume, au același genom. Genotipul se referă la constituția genetică a unui individ, caracterizat în mod general prin asortimentul alelelor pe fiecare dintre cromozomii pe care îi posedă. De această asortare a variantelor alalice depinde individualitatea oricărui viețuitor apărut în urma unei reproduceri sexuate. Diversitatea este
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
în majoritatea celulelor somatice, dar atunci când hTERT (h=human) este exprimată exogen, celulele sunt capabile să-și mențină lungimea telomerelor suficient pentru a împiedica senescența. Analiza câtorva linii celulare telomerază-imortalizate a putut dovedi faptul că celulele își pot menține un genotip stabil și reținerea unor markeri fenotipici critici. În ultimele decenii, experimentele de imortalizare a celulelor a fost alcătuită o listă cuprinzătoare a unor produși de imortalizarea celulară care includ plasmide, vectori retro- și adenovirali conținând atât hTERT cât și antigene
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
sunt apoi amplificate și detectate pe aparatele de analiză folosind reactivii de amplificare și de detecție furnizate în kitul de testare. Selectarea secvenței ADN VHB țintă depinde de identificarea regiunilor cadru din genomul VHB care prezintă aceeași secvență între toate genotipurile. În consecință, selectarea adecvată a primerilor și probelor este critică pentru capacitatea de detectare a tuturor genotipurilor VHB relevante clinic. O regiune parțial monocatenară a genomului circular VHB prezintă capacitatea de conservare maximă a secvențelor de ADN între genotipuri. Testul
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
în kitul de testare. Selectarea secvenței ADN VHB țintă depinde de identificarea regiunilor cadru din genomul VHB care prezintă aceeași secvență între toate genotipurile. În consecință, selectarea adecvată a primerilor și probelor este critică pentru capacitatea de detectare a tuturor genotipurilor VHB relevante clinic. O regiune parțial monocatenară a genomului circular VHB prezintă capacitatea de conservare maximă a secvențelor de ADN între genotipuri. Testul de amplificare VHB utilizează primeri care definesc o secvență în regiunea superioară pre-Core/Core a genomului VHB
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
toate genotipurile. În consecință, selectarea adecvată a primerilor și probelor este critică pentru capacitatea de detectare a tuturor genotipurilor VHB relevante clinic. O regiune parțial monocatenară a genomului circular VHB prezintă capacitatea de conservare maximă a secvențelor de ADN între genotipuri. Testul de amplificare VHB utilizează primeri care definesc o secvență în regiunea superioară pre-Core/Core a genomului VHB. b) Amplificarea probei Probele prelucrate sunt adăugate la amestecul de amplificare în tuburi de amplificare (K-tuburi), în care se produce amplificarea PCR
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
și ADN VHB standard. Testul VHB este standardizat în raport cu OMS VHB Standardul Internațional de Testare MAT 97/746 și titrul, rezultatele sunt raportate în Unități Internaționale (UI / ml). Genotiparea VHB INNO LiPA Acest test a fost creat în scopul identificării genotipurilor VHB: A-G, res pec tiv detecția secvențelor nucleotidice specifice de la nivelul genei polimerazei ADN VHB. Virusul hepatitei B are un genom ADN circular parțial dublu catenar. Primul pas este izolarea ADN-ului VHB care va fi amplificat prin PCR
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
mutației genei p53. Cu toate acestea, este nevoie de o mai bună înțelegere a biologiei infecției cu VHC pentru a clarifica rolul său în dezvoltarea HCC inclusiv promovarea, inducția și transformarea celulară. Unele rapoarte au descoperit că infecția cu VHC, genotipul 1b, a fost asociată cu o incidență mai mare de ciroză hepatică și HCC comparativ cu infecția cu alte genotipuri. Cu toate acestea, acest lucru trebuie să fie confirmat în loturi de pacienți mai mari și în alte populații. Un
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
clarifica rolul său în dezvoltarea HCC inclusiv promovarea, inducția și transformarea celulară. Unele rapoarte au descoperit că infecția cu VHC, genotipul 1b, a fost asociată cu o incidență mai mare de ciroză hepatică și HCC comparativ cu infecția cu alte genotipuri. Cu toate acestea, acest lucru trebuie să fie confirmat în loturi de pacienți mai mari și în alte populații. Un sinergism între efectele cancerigene ale virusurilor hepatitice B și C a fost demonstrată la majoritatea populațiilor studiate, nu însă în
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
ale cuiva drag (Faravelli et al., 1985). Pe scurt, tulburarea de panică și agorafobia sănt caracterizate de o predispoziție generală spre anxietate, așa cum se întîmplă de fapt în cazul tuturor celorlalte tulburări anxioase. În timp ce natura exactă a expresiei fenotipice a genotipului constituie încă subiect de dezbatere (vezi capitolul al doilea), studiile teoretice recente au adus în discuție efectul unui înclinații nespecifice către anxietate. Barlow (1988) a sugerat că o vulnerabilitate crescută implică declanșarea mai rapidă a reacției de tip luptă sau
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
transferinelor serice, comparativ cu crapul de Podu Iloaie. Numărul mai mare de alele transferinice puse în evidență la crapul Topless în vârstă de o vară, comparativ cu parentalii, este o consecință firească a încrucișărilor efectuate. Variabilitatea alelelor transferinice demonstrează un genotip mai complex, un material genetic de valoare pentru lucrările de ameliorare ce vor urma. Cartea este un studiu amplu și complet privind obținerea unei varietăți de crap de cultură prin metode specifice ameliorării genetice, cu performanțe bioproductive superioare varietăților parentale
CONTRIBUŢII LA AMELIORAREA CRAPULUI DE CULTURĂ ÎN CONDIŢIILE ECOLOGICE ALE AMENAJĂRII PISCICOLE MOVILENI, JUDEŢUL IAŞI by Dr. ing. Gheorghe Huian () [Corola-publishinghouse/Science/678_a_977]
-
naturale. Dintre modurile de acțiune ale selecției naturale mentionăm în primul rând selecția individuală care, cuprinde la rândul ei: selecția la nivelul unei singure gene; selecția la nivelul combinațiilor de gene; selecția intercromozomală; selecția gametică; selecția sexuală; selecția la nivelul genotipului; selecția stabilizatoare; selecția progresivă sau direcțională; selecția disruptivă (Cristrea, 1981). Un alt mod de acțiune al selecției naturale îl constituie selecția între populații, care este cel mai frecvent studiată. Dacă mutația și migrația, ca factori ai evoluției, au menirea de
CONTRIBUŢII LA AMELIORAREA CRAPULUI DE CULTURĂ ÎN CONDIŢIILE ECOLOGICE ALE AMENAJĂRII PISCICOLE MOVILENI, JUDEŢUL IAŞI by Dr. ing. Gheorghe Huian () [Corola-publishinghouse/Science/678_a_977]
-
De aici reiese rolul esențial a selecției naturale în procesul evoluției organismelor. O caracteristică importantă a selecției naturale o constituie faptul că ea acționează la nivelul fenotipurilor. In măsura în care variabilitatea genotipică se exteriorizează fenotipic, selecția distinge indirect și genotipurile. Alelele care contribuie la sporirea adaptabilității sunt reținute de selecție, de unde rezultă că forța selecției poate fi exprimată sub forma superiorității unor alele și a modificărilor frecvenței genetice, deși competiție ca atare se desfășoară între indivizi.. In ultimile decenii, genetica
CONTRIBUŢII LA AMELIORAREA CRAPULUI DE CULTURĂ ÎN CONDIŢIILE ECOLOGICE ALE AMENAJĂRII PISCICOLE MOVILENI, JUDEŢUL IAŞI by Dr. ing. Gheorghe Huian () [Corola-publishinghouse/Science/678_a_977]
-
dezvoltarii geneticii moleculare și folosirii electroforezei pentru izolarea și identificarea proteinelor ce reprezintă loci pentru gene. Aceste tehnici sunt astăzi relativ simple, și permit analizarea rapidă a unui număr mare de indivizi. Se pot evalua astfel variațiile în cadrul unui singur genotip, în cadrul genotipurilor dintr-o populație, sau specie, sau alte nivele taxonomice. Această activitate a evidențiat faptul că populațiile multor specii terestre sau acvatice sunt adesea subdivizate în multe grupe mai mici, izolate reproductiv, care pot prezenta diferențe genetice sau adaptări
CONTRIBUŢII LA AMELIORAREA CRAPULUI DE CULTURĂ ÎN CONDIŢIILE ECOLOGICE ALE AMENAJĂRII PISCICOLE MOVILENI, JUDEŢUL IAŞI by Dr. ing. Gheorghe Huian () [Corola-publishinghouse/Science/678_a_977]
-
moleculare și folosirii electroforezei pentru izolarea și identificarea proteinelor ce reprezintă loci pentru gene. Aceste tehnici sunt astăzi relativ simple, și permit analizarea rapidă a unui număr mare de indivizi. Se pot evalua astfel variațiile în cadrul unui singur genotip, în cadrul genotipurilor dintr-o populație, sau specie, sau alte nivele taxonomice. Această activitate a evidențiat faptul că populațiile multor specii terestre sau acvatice sunt adesea subdivizate în multe grupe mai mici, izolate reproductiv, care pot prezenta diferențe genetice sau adaptări la condițiile
CONTRIBUŢII LA AMELIORAREA CRAPULUI DE CULTURĂ ÎN CONDIŢIILE ECOLOGICE ALE AMENAJĂRII PISCICOLE MOVILENI, JUDEŢUL IAŞI by Dr. ing. Gheorghe Huian () [Corola-publishinghouse/Science/678_a_977]
-
grade de înrudire mari se practică și în ameliorarea piscicolă, pentru creșterea gradului de homozigoție, care va asigura efectul heterozis la prima generație de încrucișare (Vintilă, I.,1988). Consangvinizarea modifică structura genetică a unei populații numai în sensul modificării frecvenței genotipurilor, nu și al genelor. După gradul de înrudire al parentalilor, împerecherile înrudite sunt de mai multe feluri: consangvinitate curentă, care cuprinde împerecherea dintre indivizi cu un grad de asemănare genetică mare; consangvinizare necurentă, în care caz gradul de rudenie este
CONTRIBUŢII LA AMELIORAREA CRAPULUI DE CULTURĂ ÎN CONDIŢIILE ECOLOGICE ALE AMENAJĂRII PISCICOLE MOVILENI, JUDEŢUL IAŞI by Dr. ing. Gheorghe Huian () [Corola-publishinghouse/Science/678_a_977]
-
consangvine au la bază dimpotrivă, asemănări genotipice. Rezultatul împerecherilor omogene depinde în cea mai mare măsură de heritabilitatea fiecărui carater. Din aceste considerente, în cazul caracteristicilor cu heritabilitate redusă, efectul încrucișărilor este slab, întrucât este redus gradul de modificare a genotipului populației. Fenotipic, populația rezultată se divide în general în două componente, care au valorile extreme (cele mai mari și cele mai reduse). Dar variabilitatea populației crește considerabil. Dacă se practică tendința de a selecta extremele, variabilitatea întregii populații va scădea
CONTRIBUŢII LA AMELIORAREA CRAPULUI DE CULTURĂ ÎN CONDIŢIILE ECOLOGICE ALE AMENAJĂRII PISCICOLE MOVILENI, JUDEŢUL IAŞI by Dr. ing. Gheorghe Huian () [Corola-publishinghouse/Science/678_a_977]