14,807 matches
-
scoasă din pachet nu-i indicat să-l înfurii pe soțul meu după ce a făcut atîta pregătire, ba are și invitați... De ce? Cum de ce?! Pentru că s-a pregătit! De ce s-a pregătit? insistă Mihai. Maria rotește fotoliul, întorcîndu-se, astfel că genunchii ei stau față în față cu-ai lui Mihai. Se uită lung în ochii tînărului, impunîndu-și cu greu să păstreze răceala și severitatea privirii de mai înainte, cînd încă nu băuse: Ești prietenul Doinei și el, ca tată al fetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
uită lung în ochii tînărului, impunîndu-și cu greu să păstreze răceala și severitatea privirii de mai înainte, cînd încă nu băuse: Ești prietenul Doinei și el, ca tată al fetei, a considerat... Vorbe, Maria! șoptește Mihai rîzînd, cuprinzînd în palme genunchii femeii. Știi la fel de bine ca și mine de ce. Maria face un gest brusc și se rotește spre masă, aprinzîndu-și țigara. Spune tu de ce, eu nu știu saltă ea dintr-un umăr a indiferență, cufundîndu-se în moliciunea fotoliului, aruncîndu-și din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de ce. Maria face un gest brusc și se rotește spre masă, aprinzîndu-și țigara. Spune tu de ce, eu nu știu saltă ea dintr-un umăr a indiferență, cufundîndu-se în moliciunea fotoliului, aruncîndu-și din nou, cu dezinvoltură, piciorul stîng peste dreptul, dezgolind genunchiul cît o bucată de jar, peste care trebuie doar să-ți apleci răsuflarea... "Lungesc discuția inutil gîndește Mihai încins de fierbințeala genunchiului înfipt în centrul acestei încăperi. N-am să aflu de ce a venit la mine, căci, observ, soarta Doinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
un umăr a indiferență, cufundîndu-se în moliciunea fotoliului, aruncîndu-și din nou, cu dezinvoltură, piciorul stîng peste dreptul, dezgolind genunchiul cît o bucată de jar, peste care trebuie doar să-ți apleci răsuflarea... "Lungesc discuția inutil gîndește Mihai încins de fierbințeala genunchiului înfipt în centrul acestei încăperi. N-am să aflu de ce a venit la mine, căci, observ, soarta Doinei n-o prea doare. În schimb, ce n-au putut face gesturile, vorbele și insistența, a făcut rapid, fără poticniri, vodca: un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
rupe ciorapii; ar fi posedat-o. Dar asta am urmărit eu?! Sînt un psihopat, care se inhibă la cel mai mic protest, ori, ca bărbat, ca om, mai degrabă caut ceva, dincolo de trup?..." Viscolul izbit furios în fereastră face ca genunchiul femeii, înfipt în centrul camerei, să pară și mai fierbinte o mare ispită, spre care lunecă privirea lui Mihai. Dacă nu obțin o reacție de dorință din partea ei, înseamnă că nea Toader e doar un paravan, că ea are altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a mai stat, dar vîntul suflă cu putere, scuturînd pomii, împrăștiind vîrfurile sulurilor de zăpadă. Pe trotuare sînt pîrtii înguste de la puținii trecători. Aura se strecoară cu greu, grăbindu-se, cu pantofii plini de zăpadă, cu picioarele înghețate pînă la genunchi. În fața blocului, de la scară pînă în trotuar, un locatar curăță zăpada cu o lopată din placaj. Înainte de a intra în lift, ochii ei se aruncă, din obișnuință, spre cutia poștală, în care zărește o hîrtie. Scoate cheile din poșetă, descuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pe care, odată cunoscîndu-1, și 1-a înfipt adînc în suflet, să aibă la ce se gîndi cu drag în clipe de răstriște, să aibă ce blestema pînă la ură împătimită cînd, cuprinsă de disperare, lăsîndu-se pradă bigotismului, cădea în genunchi pe cimentul Mitropoliei, mărturisind în gînd marele ei păcat, rugîndu-se lui Dumnezeu să o ierte, plătind adesea slujbe pentru izbăvire. Acum însă, văzîndu-l pe Săteanu cum o ține pe Doina în brațe, are un moment de o mare emoție interioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și tatăl o iau de la capăt cu plimbatul și cu legănatul în brațe. În bucătărie, Sultana și Mihaela sînt ajutate de țărancă și încă de o pasageră la curățatul farfuriilor. Pe colțul ei de saltea, Letiția s-a cuibărit cu genunchii la gură, încercînd să doarmă, dar deschide mereu ochii și-și aruncă privirea spre bucătărie, cînd aude pași. Sus, în dormitor, Pavel se plimbă furios pe lîngă patul în care stă întins Ovidiu: Ești nebun, zău! Una ca asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Studenta încearcă să le dea carne mărunțită cu vîrful cuțitului, dar copiii refuză îndîrjiți. Abia cînd oasele au rămas goale, se mai potolesc și ei, odihnindu-se puțin în brațele părinților. A fost bună cărnița, Vlăduț? întreabă studenta, luîndu-l pe genunchii săi pe cel din brațele tatălui. Duț arată băiatul spre fratele său. A, tu ești Dan rîde fata. Copilul dă din cap afirmativ. Te-ai săturat? Gestul afirmativ se repetă cu mai multă convingere. Atunci, spune studenta du-te la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
făcut, dar nu convingător pentru ceea ce se spune despre el. "Pot să mă duc undeva să mănînc, apoi să prind coloana spre uzină gîndește Mihai. Ce naiba s-a întîmplat pe scenă!?" Se uită roată, oprindu-și o clipă ochii pe genunchii Claudiei Butnaru, ridicîndu-i apoi, ca din treacăt, spre obraz: un piept frumos, feminin, un zîmbet condescendent și o privire fixă, spre afișele unor spectacole mai vechi. "Oare o invită și pe ea nenea Toader mîine seară la petrecere?... Are ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
la acea incandescență emoțională, aprinzîndu-i ochii goi, făcînd-o să sară în sus de pe fotoliu ca apoi, după îmbrățișare, să redescopere în ea gesturile de profundă feminitate cu care să-și scoată, pe rînd, cu grație, picioarele din fusta lunecată spre genunchi iar vocea, modelată prin inflorescența simțămintelor redeșteptate, să-mi spună că patul în care urma s-o invit e egoist, pentru unul singur. Clipele acelea mi-au arătat că sînt rezerve mari, uriașe, în sufletul ei. Nu, nu-s un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
spre fată, apoi se întoarce și-l ajunge din urmă pe Andrei, care, înfierbîntat de vin, a venit cu cana de tablă și a scurs canistra. Nina se foiește un timp, nemulțumită de pătura aspră, prinde mai cu putere între genunchi genunchiul actorului, aruncă un colț de privire în jur și, simțindu-se în siguranță, se apropie de el, șoptindu-i un "Iulian", atît cît să-l trezească. Ochii bărbatului o privesc galeși, aproape adormiți. Am pierdut șansa de-a face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fată, apoi se întoarce și-l ajunge din urmă pe Andrei, care, înfierbîntat de vin, a venit cu cana de tablă și a scurs canistra. Nina se foiește un timp, nemulțumită de pătura aspră, prinde mai cu putere între genunchi genunchiul actorului, aruncă un colț de privire în jur și, simțindu-se în siguranță, se apropie de el, șoptindu-i un "Iulian", atît cît să-l trezească. Ochii bărbatului o privesc galeși, aproape adormiți. Am pierdut șansa de-a face film
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
care am apărut monocord, șters..." Ești trist, de ce? Mă gîndeam... Mîine, cînd ajungi la Valea Brândușelor, ce faci? Îi caut pe cei cu filmările. Numai? întreabă femeia încet, mai mult din privire, mișcîndu-se sub pătură. Ascultă... șoptește Iulian înfuriat de genunchiul chinuit, dar întîlnind ochii femeii, cu o scînteie de plăcere în ei, scutură din cap îndelung, ca o dojană ce se vrea încuviințare și se ridică, arătînd spre bucătărie: Mă duc să beau puțină apă, vrei? Nina se ridică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a smucit și, cum între zgardă și lanț era legat cu o ață slabă, ața s-a rupt și m-am trezit cu o namilă cît un vițel în piept. M-a sfîșiat cu ghearele de la umărul stîng pînă la genunchiul drept, zgîrietura atingîndu-mă și pe aici arată Săteanu la mijloc -, de-am stat un timp în spital, infectat. M-ar fi sfîșiat cîinele de tot dacă n-aș fi știut de pe cînd eram în sat să-i bag mîna în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
plimbă îndelung privirea peste sticla groasă, sub care stau tot felul de imagini ale unor femei ce te fac să crezi că viața e un paradis continuu. Sfîrșește prin a da un bobîrnac uneia ce-și etalează piciorul gol de la genunchi în sus, pînă spre șold, un picior frumos, superb chiar, ca al Măriei Săteanu; o femeie cu un zîmbet dulceag, de peltea, căreia, cu un ceas mai devreme, i-a dat un bobîrnac și Theodor Săteanu. *** În anticamera directorului comercial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
copilul ușurat și-și întoarce capul într-o parte, adormind la loc. Tatăl se ridică încet de pe scaun și merge la sobă să mai pună cîteva lemne pe foc. Nina sărută prin somn palma de sub obrazul ei, caută instinctiv cu genunchii genunchiul actorului, dar, împleticindu-se în pătura ce-i înfășoară picioarele, se trezește, saltă capul, vede pe tatăl copiilor la gura sobei, apoi îl privește lung pe actor cum doarme dus, observă picioarele ei înfășurate în pătură, pufnește înciudată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ușurat și-și întoarce capul într-o parte, adormind la loc. Tatăl se ridică încet de pe scaun și merge la sobă să mai pună cîteva lemne pe foc. Nina sărută prin somn palma de sub obrazul ei, caută instinctiv cu genunchii genunchiul actorului, dar, împleticindu-se în pătura ce-i înfășoară picioarele, se trezește, saltă capul, vede pe tatăl copiilor la gura sobei, apoi îl privește lung pe actor cum doarme dus, observă picioarele ei înfășurate în pătură, pufnește înciudată și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că nu are cum să-i numere, închide geanta și o strînge în brațe, chircindu-se sub pătură. Toți ceilalți dorm; fiecare cu visele lui, toți în poziții asemănătoare: făcuți covrig sub păturile subțiri și aspre, lovindu-și vecinii cu genunchii, ori cu călcîiele. În bucătărie, incitat de joc, profesorul aruncă hainele una după alta. Pînă aici îl oprește Lazăr, cînd îl vede rămas iarăși în chiloții tip sport și-i aruncă o privire scurtă, confirmînd că-i place condiția atletică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
spatele după ce ți-ai bătut joc de ea ripostează cu fermitate bătrîna, dar profesorul continuă să țipe: Ba mi-a reținut, la agenție, și bilet lîngă tine, scorpie! strînge cu putere gîtul femeii. Cînd o vede pe bătrînă căzută în genunchi, în zăpadă, privindu-l cu ochii măriți, spune, umplîndu-și vorbele cu dispreț: Și eu, care l-am venerat pe tatăl ei, de la care am învățat atîtea... În nici un caz nu cred c-ai învățat de la soțul meu să dai declarații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
impresia că a cutremurat-o frigul și pleacă mai departe, spre microbuz. Peste cîteva clipe, apare la portiera cealaltă, cu termosul în mînă. Vlad îi întinde palma și o ajută să urce, scăpărînd un surîs de reală plăcere la vederea genunchilor goi ai fetei în clipa cînd ea pătrunde în cabină. Drept răspuns, Paula pufnește scurt, nervos, așezîndu-se bine în scaun, acoperind genunchii cu poalele paltonului. Șefu', gata, dă-i cărbuni! strigă Cornea deschizînd portiera să urce, dar cînd o vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mînă. Vlad îi întinde palma și o ajută să urce, scăpărînd un surîs de reală plăcere la vederea genunchilor goi ai fetei în clipa cînd ea pătrunde în cabină. Drept răspuns, Paula pufnește scurt, nervos, așezîndu-se bine în scaun, acoperind genunchii cu poalele paltonului. Șefu', gata, dă-i cărbuni! strigă Cornea deschizînd portiera să urce, dar cînd o vede pe Paula așezată fără gînd de plecare, scoate un "î" prelung, după care vrea să se retragă; înainte însă de-a izbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
apropie, strigă: Dă-i drumul, că nu se știe cît mai avem de mers. Vlad deschide portiera din dreapta și întinde mîna Paulei, care, odată urcată, așezată pe locul ei, nu mai respinge brațul din jurul mijlocului, răsturnîndu-se încet, cu plăcere, pe genunchii tînărului, atingîndu-i lung obrazul cu palmele, șoptindu-i, în atingerea buzelor, crîmpeie de vorbe frumoase. Ce-ar fi să renunțăm la spectacol? o întrebă Vlad, pornind motorul, zorit de claxonul microbuzului. Cum vrei tu, Vlad, răspunde Paula, rămînînd lipită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
greu de stăvilit, care o înfioară pe Maria și nu-i mai lasă mintea limpede, să-și dea seama că este dezbrăcată complet. Mai simte doar cum sărutul se prelinge pe un șold, apoi de-a lungul coapsei pînă pe genunchi. Tremurul scurt al femeii îl face pe Mihai să împingă genunchiul stîng, atît cît să-l depărteze puțin, să-și poată insinua sărutul pe interiorul coapsei în sus. Știe de mult, de-atunci, de la mansardă, ce efect poate avea acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mai lasă mintea limpede, să-și dea seama că este dezbrăcată complet. Mai simte doar cum sărutul se prelinge pe un șold, apoi de-a lungul coapsei pînă pe genunchi. Tremurul scurt al femeii îl face pe Mihai să împingă genunchiul stîng, atît cît să-l depărteze puțin, să-și poată insinua sărutul pe interiorul coapsei în sus. Știe de mult, de-atunci, de la mansardă, ce efect poate avea acest sărut. Simte imediat mîinile femeii așezîndu-și palmele pe umerii lui, pentru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]