1,382 matches
-
dacă nu și mai mult; exponențialitatea sa îi conferă o originalitate tot mai rară azi printre naratori.”; Geo Vasile: Flagrant de sinceritate, Rom. Literară nr. 43/ 3-9 noiembrie 2004; Nicolae Ciobanu: Ruptura laziană, Melidonium, 2012. Sânziana Batiște: Ruptura.. - Geo Vasile: Geologul, antierou și scrib, Rom. Lit. Nr.33/24-30 aug.2005, pag. 9; - Ion Murgeanu: Geologul versus scriitorul, Meridianul românesc, California USA, 25 iunie 2005, pag.20; - Ion Murgeanu: I.L.: Sălbaticul, Curierul de Vâlcea, oct. 2005, p. 19; - Victor Ursu: Lansarea
Ion Lazu () [Corola-website/Science/316556_a_317885]
-
printre naratori.”; Geo Vasile: Flagrant de sinceritate, Rom. Literară nr. 43/ 3-9 noiembrie 2004; Nicolae Ciobanu: Ruptura laziană, Melidonium, 2012. Sânziana Batiște: Ruptura.. - Geo Vasile: Geologul, antierou și scrib, Rom. Lit. Nr.33/24-30 aug.2005, pag. 9; - Ion Murgeanu: Geologul versus scriitorul, Meridianul românesc, California USA, 25 iunie 2005, pag.20; - Ion Murgeanu: I.L.: Sălbaticul, Curierul de Vâlcea, oct. 2005, p. 19; - Victor Ursu: Lansarea unui nou roman al scriitorului I.L. Olt pres, 6 mai 2003, p. 2; V.Ursu
Ion Lazu () [Corola-website/Science/316556_a_317885]
-
iar altă parte se evaporă. Această deltă este una dintre regiunile cele mai întinse, umede și bogate în faună din Africa. Oaza din centrul Africii sudice devine o dată pe an mai mare decât Țara Galiilor, dând astfel viața deșertului înconjurător. Geologii numesc această zonă “evantai aluvionar” datorită milioanelor de tone de sedimente aduse de apă în cursul timpului. Pulsul vieții în aceasta regiune a deltei bate în ritmul râului Okavango, care izvorăște din câmpiile Angolei sub numele Kubango. “Încheietura” mâinii este
Delta Okavango () [Corola-website/Science/316707_a_318036]
-
de Otto Sverdrup și numită de acesta în onoarea lui Axel Heiberg, om de afaceri norvegian care a contribuit la finanțarea expediției sale . Insula a fost revendicată de Norvegia până în 1930. În 1955, interiorul insulei a fost cartografiat de doi geologi canadieni, N.J. McMillan și R.C. McCulloch. Începând cu 1959, un grup de cercetători de la Universitatea McGill au studiat fiordul Expedition din zona centrală a insulei, și în 1960 au fondat o stațiune de cercetări arctice acolo. Stațiunea, care poate găzdui
Insula Axel Heiberg () [Corola-website/Science/316708_a_318037]
-
studiate și puțin se cunoaște despre comportamentul lor. Multe specii de ricinulei pot fi considerate vulnerabile, din cauza defrișărilor pădurilor. Ricinulei sunt unici printre arahnide, deoarece primul reprezentat din acest ordin ("Curculioides ansticii") a fost găsit fosilizat, descris în 1837 de geologul englez William Buckland, deși l-a interpretat greșit ca un coleopter . Toate cele 15 ricinuleide fosile descoperite până în prezent provin din Carboniferul târziu. Ele au fost răspândite pe teritoriul actual al Americii de Nord (Pennsylvania) și Europei Centrale. Ricinuleidele fosile au fost
Ricinulei () [Corola-website/Science/318748_a_320077]
-
bucată. Formațiuni de depunere și prelingere foarte numeroase si deosebit de frumoase sunt net depășite de cele de cristalizare. Un adevărat muzeu al mineralogiei se înșiră de-a lungul galeriilor. Nu un muzeu cu exponate de duzina. Numai rarități și inedite. Geologii au identificat 37 de minereuri, din care 6 necunoscute până atunci, 23 în compoziția unor speleoteme. Aragonit , gips, cuarț, celestit, malachit, rodocrozit, metatyuyamunit... Cristale de gips, formațiuni calcit-aragonit, stalactite, stalagmite, cristale pe zeci de mii de metrii pătrați, în toate
Peștera din Valea Rea () [Corola-website/Science/318797_a_320126]
-
Clark Ross. În anul 2010 a fost observat "coliziunea secolului", coliziunea lui cu un aisberg gigant, care a dus la fragmentarea în două bucăți a ghețarului. In decembrie 1911 a sosit pe coasta Antarctidei o expediție din Australia sub conducerea geologului Douglas Mawson. Scopul expediției era cartografierea coastei pe distanța de 2000 de km, eploararea ținuturilor necunoscute ca și cercetarea locului unde a căzut un meteorit. Numele ghețarului este dat după elvețianul Xavier Mertz care moare aici în anul 1913, și
Ghețarul Metz () [Corola-website/Science/318785_a_320114]
-
hectare, și a inundat patru sate, case, drumuri, orezării, și 24.000 de oameni au fost evacuați, 14 pierzându-și viața. În 2008, acesta a fost considerat a fi cel mai mare vulcan noroios din lume. Un studiu al unor geologi indonezieni a prezis că erupția va continua timp de circa 10 ani, iar altele mai recente estimează că va dura peste 20 de ani. Azerbaidjan și coasta Mării Caspice sunt locul unde se află aproape 400 de vulcani noroioși, peste
Vulcan noroios () [Corola-website/Science/316253_a_317582]
-
Wegener era convins că marea similaritate a liniilor de coastă dintre Africa de Vest și partea estică a Americii de Sud nu erau o coincidență. El a adunat informații paleontologice și geologice pentru a-i susține cauza însă teoria sa a fost respinsă de geologii epocii. Abia 30 de ani mai târziu geofizicienii au demonstrat că deriva continentelor se datorează plăcii tectonice și că teoria lui Wegener este verificată și admisă..
Pangeea () [Corola-website/Science/320020_a_321349]
-
au fost înregistrate numai de istoria orală. Una mai mare în 1790 a ucis mai multe persoane, și a lăsat urme de picioare în cenușă a celor uciși de curgerile piroclastice. William Ellis, un englez misionar și etnograf amator și geolog, a publicat prima descriere a Halemaumau așa cum a apărut în 1823. În 1866 Mark Twain, un umorist american, autor satiric, lector și scriitor a urcat până la calderă. El a scris următoarele despre lacul de lavă topită pe care el l-
Craterul Halemaumau () [Corola-website/Science/321541_a_322870]
-
lector și scriitor a urcat până la calderă. El a scris următoarele despre lacul de lavă topită pe care el l-a găsit acolo: Un alt misionar, Titus Coan, a observat și a scris despre erupții în secolul al XIX-lea. Geologul Thomas Jaggar a deschis un observator în 1912, iar zona a devenit parcul "Hawaii Volcanoes National Park" în 1916. Nivelul lacului de lavă a variat peste decenii și uneori a fost de numai 30 de metri sub buza craterului. Acest
Craterul Halemaumau () [Corola-website/Science/321541_a_322870]
-
Regele Carol I al României, cu scopul de a îndeplini atribuțiile unui "serviciu geologic național". De la înființare, din 1906, și până în 1928, directorul institutului a fost Ludovic Mrazek. Un raport amănunțit privind necesitatea cercetării și supravegherii geologice întocmit de cunoscutul geolog Valeriu Popovici-Hațeg (1866-1929) în anul 1902 a stat la baza înființării, patru ani mai târziu a Institutului Geologic. Instituția continuă în mod firesc activitatea desfășurată de Biroul Geologic, prima instituție din România care a asigurat cercetarea geologică și care a
Institutul Geologic al României () [Corola-website/Science/320905_a_322234]
-
și Comerțului (1908-1938), Ministerului Economiei Naționale (1938-1945) și Ministerul Minelor și Petrolului (1945-1949). În anul 1950, institutul a fost desființat, clădirile, laboratoarele, colecțiile și studiile sale fiind împărțite între Comitetul Geologic Român și Întreprinderea de Prospecțiuni Geologice. Gheorghe Macovei (1880-1968), geolog, profesor la Institutul Politehnic din București, membru al Academiei Române din anul 1939, a fost director al Institutului geologic și după 1950, președinte al Comitetului Geologic. Reînființat în anul 1960 (anexa nr.5), ca unitate bugetară în cadrul Comitetului Geologic de Cercetare
Institutul Geologic al României () [Corola-website/Science/320905_a_322234]
-
Ștefănescu în stil neobrâncovenesc, declarată ulterior monument arhitectonic și terminată în 1908. Întregul fond - colecțiile reprezentative litologice, mineralogice și paleontologice, prin estetica lor, dar mai ales prin valoarea lor științifică - este rodul activității de cercetare a mai multor generații de geologi ai Institutului Geologic al României sau al colaboratorilor din universități și alte instituții cu profil geologic. Primul custode al colecțiilor, Iuliu Moisil, care era în același timp și bibliotecar al institutului, a fost urmat apoi de tineri geologi la acea
Institutul Geologic al României () [Corola-website/Science/320905_a_322234]
-
generații de geologi ai Institutului Geologic al României sau al colaboratorilor din universități și alte instituții cu profil geologic. Primul custode al colecțiilor, Iuliu Moisil, care era în același timp și bibliotecar al institutului, a fost urmat apoi de tineri geologi la acea vreme, cum au fost St. Cantuniari, V. Papiu, Al. Codarcea, Gh. Murgeanu, Gr. Raileanu. Schimbările suferite de institut au afectat și muzeul, astfel că în 1964, Al. Semaka, numit custode, devine un susținător activ al valorificării colecțiilor într-
Institutul Geologic al României () [Corola-website/Science/320905_a_322234]
-
de contemplare a peisajelor geografice, Dealul Repedea stă alături de Muntele Cozla (Piatra Neamț), Dealul Cătălina (Cotnari) și Muntele Tâmpa (Brașov). În zilele luminoase de aici pot fi văzute Dealul Mare - Hârlău și chiar Ceahlăul. Cercetările geologice efectuate aici, printre primii, de geologul Grigore Cobălcescu, au demonstrat că în urmă cu 5-7 milioane de ani (în perioada geologică Miocenă), amplasamentul unde se află azi Dealul Repedea era acoperit de apele Mării Sarmatice, care se întindeau pe un larg areal vest-est între Viena de
Locul fosilifer Dealul Repedea () [Corola-website/Science/316316_a_317645]
-
apoi o remarcabilă teză de doctorat: ""Cîmpia Olteniei. Studiu geomorfologic, cu privire specială asupra cuaternarului"", susținută în iunie 1948, recompensată cu mențiunea "foarte bine cu distincție", având drept conducător pe prof. Vintilă Mihăilescu, iar ca președinte al comisiei pe cunoscutul geolog, profesorul Miltiade Filipescu. Publicată în 1957 la Editura Academiei, teza de doctorat este o lucrare care deschide seria de monografii geomorfologice regionale apărute în geografia românească a ultimilor 35 de ani. Lucrarea ilustrează direcția analizei morfogenetice, pe care a promovat
Petre Coteț () [Corola-website/Science/316375_a_317704]
-
mările mediteraneene în două categorii, în funcție de faptul că sunt mărginite de unul sau de mai multe continente: avem astfel mări intercontinentale și mări intracontinentale. Exemplu tipic de mare intercontinentală este Marea Mediterană, iar exemplu de mare intracontinentală este Marea Caraibelor (pentru geologi, această mare este o mare marginală). În legătură cu Oceanul Atlantic, cea mai cunoscută este Marea Mediterană precum și mările cu care aceasta este în contact, Marea Neagră, Marea Egee, Marea Adriatică, Marea Ionică, Marea Tireniană, Marea Ligurică, Marea Marmara, Marea Azov . Oceanul Arctic este uneori considerat ca o
Mare mediteraneană () [Corola-website/Science/322411_a_323740]
-
Science, Universitatea Miami; și Eric Davaud și A. Strasser de la Departamentul de Geologie și Paleontologie, Universitatea din Geneva, Elveția. După ce au inspectat și studiat Drumul Bimini, toți au ajuns la concluzia că este o formațiune naturală. John A. Gifford, un geolog profesionist, a petrecut un timp semnificativ studiind geologia Insulelor Bimini pentru teza sa de doctorat la Universitatea de la Miami Calvert și alții au identificat mostrele pe care le-au luat din Drumul Bimini ca fiind pietre naturale de plajă. (). J.
Zidurile din Bimini () [Corola-website/Science/325372_a_326701]
-
de ani (metoda C14), nivelul mării era cu 14-14 m mai scăzut în anii 12-1000 î.Hr.. topirea ghețarilor din ultima glaciațiune (în anii 25000 î.Hr.) a inundat zone mari din Florida și Bahamas (pământuri unite odinioară în mase continentale conform geologilor). Prin mijlocul insulelor Bahamas există azi un canion foarte adânc numit "The Tongue of Ocean" ("Limba Oceanului"), care în timpul realizării construcțiilor, cu mii de ani în urmă, era probabil o strâmtoare sau un golf navigabil. Emisiunea canalului Sci Fi "Quest
Zidurile din Bimini () [Corola-website/Science/325372_a_326701]
-
Petrol din SUA (SPE), înscriind primii o sută de ingineri români pe care i-a introdus în circuitul internațional. A organizat zece conferințe CIM / SPE și cinci conferințe tehnice anuale ale CIM. A fost membru al APPEGA (Asociația Inginerilor și Geologilor din Alberta) din 1978, al CIM, al CANMET (Canadian Centre for Mineral and Energy Technology), al SPE, al Petroleum Recovery Institute (PRI) și al Computer Modelling Group (GMC). După ce s-a retras din aceste activități și-a fondat propria sa
Ion Adamache () [Corola-website/Science/326014_a_327343]
-
conflictele, ignoranța sau dorința. După ce fiecare culege datele aferente domeniului său, cei patru oameni se adună pentru a discuta situația lithienilor. Chimistul Michelis este deschis față de lithieni, ale căror limbă și obiceiuri le-a învățat într-o oarecare măsură. Nici geologul Agronski nu consideră planeta periculoasă, iar fizicianul Cleaver dorește ca resursele planetei să fie exploatate de oameni, independent de voința indigenilor, deoarece poate furniza materie primă pentru armele nucleare. Dar biologul Ramon Ruiz-Sanchez, Ecleziast Regular al Companiei lui Isus, vrea
Un caz de conștiință () [Corola-website/Science/324389_a_325718]
-
Lahish” , cu alte cuvinte, gardă orașului raportează că făcliile de la Azeka, orașul vecin, s-au stins, si ca Nabucodonosor, regele Babilonului, a cucerit deja orașul, iar tot ce mai rămâne apărătorilor Lahishului este să continue să se baricadeze în cetate. geologul Beni Beghin este de altă părere, și afirmă că ostrakonul cuprinde un raport de rutină, în care autorul raportează că gardă privește făcliile Lahishului pentru a primi porunci de la comandament, deoarece nu poate vedea făcliile din Azeka care se aflau
Lahish () [Corola-website/Science/327422_a_328751]
-
carbonatice generate de izvoarele petrifiante de aici sunt fie de travertin fie de tufuri calcaroase: Declararea inițială a rezervației s-a făcut în 1971 în temeiul hotărârii Consiliului Popular Neamț, fundamentarea științifică a deciziei fiind făcută de Prof. Univ. Dr. geolog Grasu Constantin (Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași). Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național Secțiunea a III-a - zone protejate"). Custodele actual (2012
Cheile Șugăului () [Corola-website/Science/327469_a_328798]
-
dintr-un sistem carstic duce la mai buna înțelegere de ansamblu. Încă de la începuturi, ea a fost practicată atît de către specialiști cât și de către amatori. În unele țări speologia este instituționalizată și aici putem vorbi despre profesia de speolog. Biologi, geologi și diferiți alți cercetători se ocupă de aspecte specifice, iar nespecialiștii de explorare la modul general. Această simbioză dedicată cunoașterii peșterilor a făcut ca termenul de speolog să fie atribuit ambelor categorii. În țările anglofone se preferă folosirea unor termeni
Speologie () [Corola-website/Science/322997_a_324326]