4,556 matches
-
s-a făcut greșit Supapele de limitare defecte sau reglate necorespunzător Automobilul se conduce greu în linie dreaptă Aer în circuitul servodirecției Articulațiile mecanismului de acționare a direcției și mecanismul direcție sunt neunse Volanul vibrează Roțile de direcție sunt dezechilibrate Geometria direcției este dereglată Aer în instalația servodirecției Servodirecția funcționează cu zgomot Ulei insuficient în circuitul servodirecției Aer în circuitul servodirecției Conductele și furtunurile circuitului de ulei a servodirecției sunt strangulate Uleiul din rezervor este aruncat afară în momentul opririi motorului
Servomecanism hidraulic () [Corola-website/Science/313045_a_314374]
-
civilizațiile de pe valea Indului. În Grecia antică, matematica, influențată de lucrările anterioare și de specificațiile filosofice, generează un grad mai mare de abstractizare. Noțiunile de demonstrație și de axiomă apar în această perioadă. Apar două ramuri ale matematicii, aritmetica și geometria. În secolul al III-lea î.Hr., Elementele lui Euclid rezumă și pun în ordine cunoștințele matematice ale Greciei antice. Civilizația islamică a permis conservarea moștenirii grecești și reunirea ei cu descoperirile din China și India, mai ales în ceea ce privește sistemele de
Istoria matematicii () [Corola-website/Science/314232_a_315561]
-
secolul al XX-lea la definirea întregii matematici cu ajutorul unui singur limbaj: logica matematică. Secolul XX a fost martorul unei specializări a domeniilor matematicii, a nașterii și dezvoltării a numeroase ramuri noi, cum ar fi: teorie spectrală, topologii algebrice sau geometrie algebrică. Informatica a avut un puternic impact asupra cercetării. Pe de o parte, a facilitat comunicarea între cercetători și răspândirea descoperirilor, pe de alta, a oferit o unealtă foarte puternică pentru testarea teoriilor. Istoria logicii
Istoria matematicii () [Corola-website/Science/314232_a_315561]
-
Felix Christian Klein (n. 25 aprilie 1849 - d. 22 iunie 1925) a fost matematician german, cunoscut mai ales pentru contribuțiile sale în teoria grupurilor, analiza complexă, geometria non-euclidiană și conexiunile dintre acestea și geometrie. s-a născut la Düsseldorf, într-o familie prusacă. A urmat liceul în orașul natal, apoi a studiat matematica și fizica la Universitatea din Bonn (1865-1866), intenționând să devină fizician. În 1866 devine
Felix Klein () [Corola-website/Science/312210_a_313539]
-
Felix Christian Klein (n. 25 aprilie 1849 - d. 22 iunie 1925) a fost matematician german, cunoscut mai ales pentru contribuțiile sale în teoria grupurilor, analiza complexă, geometria non-euclidiană și conexiunile dintre acestea și geometrie. s-a născut la Düsseldorf, într-o familie prusacă. A urmat liceul în orașul natal, apoi a studiat matematica și fizica la Universitatea din Bonn (1865-1866), intenționând să devină fizician. În 1866 devine asistentul lui Julius Plücker, care deținea catedra
Felix Klein () [Corola-website/Science/312210_a_313539]
-
În 1866 devine asistentul lui Julius Plücker, care deținea catedra de matematică și fizică experimentală și sub a cărui călăuzire obține doctoratul (1868). În același an, Plücker se stinge din viață, lăsându-și opera neterminată. Este vorba de lucrarea "Neue Geometrie des Raumes", care ulterior a fost continuată de Alfred Clebsch. În iulie 1870, când se declanșează războiul franco-prusac, Klein se afla la Paris. Este nevoit să se retragă în țară și intră în armata prusacă. În 1871 intră ca lector
Felix Klein () [Corola-website/Science/312210_a_313539]
-
pe viitori mari matematicieni și fizicieni: Carl Runge, Max Planck, Adolf Hurwitz, Luigi Bianchi, Gregorio Ricci-Curbastro, Walther von Dyck, Karl Rohn. În 1875 Klein se căsătorește cu Anne Hegel, nepoata filozofului Georg Wilhelm Friedrich Hegel. În 1880 preia catedra de geometrie de la Leipzig. Printre prestigioșii colegi, putem menționa: Karl Rohn, Walther von Dyck, Friedrich Engels, Eduard Study. Urmează o perioadă nefastă: Între 1883 și 1884 Klein suferă de depresie. În 1886 este numit profesor la Universitatea de la Göttingen, unde rămâne până la
Felix Klein () [Corola-website/Science/312210_a_313539]
-
continue ale materialului și ale masei orchestrale, cu limitele la fel de extinse în lungime pe cât de extinse erau în înălțime cele ale lui Varèse . Ea întoarce spatele configurațiilor polifonice ale trecutului, în aceeași manieră în care astăzi studiul suprafețelor întoarce spatele geometriei euclidiene . Muzicianul englez Constant Lambert afirmă că Sibelius este nu numai unul dintre cei mai mari simfoniști de la Beethoven încoace, dar și "una din cele mai desăvârșite expresii din punct de vedere al formelor din câte a produs spiritul omenesc
Jean Sibelius () [Corola-website/Science/297871_a_299200]
-
dezvoltată în continuare, datorită aplicării pe scară largă a sistemului de numerație indian. Matematica arabă a contribuit la "democratizarea" matematicii, deoarece cifrele arabe au devenit accesibile oamenilor de știință. Opera lui Diofant a generat mai multe curente matematice: În domeniul geometriei, a remarcat necesitatea demonstrațiilor în matematică fără a-i da un caracter de aplicabilitate generală. Opera lui Diofant a influențat matematica arabă și indiană de mai târziu și a constituit sursă de inspirație pentru matematicienii: Rafael Bombelli, François Viète, Pierre
Diofant () [Corola-website/Science/320278_a_321607]
-
timpuri, oamenii au încercat să-și explice anumite fenomene, prin intermediul unor modele, care la început au fost simpliste, dar aproximând natura. Odată cu evoluția științei, modelele devin tot mai complexe și se apropie tot mai mult de fenomenele reale observate. Astfel, geometria clasică, euclidiană, lucrează cu figuri geometrice simple. Apariția geometriilor neeuclidiene (ai căror fondatori au fost Lobacevski și Bolyai) a condus la o reconsiderare a vechilor teorii. Matematica din spatele fractalilor a apărut în secolul 17, când filosoful Gottfried Leibniz a considerat
Fractal () [Corola-website/Science/307004_a_308333]
-
prin intermediul unor modele, care la început au fost simpliste, dar aproximând natura. Odată cu evoluția științei, modelele devin tot mai complexe și se apropie tot mai mult de fenomenele reale observate. Astfel, geometria clasică, euclidiană, lucrează cu figuri geometrice simple. Apariția geometriilor neeuclidiene (ai căror fondatori au fost Lobacevski și Bolyai) a condus la o reconsiderare a vechilor teorii. Matematica din spatele fractalilor a apărut în secolul 17, când filosoful Gottfried Leibniz a considerat autosimilaritatea recursivă (deși greșise gândindu-se că numai liniile
Fractal () [Corola-website/Science/307004_a_308333]
-
sunt sfere. Așadar, în natură nu întâlnim forme geometrice simple, regulate, ci forme cu un grad înalt de complexitate și unicitate. Din această observație s-a născut o nouă știință care studiază aceste forme complexe, știință ce poartă denumirea de "geometrie fractală". În anii 1960, Mandelbrot a început să cerceteze autosimilaritatea în lucrări precum "Cât de lungă este coasta Marii Britanii? Autosimilaritate statistică și dimensiune fracțională". În sfârșit, în 1975, Mandelbrot a inventat termenul "fractal" pentru a denumi un obiect al cărei
Fractal () [Corola-website/Science/307004_a_308333]
-
Peano și curba lui Hilbert care au dimensiunea 2. În urma analizei dimensiunilor topologice și fractale și formulării unei definiții riguroase a noțiunii de "fractal" s-a constatat că, în cazul fractalilor, dimensiunea fractală este mai mare decât cea topologică: Aplicabilitatea geometriei fractale nu se rezumă doar la fenomene statice, ci și în studiul fenomenelor dinamice, în evoluție, cum ar fi fenomenele de creștere în biologie sau de dezvoltare a populațiilor urbane. Fractali aproximativi sunt ușor de observat în natură. Aceste obiecte
Fractal () [Corola-website/Science/307004_a_308333]
-
ecuația Hamilton-Jacobi este o expresie echivalentă a problemelor de miminizare a integralelor, precum principiul lui Hamilton, ea poate fi folositoare și în alte probleme de calcul variațional, sau mai general, în alte ramuri ale matematicii sau fizicii, precum sistemele dinamice, geometria simplectică sau haosului cuantic. De exemplu, ecuația Hamilton-Jacobi este folositoare la determinarea geodezicelor pe o mulțime Riemanniană, care este o problemă importantă variațională din geometria Riemanniană. Pentru a fi conciși, folosim variabile îngroșate, precum formula 24, pentru a reprezenta cele formula 25
Ecuația Hamilton–Jacobi () [Corola-website/Science/318026_a_319355]
-
calcul variațional, sau mai general, în alte ramuri ale matematicii sau fizicii, precum sistemele dinamice, geometria simplectică sau haosului cuantic. De exemplu, ecuația Hamilton-Jacobi este folositoare la determinarea geodezicelor pe o mulțime Riemanniană, care este o problemă importantă variațională din geometria Riemanniană. Pentru a fi conciși, folosim variabile îngroșate, precum formula 24, pentru a reprezenta cele formula 25 coordonate generalizate: care nu se transformă neapărat printr-o rotație ca un vector. Produsul scalar este definit aici drept suma produselor componentelor corespunzătoare, adică: Orice
Ecuația Hamilton–Jacobi () [Corola-website/Science/318026_a_319355]
-
catedrei de matematică de la Universitatea din Wrocław și la revigorarea matematicii poloneze după distrugerile războiului. Autor a circa 170 de cărți și articole științifice, Steinhaus a lăsat în urma sa contribuții la multiple ramuri ale matematicii, cum ar fi analiza funcțională, geometria, logica matematică și trigonometria. El este considerat a fi unul dintre precursorii teoriei jocurilor și ai teoriei probabilităților, domenii în care ulterior, alți savanți au dezvoltat abordări mai complete. Steinhaus s-a născut la 14 ianuarie 1887 la Jasło, Austro-Ungaria
Hugo Steinhaus () [Corola-website/Science/334858_a_336187]
-
Universitatea din Sussex (1966). Steinhaus a scris peste 170 de lucrări științifice. Spre deosebire de studentul său, Stefan Banach, care tindea să se specializeze numai pe domeniul analizei funcționale, Steinhaus a adus contribuții într-o gamă largă de discipline matematice, între care geometria, teoria probabilităților, analiza funcțională, teoria seriilor trigonometrice și Fourier, precum și în logica matematică. El a scris și în domeniul matematicii aplicate și a colaborat cu ingineri, geologi, economiști, medici, biologi și, după cum se exprima Kac, „chiar și avocați”. Poate cea
Hugo Steinhaus () [Corola-website/Science/334858_a_336187]
-
nu concede purei reprezentări. Sunt evidente și referimentele la originea sa greacă. Instalațiile sale devin adevărate scenografii care ocupăfizic galeria și înconjoară vizitatorii, tranformându-i în actori protagoniști într-un spațiu care începe sa se populeze de animale vii, contrapuse unor geometrii construite cu materiale care amintesc producția industrială. În"Margherita di fuoco" apare focul, element mitic și simbolic prin excelență, generat însă de o butelie. În 1969 instalația devine o adevărată performance cu "Cavalli" ("Cai") legați la pereții galeriei lui Fabio
Jannis Kounellis () [Corola-website/Science/307853_a_309182]
-
a Universității Timișoara 1979-1984 Facultatea de Arte desființându-se, se transferă la Institutul Politehnic - Departamentul de Arhitectură, unde preda disciplinele de Studiul formei 1984 Se desființează Departamentul de arhitectură al Institutului Politehnic; drept urmare, se transferă la Catedră de desen și geometrie descriptiva în cadrul aceluiași institut 1984-1989 Preda disciplină de Desen și geometrie descriptiva la Institutul Politehnic Timișoara 1990- 2002 Profesor de sculptură la Facultatea de Arte din cadrul Universității de Vest Timișoara, reînființata după 1990. Discipline predate în cursul anilor: Bazele compoziției
Péter Jecza () [Corola-website/Science/304223_a_305552]
-
la Institutul Politehnic - Departamentul de Arhitectură, unde preda disciplinele de Studiul formei 1984 Se desființează Departamentul de arhitectură al Institutului Politehnic; drept urmare, se transferă la Catedră de desen și geometrie descriptiva în cadrul aceluiași institut 1984-1989 Preda disciplină de Desen și geometrie descriptiva la Institutul Politehnic Timișoara 1990- 2002 Profesor de sculptură la Facultatea de Arte din cadrul Universității de Vest Timișoara, reînființata după 1990. Discipline predate în cursul anilor: Bazele compoziției pentru sculptură, Compoziția pentru sculptură, Modelaj, Crochiuri și studii scurte, Tehnici
Péter Jecza () [Corola-website/Science/304223_a_305552]
-
Topologia este o ramură a matematicii, mai precis o extensie a geometriei care studiază deformările spațiului prin transformări continue. În cadrul Sistemelor Geografice Informaționale termenul poate fi definit ca “știința și matematica relațiilor utilizate pentru validarea geometriei entităților vectoriale și pentru o serie de operații cum ar fi analiza de rețea și de
Topologie () [Corola-website/Science/311466_a_312795]
-
Topologia este o ramură a matematicii, mai precis o extensie a geometriei care studiază deformările spațiului prin transformări continue. În cadrul Sistemelor Geografice Informaționale termenul poate fi definit ca “știința și matematica relațiilor utilizate pentru validarea geometriei entităților vectoriale și pentru o serie de operații cum ar fi analiza de rețea și de vecinătate” . În sens mai larg, topologia descrie relațiile spațiale existente între obiecte folosind seturi de reguli pentru a observa cum entitățile vectoriale (puncte, linii
Topologie () [Corola-website/Science/311466_a_312795]
-
și pentru o serie de operații cum ar fi analiza de rețea și de vecinătate” . În sens mai larg, topologia descrie relațiile spațiale existente între obiecte folosind seturi de reguli pentru a observa cum entitățile vectoriale (puncte, linii, poligoane) împărtășesc geometria și spațiul. Termenul "topologie" provine din contracția substantivelor grecești "topos" (τóπος) și "logos" (λóγος) care semnifică "loc", respectiv "studiu". Așadar, topologie înseamnă literal "studiul locului". Alte denumiri folosite anterior: "geometria situs", "analysis situs", unde "situs" înseamnă "loc" în latină. Topologia
Topologie () [Corola-website/Science/311466_a_312795]
-
pentru a observa cum entitățile vectoriale (puncte, linii, poligoane) împărtășesc geometria și spațiul. Termenul "topologie" provine din contracția substantivelor grecești "topos" (τóπος) și "logos" (λóγος) care semnifică "loc", respectiv "studiu". Așadar, topologie înseamnă literal "studiul locului". Alte denumiri folosite anterior: "geometria situs", "analysis situs", unde "situs" înseamnă "loc" în latină. Topologia se deosebește de geometria euclidiană prin modul de considerare a echivalenței dintre obiecte. În geometria euclidiană, două obiecte sunt echivalente dacă sa pot transforma unul în celălalt prin izometrii - transformări
Topologie () [Corola-website/Science/311466_a_312795]
-
topologie" provine din contracția substantivelor grecești "topos" (τóπος) și "logos" (λóγος) care semnifică "loc", respectiv "studiu". Așadar, topologie înseamnă literal "studiul locului". Alte denumiri folosite anterior: "geometria situs", "analysis situs", unde "situs" înseamnă "loc" în latină. Topologia se deosebește de geometria euclidiană prin modul de considerare a echivalenței dintre obiecte. În geometria euclidiană, două obiecte sunt echivalente dacă sa pot transforma unul în celălalt prin izometrii - transformări care păstrează valoarea unghiurilor, lungimilor, ariilor și volumelor. În 1736, matematicianul Leonhard Euler a
Topologie () [Corola-website/Science/311466_a_312795]