4,128 matches
-
lacrima cu setea sugativei, cu minciună. Rostim cuvinte pe care, nicicând, nu le împlinim, Nici în viața următoare, promitem și-apoi rănim. Nu ne pasă nici de rouă, nici de Soarele din cer, Ne rănim, iubind minciuna, încrederea moare-n ger, Ne rănim, chiar ne ucidem, în războaie sângeroase Pretinzând că trăim clipa, ne implantăm ura-n oase. Ne pictăm zâmbet pe fețe cu hașiș și cocaină, Ne topim ca lumânarea, ce dă fum și nu lumină. Oameni buni, suflete sfinte
LUPTA DIN NOI de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356486_a_357815]
-
suflet, tălmăcesc Lacrimile pe rând, Pagina vieții o hrănesc Cu ce-am mai sfânt în gând, Extrag din mintea mea cărbune, Ca un miner călit, Să dăruiesc doar gânduri bune Sufletului rănit. Acelor ce n-au priceput Nicicând ce-nseamnă gerul, Fiindcă în viață au avut Dezlegat, tot misterul, Am doar o vorbă să le spun, Deschis și răspicat: Nu orice coajă de săpun Ajută la spălat! Nu orice rană se închide Cu-n simplu tratament, Așa cum n-ai să poți
LA BINE ŞI LA GREU de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355807_a_357136]
-
2011 Toate Articolele Autorului Plouă cu durere, ninge cu suspine, Lacrimile grele ne curg din retine De-adevărul, care, e mereu ucis Sub puhoi de "sigur" și munți de "precis". Arde miezul zilei sub greaua povară Și-n tupeu sălbatic gerul ne-nconjoară, Ne străpunge pacea pe câmpul de luptă, Veninul furtunii din senin se-nfruptă. Ț ipă de durere tăcerea din noi Iar nemărginirea se destramă-n ploi, Ne omoară visul, mah ă rii cu bani, Îngropând speranța pe sub bolovani
ÎNTRE SIGUR ŞI PRECIS de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355852_a_357181]
-
o carte - dorul vechi din nou Locul II - Livia Ciupav Țurțuri la streșini - luna-njumătățită de-un fuior de fum Locul III - Gabriel Iordan Dorobanțu Lacul înghețat - cu luna parteneră, nesfârșit balet Mențiune - Corneliu TraianAtanasiu nici pic de omăt - stăpâne pe ger doar ciori nepăsătoare Mențiune - Corneliu Traian Atanasiu mii de fulgi în glod - doar unul singur topit pe nasul fetei Etapa 61 - 19 I 2009 Locul I - Ion Rășinaru Bătrânul singur- doar viscolul și luna îi bat la ușă Locul II
ROMANIANHAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355989_a_357318]
-
s-a isprăvit și basta! În față la bloc la mine Parcă-i facerea minunii; Crește-așa, fără rușine, Iarba verde-n văzul lumii. Prin copaci, pe rămurele, Lăpădându-se de lene, Cântă vesel, păsărele, Înfoindu-se în pene. Dezmorțiți din geruri grele, Legănându-se pe-o sârmă, Doi cioroi, la turturele, Se zgâiesc, ochind o râmă. Un picior trăgând agale, O slăbătură de câine, Scârțâind din balamale, Duce-n bot un colț de pâine. Că de-acum în postul mare N-
VINE, VINE PRIMĂVARA! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354812_a_356141]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > POVESTE DE IARNĂ Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 455 din 30 martie 2012 Toate Articolele Autorului Era pe când iarna a divorțat de ger, ninsoarile se ștergeau pe frunte, semănau cu femeile la plimbare când le întâmpină florăresele pe străzi cu bucuria din ochii ghioceilor. Cred că iarna a fugit din casele lor; a rămas soarele, atârnat de ferestre, să-și amintească de lumină
POVESTE DE IARNĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 455 din 30 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354817_a_356146]
-
delicioasă, repetă Georgeta după ce-și umezi din nou buzele sale senzuale în băutura aromată, grasă ca un ulei virgin extras din măsline stoarse prin presarea la rece. Căldura degajată de șemineu începu să-și facă simțit efectul. Georgeta, după gerul îndurat afară, se relaxă, profitând de comoditatea fotoliului, în timp ce Narcis la bucătărie pregătea la nisip mult lăudata lui cafea turcească. Femeia începu să studieze încăperea. Cum celelalte uși în afara celei de la bucătărie erau închise, nu putea să-și facă o
CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 853 din 02 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354739_a_356068]
-
ca între doi buni prieteni ce se bucurauseră unul de prezenta celuilalt timp de două ceasuri. Rămas în poartă, Narcis o privea cum se îndepărtează cu pașii săi mărunți. Fiind doar în pulovărul său subțire din angora, simți imediat tăria gerului de afară și reveni grabnic la căldura livingului, gândindu-se la faptul că, încă o femeie i-a trecut pragul casei, iar viața lui interioară este la fel de săracă și insipidă ca și înainte.
CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 853 din 02 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354739_a_356068]
-
din cel de-al doilea catren al poeziei, sugerează conștientizarea sfârșitului de către simbolul entității-om: Și-nvinețit de gânduri, cu fruntea în pământ, / Omul începuse să vorbească singur ... Morbidul învinețit de gânduri mărește și mai mult starea tensiunii apocaliptice adăugând teama, gerul, lipsa cuvântului care supune creierul posibilității de a se înălța prin idee: Prin întuneric bâjbâiesc prin casă, / Și cad, recad, și nu mai tac din gură (Sonet), sunt repere ale temerii poetului-om strânse în fiindul lui și lepădate prin
PREVIZIUNE CATACLISMICĂ ÎN POEZIA SIMBOLISTĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354775_a_356104]
-
Într-altă mare străină Și nici setea nu e sete Nici verdele nu e verde Și nimic n-o sa rămână Nici țărâna din țărâna S-o ții ca un dor în mână Pe mormânt să ți se pună Și nici gerul nu e ger Cât oasele-i înfloresc Și se scutură și pier Într-altă țară și-n alt cer Sa dea Dumnezeu să dea Să ne sece Dunărea Și Marea Neagră să fie Un scuipat și o piftie Puturoasă și bătrâna
BĂLCESCU FLUTURÂND (2) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 872 din 21 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354905_a_356234]
-
străină Și nici setea nu e sete Nici verdele nu e verde Și nimic n-o sa rămână Nici țărâna din țărâna S-o ții ca un dor în mână Pe mormânt să ți se pună Și nici gerul nu e ger Cât oasele-i înfloresc Și se scutură și pier Într-altă țară și-n alt cer Sa dea Dumnezeu să dea Să ne sece Dunărea Și Marea Neagră să fie Un scuipat și o piftie Puturoasă și bătrâna Și munții Carpați
BĂLCESCU FLUTURÂND (2) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 872 din 21 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354905_a_356234]
-
PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Povestiri > VOICHIȚA PĂLĂCEAN-VEREȘ - ELIBERAREA Autor: Voichița Pălăcean Vereș Publicat în: Ediția nr. 868 din 17 mai 2013 Toate Articolele Autorului Îngenunchează. Pământul înghețat, răscolit cu furie de groparii nevoiți să lupte cu gerul ce taie de o săptămână, este neașteptat de negru, accentuând albeața cu sclipiri diamantine a zăpezii din jur. După ce murmură o rugăciune scurtă, fiindu-i clar că gestul său - de un marcat dramatism - nu a scăpat nimănui, Dan se ridică
ELIBERAREA de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354884_a_356213]
-
cu flori. Aproape fiecare dintre cei din asistență s-a simțit dator să aducă o coroană ori măcar o jerbă împletită din crengi de brad, de care stau agățate cu sârmă garoafe roșii, albe și roz, nefiresc de fragede în gerul Bobotezei. Totuși, nimeni nu bocește, plânsul nu urâțește niciun chip. Rând pe rând, fiecare aruncă o ultimă privire mormântului proaspăt, luându-și astfel rămas-bun de la Bătrân. Apoi o iau la pas grăbit pe deal în jos, către capelă. Acolo este
ELIBERAREA de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354884_a_356213]
-
NUME (ȘI NU NUMAI) UN SINCER - "LA MULȚI ANI!" MĂ-NTORC UN PAS... Mă-ntorc un pas. Dar Te-am pierdut în gînd.... Oh, Doamne!... Ce furtună zace-n mine...! Aș vrea să râd... dar ochii râd plângând. Și-i ger, pustiu, morminte și ruine! Mai fac un pas... Sunt lacrimi peste tot. Ce s-a ales de biata mea Planetă? Întoarce-ți, Doamne, fața...! Nu mai pot Să văd război și moarte prin lunetă. Și mă opresc. Privesc. În jurul meu
MĂ-NTORC UN PAS... de MARIA CIUMBERICĂ în ediţia nr. 593 din 15 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355013_a_356342]
-
cântului amar O inimă aprinsă de cleștar! Întinde-ți ramul greu și mă cuprinde! Mai bine ca aici nu-mi e niciunde! O să te-aprind la margine de drum Și amintirile vom face scrum. Vom arde amândoi și-al iernii ger Va fi numai un zâmbet efemer. Referință Bibliografică: Stejarului meu / Ioana Voicilă Dobre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 607, Anul II, 29 august 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ioana Voicilă Dobre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
STEJARULUI MEU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355308_a_356637]
-
pustiu... Și flori de gheață se lipesc de geamuri... Eu numai lângă tine vreau să fiu... Se insereaza-acum și stele-apar pe cer... Gândindu-mă la tine, eu nu le pot privi... În inima-mi e ceață, e viscol sau e ger... Nici eu nu știu ce e, nu stiu ce poate fi... Știu doar că îmi lipsește enorm iubirea mea... Și-o lacrima fierbinte se scurge-ncet încet... Amestecandu-se ușor cu-n fulg de nea... Ce s-a topit pe-obraz cu-o undă
SPERANTA de CRISTIAN GABRIEL GROMAN în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355475_a_356804]
-
mașina! a strigat ea observându-i intenția. E numai bine, că-ți aerisești gura după băutură. Hai să ne jucăm! - Păi, să știi că ai dreptate. M-a cam amețit. Hai, fuguța! Nu simțeau frigul, ori li se părea că gerul pe care veniseră a slăbit. Nici nu au sesizat că, în timp ce se hârjoneau, ninsoarea s-a oprit. Stratul de zăpadă era gros printre copaci, la marginea pădurii, de cel puțin 30-40 de centimetri, iar deasupra, sub zăpada căzută în timp ce ei
INIMĂ RĂNITĂ (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356740_a_358069]
-
capul pe pieptul lui, ținându-l strâns în brațe, pe sub paltonul pe care-l descheiase. El cerceta terenul, de jur împrejur, căutând un motiv de refuz prin care să n-o rănească. Nu-i putea spune direct că, pe acel ger, nu era dispus la o așa acțiune ce i se părea a fi nebunească. Era pustiu până departe și nu se auzeau zgomote de vreun fel, în afara trosnetelor de chiciură spartă, pe ici pe colo, spre vârfurile copacilor. A încercat
INIMĂ RĂNITĂ (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356740_a_358069]
-
într-o nouă dimensiune în care avea senzația că plutesc amândoi ușor, că aud muzica cerului și șoaptele pădurii care-și oglindea coroana-n apa limpede a râului ce se scurgea prin ei în unde calde și domoale. Cu tot gerul ce împodobise atât de frumos copacii, încât totul părea alb, acolo, sub palton, două trupuri înfierbântate se uneau cu marea bucurie a împerecherii ce din păcat a izvorât. Doar ele vorbeau. Trupurile lor. Doar ele aveau viață în pustiul acela
INIMĂ RĂNITĂ (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356740_a_358069]
-
Acasa > Versuri > Farmec > CINE MAI VEDE? Autor: Dorina Șișu Publicat în: Ediția nr. 299 din 26 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului sub ger ochii mei au picurat un semn de întrebare focul își legăna sub mantie iadul viselor roșcate cu miros de buze moi o pictură într-un muzeu de ceară deslușea morții doi câte doi Referință Bibliografică: cine mai vede? / Dorina Șișu
CINE MAI VEDE? de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356788_a_358117]
-
se arătau îngrijorați de frămîntările văgăunenilor cu privire la soarta salamului de Sibiu și a cașului din Suceava cea plină de istorie medievală, cu domnitori și prințese, luptători duri pentru cruce și negustori ce se tocmeau, cu un calm exasperant, începînd de la gerul Bobotezei și pînă la apariția primilor ghiocei mai albi și mai puri ca zăpada, pentru a cîștiga o amărîtă de carboavă, pe care o încercau în dinți, după gust, și nu după strălucirea amăgitoare a metalului. Și, deodată, Mancuse a
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
puținul oglinziiunde îmi ascund orele mele de singurătate... XIV. PĂDUREA MEA DE LUNĂ PLINĂ, de Daniel Dăian , publicat în Ediția nr. 362 din 28 decembrie 2011. coborând azi dimineață dintre sânii tăi doldora de prea dorință în mijlocul celui mai mare ger răspândit ca o înțepenire în fiecare piatră rotunjită până la nesuportarea călcatului în serie am descoperit cu stupoare că străzile nu mai erau așa de nehotărâte în privința adunătorilor zilnici de urme nu făceau nimic rău decât să cosmetizeze bunul simț al
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
lucrul cel mai ieșit din comun în toată această agitație de hurducăiți din toate încheieturile ci noile personaje proaspăt apărute în peisajul inutilizabil ... Citește mai mult coborând azi dimineață dintre sânii tăi doldora de prea dorințăîn mijlocul celui mai mare ger răspândit ca o înțepenire în fiecare piatră rotunjită până la nesuportarea călcatului în serieam descoperit cu stupoare că străzile nu mai erau așa de nehotărâteîn privința adunătorilor zilnici de urmenu făceau nimic rău decât să cosmetizeze bunul simț al asfaltului îngropatîn
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
sunt reprezentative stărilor pe care poeta voiește să le imprime cititorului, o liniște divină: Am presărat trandafiri în deșert / Și-a înflorit cerul...( Florile oceanului), îmbină personificarea cu tot ceea ce poate cuprinde imaginația creatoarei: Luna răstignită în țurțurii nopții, / Sticlește gerul (Sub clar de lună), purtându-ne apoi într-o lume de basm a lumescului. Nu coboară prea mult de ceea ce trupul o leagă de semenii săi, pentru că în cuvântul inspirat, pe care îl înalță inițiatului, răbdător și chinuit de umbrele
TIMP ŞI SENS ÎN DESCIFRAREA CODULUI POETIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356916_a_358245]
-
oricât de mult am dori să trăim numai în fericire este absolut imposibil, întrucât fără suferință aceasta nu-și va arăta niciodată miraculosul său spectru. (Sorin Cerin, filosof, eseist român, n.1963) Cuvinte cheie: anuitate, efect, tulbure, poezie, maladiv, ploaie, ger, templu, singurătate, plumb Mi-am întrebat deunăzi privirea tulbure, pe care am zărit-o în oglinda în care îmi priveam pentru un drum deosebit figura, de ce sunt eu? Părea a fi liniștită însă destul de obosită de fiinduri ce îi scurcircuitaseră
ANUITATEA EFECTULUI MALADIV, ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356983_a_358312]