1,350 matches
-
Până în jurul orei 17:30 pe 18 mai , coloana de cenușă verticală a scăzut în statură, dar izbucnirile severe au continuat în următoarele câteva zile. Alunecarile de teren in aval ale materialului fierbinte, au explodat, de asemenea, topind aproape toți ghețarii de munte împreună cu cea mai mare parte de zăpadă suprapusă. Ca și în multe precedente erupții a vulcanului St. Helens, aceste lahare imense, inundații care au afectat trei dintre cel patru sisteme de drenaj de pe munte, începând să se deplaseze
Erupția vulcanului Saint Helens din anul 1980 () [Corola-website/Science/322194_a_323523]
-
în termen de 30 de minute după explozia finală de pe 18 octombrie și în termen de câteva zile, aceasta a fost de aproximativ 270 m lățime și 40 m înălțime. În ciuda creșterii cupolei de lâmgă acesta, s-a format un ghețar nou în interiorul craterului. Toate erupțiile de după 1980 au fost evenimente liniștite de construire a domului, incepând cu 27 decembrie 1980 pâna la 3 ianuarie 1981. In 1987, a treia cupola a crescut cu mai mult de 900 m lățime și
Erupția vulcanului Saint Helens din anul 1980 () [Corola-website/Science/322194_a_323523]
-
Parque National Los Glaciares (spaniolă: Ghețarii) este un parc național aflat în regiunea Santa Cruz, în Patagonia argentiniană. Curpinde o suprafață de 4.459km². A fost inclus în Patrimoniul Mondial de către UNESCO în 1981. Înființat în 1937, parcul național este al doilea ca mărime din Argentina
Parcul Național Los Glaciares () [Corola-website/Science/322321_a_323650]
-
459km². A fost inclus în Patrimoniul Mondial de către UNESCO în 1981. Înființat în 1937, parcul național este al doilea ca mărime din Argentina. Numele său face referire la gigantul cap de gheață din Munții Anzi, suprafață care alimentează 47 mari ghețari, dintre care doar 13 curg spre Oceanul Atlantic. Capul de gheață este cel mai mare cu excepția Antarcticii și Groenlandei. În alte colțuri ale lumii ghețarii pornesc de la o altitudine de cel puțin 2.500 de metri deasupra nivelului mediu al mării
Parcul Național Los Glaciares () [Corola-website/Science/322321_a_323650]
-
său face referire la gigantul cap de gheață din Munții Anzi, suprafață care alimentează 47 mari ghețari, dintre care doar 13 curg spre Oceanul Atlantic. Capul de gheață este cel mai mare cu excepția Antarcticii și Groenlandei. În alte colțuri ale lumii ghețarii pornesc de la o altitudine de cel puțin 2.500 de metri deasupra nivelului mediu al mării, însă datorită dimensiunilor capului de gheață, acești ghețari pornesc de la numai 1.500 de metri, coborând până la 200 de metri deasupra nivelului mării, astfel
Parcul Național Los Glaciares () [Corola-website/Science/322321_a_323650]
-
Capul de gheață este cel mai mare cu excepția Antarcticii și Groenlandei. În alte colțuri ale lumii ghețarii pornesc de la o altitudine de cel puțin 2.500 de metri deasupra nivelului mediu al mării, însă datorită dimensiunilor capului de gheață, acești ghețari pornesc de la numai 1.500 de metri, coborând până la 200 de metri deasupra nivelului mării, astfel provocând eroziuni munților pe care se sprijină. Los Glaciares, din suprafața căruia 30% este acoperită de gheață, poate fi separată în două parți, fiecare
Parcul Național Los Glaciares () [Corola-website/Science/322321_a_323650]
-
lacuri alimentează Fluviul Santa Cruz care se varsă în Atlantic la Puerto Santa Cruz. Între cele două jumătăți se găsește o zonă neturistică lipsită de lacuri cu numele "Zona Centro." Jumătatea nordică este alcătuită din o parte a lacului Viedma, ghețarul Viedma și câțiva mici ghețari, și un număr de munți foarte cunoscuți în rândul fanilor cățăratului și trekkingului, printre care și Munții Fitz Roy și Cerro Torre. Partea sudică conține, alături de un număr de ghețari mai mici, principalii ghețari care
Parcul Național Los Glaciares () [Corola-website/Science/322321_a_323650]
-
care se varsă în Atlantic la Puerto Santa Cruz. Între cele două jumătăți se găsește o zonă neturistică lipsită de lacuri cu numele "Zona Centro." Jumătatea nordică este alcătuită din o parte a lacului Viedma, ghețarul Viedma și câțiva mici ghețari, și un număr de munți foarte cunoscuți în rândul fanilor cățăratului și trekkingului, printre care și Munții Fitz Roy și Cerro Torre. Partea sudică conține, alături de un număr de ghețari mai mici, principalii ghețari care curg în fluviul Argentino: Ghețarul
Parcul Național Los Glaciares () [Corola-website/Science/322321_a_323650]
-
o parte a lacului Viedma, ghețarul Viedma și câțiva mici ghețari, și un număr de munți foarte cunoscuți în rândul fanilor cățăratului și trekkingului, printre care și Munții Fitz Roy și Cerro Torre. Partea sudică conține, alături de un număr de ghețari mai mici, principalii ghețari care curg în fluviul Argentino: Ghețarul Perito Moreno, Ghețarul Upsala și Ghețarul Spegazzini. Bărcile de călătorie obișnuite manevrează printre ghețari pentru a putea vizita Bahía Onelli, dar și Spegazzini și Upsala, inaccesibili pe alte căi. Ghețarul
Parcul Național Los Glaciares () [Corola-website/Science/322321_a_323650]
-
Viedma, ghețarul Viedma și câțiva mici ghețari, și un număr de munți foarte cunoscuți în rândul fanilor cățăratului și trekkingului, printre care și Munții Fitz Roy și Cerro Torre. Partea sudică conține, alături de un număr de ghețari mai mici, principalii ghețari care curg în fluviul Argentino: Ghețarul Perito Moreno, Ghețarul Upsala și Ghețarul Spegazzini. Bărcile de călătorie obișnuite manevrează printre ghețari pentru a putea vizita Bahía Onelli, dar și Spegazzini și Upsala, inaccesibili pe alte căi. Ghețarul Perito Moreno este accesibil
Parcul Național Los Glaciares () [Corola-website/Science/322321_a_323650]
-
ghețari, și un număr de munți foarte cunoscuți în rândul fanilor cățăratului și trekkingului, printre care și Munții Fitz Roy și Cerro Torre. Partea sudică conține, alături de un număr de ghețari mai mici, principalii ghețari care curg în fluviul Argentino: Ghețarul Perito Moreno, Ghețarul Upsala și Ghețarul Spegazzini. Bărcile de călătorie obișnuite manevrează printre ghețari pentru a putea vizita Bahía Onelli, dar și Spegazzini și Upsala, inaccesibili pe alte căi. Ghețarul Perito Moreno este accesibil pe uscat. Munții rețin în mare
Parcul Național Los Glaciares () [Corola-website/Science/322321_a_323650]
-
număr de munți foarte cunoscuți în rândul fanilor cățăratului și trekkingului, printre care și Munții Fitz Roy și Cerro Torre. Partea sudică conține, alături de un număr de ghețari mai mici, principalii ghețari care curg în fluviul Argentino: Ghețarul Perito Moreno, Ghețarul Upsala și Ghețarul Spegazzini. Bărcile de călătorie obișnuite manevrează printre ghețari pentru a putea vizita Bahía Onelli, dar și Spegazzini și Upsala, inaccesibili pe alte căi. Ghețarul Perito Moreno este accesibil pe uscat. Munții rețin în mare parte umiditatea venită
Parcul Național Los Glaciares () [Corola-website/Science/322321_a_323650]
-
foarte cunoscuți în rândul fanilor cățăratului și trekkingului, printre care și Munții Fitz Roy și Cerro Torre. Partea sudică conține, alături de un număr de ghețari mai mici, principalii ghețari care curg în fluviul Argentino: Ghețarul Perito Moreno, Ghețarul Upsala și Ghețarul Spegazzini. Bărcile de călătorie obișnuite manevrează printre ghețari pentru a putea vizita Bahía Onelli, dar și Spegazzini și Upsala, inaccesibili pe alte căi. Ghețarul Perito Moreno este accesibil pe uscat. Munții rețin în mare parte umiditatea venită dinspre Oceanul Atlantic, lăsând
Parcul Național Los Glaciares () [Corola-website/Science/322321_a_323650]
-
printre care și Munții Fitz Roy și Cerro Torre. Partea sudică conține, alături de un număr de ghețari mai mici, principalii ghețari care curg în fluviul Argentino: Ghețarul Perito Moreno, Ghețarul Upsala și Ghețarul Spegazzini. Bărcile de călătorie obișnuite manevrează printre ghețari pentru a putea vizita Bahía Onelli, dar și Spegazzini și Upsala, inaccesibili pe alte căi. Ghețarul Perito Moreno este accesibil pe uscat. Munții rețin în mare parte umiditatea venită dinspre Oceanul Atlantic, lăsând să treacă doar gerul (medie anuală de 7
Parcul Național Los Glaciares () [Corola-website/Science/322321_a_323650]
-
ghețari mai mici, principalii ghețari care curg în fluviul Argentino: Ghețarul Perito Moreno, Ghețarul Upsala și Ghețarul Spegazzini. Bărcile de călătorie obișnuite manevrează printre ghețari pentru a putea vizita Bahía Onelli, dar și Spegazzini și Upsala, inaccesibili pe alte căi. Ghețarul Perito Moreno este accesibil pe uscat. Munții rețin în mare parte umiditatea venită dinspre Oceanul Atlantic, lăsând să treacă doar gerul (medie anuală de 7,5 °C) creându-se astfel o stepă aridă pe partea argentiniană a suprafeței. Zona este habitatul
Parcul Național Los Glaciares () [Corola-website/Science/322321_a_323650]
-
iar Rogers a fost aruncat în apele înghețate din Atlanticul de Nord. Readucerea la viață a supereroului a fost necesară în anii 50’. Trupul său înghețat a fost descoperit în apele înghețate ale Atlanticului de Nord, bine conservat într-un ghețar. Datorită abilităților sale de a rezista temperaturilor extreme, Captain America și-a revenit, gata să înfrunte noi inamici. Seria de benzi desente a tratat subiecte ale războiului rece. În urma Scandalului Watergate, Captain America a început să se îndoiască de rolul
Captain America () [Corola-website/Science/328031_a_329360]
-
al muntelui. formează peisajul istoric al orașului Salzburg cu versantul său lung constând din conglomerate ("Nagelfluh"). Masivul este un râu solidificat din piatră spartă, depusă ca într-o deltă în marea interglaciară (Mindel-Riss), care nu au fost îndepărtate ulterior de către ghețarii protejați din calcarul muntelui adiacent Festungsberg și așa au rămas. Apa ce curge prin munte produce găuri în stâncă și poate conduce la căderi de pietre și alunecări de versanți întregi: În dimineața zilei de 16 iulie 1669 tone de
Mönchsberg () [Corola-website/Science/328312_a_329641]
-
Karkonosze, numele culmii principale din Sudeții de nord-vest, a fost dat și parcului național de aici, care cuprinde întregul masiv. În esență, aceasta reprezintă un platou granitic cu versanții abrupți, acoperit de păduri masive, deasupra cărora se înalță vârfuri semețe. Ghețarii cuaternari, ocupând locul bazinelor torențiale anterioare, au scobit circuri adânci, pe fundul cărora s-au ascuns lacuri limpezi, în care își răsfrâng conturul cenușiu stâncile din jur. Către marginea masivului, de-a lungul unor vechi rupturi ale scoarței, se insinuează
Parcul Național Karkonoski () [Corola-website/Science/328001_a_329330]
-
a fost o componentă a Expediției Imperiale Transantarctice condusă de Sir Ernest Shackleton între anii 1914-1917. Misiunea sa era să stabilească o serie de depozite de aprovizionare pe parcursul Ghețarului de Șelf Ross de la Marea Ross până la Ghețarul Beardmore, de-a lungul rutei polare stabilite de expedițiile antarctice anterioare. Grupul principal al expediției, sub comanda lui Shackleton, urma să debarce pe coasta opusă, înspre coasta Mării Wedell, trebuind să mărșăluiască
Grupul de la Marea Ross () [Corola-website/Science/330627_a_331956]
-
a fost o componentă a Expediției Imperiale Transantarctice condusă de Sir Ernest Shackleton între anii 1914-1917. Misiunea sa era să stabilească o serie de depozite de aprovizionare pe parcursul Ghețarului de Șelf Ross de la Marea Ross până la Ghețarul Beardmore, de-a lungul rutei polare stabilite de expedițiile antarctice anterioare. Grupul principal al expediției, sub comanda lui Shackleton, urma să debarce pe coasta opusă, înspre coasta Mării Wedell, trebuind să mărșăluiască pe continent prin Polul Sud până la Marea Ross
Grupul de la Marea Ross () [Corola-website/Science/330627_a_331956]
-
Spiers Bruce, Shackleton a decis să acosteze împreună cu grupul său cât mai aproape de pol, pe coasta Mării Wedell. Echipa destinată traversării continentului urma să mărșăluiască spre sud către Pol, înainte de a continua pe Podișul Polar, ca apoi să coboare pe Ghețarul Beardmore (pe care Shackleton l-a descoperit în 1909) ajungând la Ghețarul de șelf Ross. Ultima porțiune a traseului cuprindea traversarea ghețarului Ross (Marii Bariere de Gheață) până la golful McMurdo de pe coasta Mării Ross. Shackleton a estimat că marșul se
Grupul de la Marea Ross () [Corola-website/Science/330627_a_331956]
-
aproape de pol, pe coasta Mării Wedell. Echipa destinată traversării continentului urma să mărșăluiască spre sud către Pol, înainte de a continua pe Podișul Polar, ca apoi să coboare pe Ghețarul Beardmore (pe care Shackleton l-a descoperit în 1909) ajungând la Ghețarul de șelf Ross. Ultima porțiune a traseului cuprindea traversarea ghețarului Ross (Marii Bariere de Gheață) până la golful McMurdo de pe coasta Mării Ross. Shackleton a estimat că marșul se va face pe o distanță de 1.800 km, o distanță mult
Grupul de la Marea Ross () [Corola-website/Science/330627_a_331956]
-
urma să mărșăluiască spre sud către Pol, înainte de a continua pe Podișul Polar, ca apoi să coboare pe Ghețarul Beardmore (pe care Shackleton l-a descoperit în 1909) ajungând la Ghețarul de șelf Ross. Ultima porțiune a traseului cuprindea traversarea ghețarului Ross (Marii Bariere de Gheață) până la golful McMurdo de pe coasta Mării Ross. Shackleton a estimat că marșul se va face pe o distanță de 1.800 km, o distanță mult prea mare ca grupul său să care toate proviziile. În
Grupul de la Marea Ross () [Corola-website/Science/330627_a_331956]
-
distanță mult prea mare ca grupul său să care toate proviziile. În sprijinul expediției, un grup separat de la Marea Ross va acosta în Strâmtoarea McMurdo și va plasa o serie de posturi de aprovizionare pe cursul a 640 km, pe Ghețarul de șelf, pentru a ajuta echipa destinată traversării continentului să ajungă la bază. Deasemenea, va face și cercetări științifice. Shackleton considera crearea acestor depozite ca fiind vitale pentru succesul întregii expediții, dar credea că aceasta nu prezintă nici o dificultate majoră
Grupul de la Marea Ross () [Corola-website/Science/330627_a_331956]
-
loc de acostare pentru iarnă. Crezând că Shackleton ar putea să încerce să traverseze continentul în acest sezon, Mackintosh a hotărât că primele două posturi trebuie amplasate fără întârziere, unul la 79° S lângă Minna Bluff, un reper proeminent de pe Ghețarul de șelf, și celălalt într-un punct mai sudic, la 80° S. Aceste posturi, în viziunea sa, erau cel mai mic lucru care l-ar fi ținut pe Shackleton și pe grupul său pe durata traversării. Întârzierea cu care "Aurora
Grupul de la Marea Ross () [Corola-website/Science/330627_a_331956]