12,993 matches
-
aceea pe care am trecut-o călare pe buștean acum două nopți, că Nistrul cred că l-am trecut cu trenul?... Nu știu, omule, da’ important este faptul că am prins oleacă de curaj! Mâine o să vedem noi cum spargem gheața... ― Adică? ― Adică să luăm legătura cu vreun om. Să aflăm și noi unde suntem să ne dea ceva de mâncare, să căutăm de Îmbrăcat și Încălțat... ― Ai curaj să te dai pe mâna unui necunoscut? - m-a Întrebat Drâmbă. ― Îi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mute pe Lulea la cimitir, în interes de serviciu!... Așa!... Că pentru asta e tocmai bun un neica nimeni ca el!... Nu mi-e frică mie de rudele și de proptelele lui, mă Norica!... Îi dau în moașă-sa pe gheață pe toți coloneii de securitate!... Norica îl ascultă în tăcere și se făcu galbenă la față. Ești nebun, frate?... Vrei să intri la pușcărie și să-ți lași familia pe drumuri?... Ia-o cu binișorul, nu da cu barda, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în așa fel încât să vadă bine profilul și degetele pianistului. Închide ochii, inima a luat-o iar la galop. Sunetele cristaline care curmă liniștea așteptării sunt ca niște atingeri ușoare făcute de un spiriduș care pășește pe diamantele de gheață ale unei nesfârșite întinderi albe. La un moment dat, spiridușul începe să facă salturi și tumbe care încheagă o melodie de o armonie și încărcare emoțională fără seamăn. Fibre intime din Dora tresar atunci când recunoaște melodia : "Al treilea impromptu al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
jumătățile întregului care a fost cândva Bucovina este ca un zbor de pasăre care nu cunoaște bariere și interdicții. Nu este prima oară când străbate în perfectă ilegalitate spații interzise, aici la izvoarele Siretului, astăzi bine ascunse sub stratul de gheață și zăpadă. Coincidențe stranii îl fac să trăiască această încălcare a legii ca o datorie de suflet care îl apasă de ani și ani de zile. Cu totul altfel sunt călătoriile pe care se obișnuise să le facă pentru mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ani de detenție. A doua zi am scurmat în pământul înghețat de sub mestecenii de pe colina noastră o singură groapă largă și am împletit din crengi două cruci pe care cu greu le-am înfipt în mormanul de bulgări tari ca gheața care era mormântul Iulianei și a tânărului necunoscut. Ana, mama Iulianei, a zăcut cu fierbințeli până în primăvară, nici unul din leacurile mele nu i-au putut face bine. În delirul ei își chema mereu nepoții : "Artenie ! Vadim !", la care probabil fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în camera comună din baraca care devenise dintr-o dată goală, am continuat să aștept cu privirea pierdută în neant, cu mintea golită de gânduri. Gerhard a adus două cești cu ceai aburind ; până dimineață ambele se transformaseră în sloiuri de gheață ; eram amândoi prea copleșiți de spaime ca să ne amintim de focul care se stinsese de mult. A venit o zi de așteptare în care parcă toate simțurile din mine înghețaseră ca și ceaiul din cești. Nu știam ce oră a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de față la dezastrul total. Că veștile despre vreme sunt cât se poate de rele; decemvri vine cu geruri năprasnice, cu omete și cu vânturi puternice dinspre miazănoapte. În urma noastră, mulți dintre vitejii mei cei credincioși vor deveni stane de gheață... își vorbea sieși de acum resemnatul crai. Din depărtare, Crivățul aducea urlete sinistre și croncănit de corbi înveșmântați în negru. Răzașii ropceni străjuiau cu atenție toate cărările către sat pentru a stâmpăra pohta de jaf a năvălitorilor ajunși la capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
stăruit ca deadea Kiprianov de la Climăuți să facă povestire despre împricinarea sa în daravela cu terenul de la Ruina Siretelui. Pentru început trebe să vă spun, măi cinstiți gospodari, că la lipovenii noștri cuvântul copcă nu înseamnă numai gaura ceea în gheața râului ori a iazului, ci și săpătură, îndeletnicire cu săpăturile. Înțelesul aista al cuvântului l-au împrumutat de la noi și mai toți românii, leșii, maloroșii și șfabii care fac asemenea lucrări în folos personal ori pentru a dobândi un anumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
a cuibărit în cotruța lui de lângă horn, bucuros că a potrivit un răspuns acceptabil la întrebarea credincioasei sale neveste. Apăi abia a trecut Boboteaza și știi că de multe ori când popa stropea cu busuiocu', pe pământ ajungeau boabe de gheață... acelea geruri, măi Manole! Așa-i, așa-i, a pus capăt discuției acesta și a simulat somnul. Bătut de gânduri, a ascultat în liniște suflarea și apoi, de la o vreme, sforăitul femeii, chibzuind în toate felurile cum să procedeze pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
umăr pentru a-l săruta. De la fântâna din colțul ogrăzii și până la moară era o cale de cinci minute. Odată ajuns aici, și-a dezbrăcat flaneaua și s-a strecurat în marea roată pentru a o debloca, chipurile, din chingile gheții. Și a bătut meșterul cu securea în sloiul de gheață până către dimineață, și de sus, de la lătoc, apa îngheța la loc și îl țintuia pe nesimțite ca într-o celulă sub formă de om, asemănătoare unei sculpturi abia croite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și până la moară era o cale de cinci minute. Odată ajuns aici, și-a dezbrăcat flaneaua și s-a strecurat în marea roată pentru a o debloca, chipurile, din chingile gheții. Și a bătut meșterul cu securea în sloiul de gheață până către dimineață, și de sus, de la lătoc, apa îngheța la loc și îl țintuia pe nesimțite ca într-o celulă sub formă de om, asemănătoare unei sculpturi abia croite a unui lucrător-pietrar în plin efort: un om, o roată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
sus, de la lătoc, apa îngheța la loc și îl țintuia pe nesimțite ca într-o celulă sub formă de om, asemănătoare unei sculpturi abia croite a unui lucrător-pietrar în plin efort: un om, o roată, o unealtă un bloc de gheață. La revărsatul zorilor l-au găsit numaidecât doi dintre feciorii lui, unchiașii mei Nicolai și Gheorghe, cu ajutorul lui Ursu care scâncea dureros pe flaneaua de lână rămasă pe zăpadă. Abia l-au deslușit în roata morii: stană de gheață a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de gheață. La revărsatul zorilor l-au găsit numaidecât doi dintre feciorii lui, unchiașii mei Nicolai și Gheorghe, cu ajutorul lui Ursu care scâncea dureros pe flaneaua de lână rămasă pe zăpadă. Abia l-au deslușit în roata morii: stană de gheață a ajuns bunicul, ca Dochia din vechime cu oile ei. Dar ce-a avut conu' Manole că ne-a părăsit așa, deodată? a întrebat părintele Isar. Nimic prea grav, doar o răceală ceva mai puternică, a răspuns bunica și și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
untura de hârleț îi mai poate folosi la ceva!... Pe moment, și-a făcut apariția și cumătru Bas. A îngenuncheat la căpătâiul lui Roibu, l-a cuprins într-o îmbrățișare părintească și l-a sărutat pe botul rece ca de gheață. Te-au omorât până la urmă vrăjmașii purtători de pizmă, băietanul lui tata cel fălos și credincios. În aceeași poziție, a vărsat mai multe rânduri de lacrimi amare, apoi i-a închis ochii după care s-a ridicat și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
noastre, că cine încearcă să se împotrivească învățăturii celei adevărate va fi spulberat de pe fața pământului și nici milă nu va afla la judecata cea dreaptă. Dumnezeu e pretutindeni! Chiraleisa!! Și a stropit cu busuiocul... Pe pământ căzură bobițe de gheață. Chiraleisa!! A răsunat răspunsul din una sută de piepturi. La plecare, câteva bătrânele se jurau pe toți sfinții că l-au zărit pe Sfântul Duh cum a apărut din altar, a fâlfâit pe deasupra mulțimii, după care a dispărut în turlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
brațe la Moșu. * * * La mine a fost Moș Crăciun!... Și la mine! Și la mine! Și la mine! Se făleau preșcolarii de la pregătitoare imediat după vacanța de iarnă. Da la mine a venit direct din Laponia, din Țara lui de Gheață de la Polul Nord, s-a lăudat Sabinuca. A trecut prin Finlanda, Rusia, Ucraina, pe la Cernăuți și a ajuns tocmai la mine. Și la mine a venit tot din Laponia, a sărit într-un picior o fetiță de alături. Un băiat care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
un om foarte deștept, poate pătrunde în profunzimea lucrurilor, prinde din zbor orice idee. Nimic nou: așa e croit tot neamul nostru, pe pârtia asta a înțelepciunii... Celălalt stilat e în pierdere de viteză cu răbdarea: "Am vrea Jurnalul..." Oho! Gheață la mal, îmi zic. Trag cu ochiul la tata. E clar că nu mai avea resurse. Îmi amintesc de faptul că suntem un cuplu. Mă bag și eu în vorbă, ca unul deștept ce eram. Către tata: "Ferfenița aceea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de lacrimi. O vântoasă era pornită pe măturat copacii. Luz Maria, Lucecita. Când cade ploaia mocănit, picăturile una câte una se adună în ochiuri de apă. Griul uniform din jur le ține de urât. Plâng norii bătuți de vânt, vine gheața bătută de ape, țipă piatra de frig. Nuielușele țipă și ele, însă de umed și ud. Covorul pe ducă va începe curând să se destrame, el e uzat, fața e dusă. Nu e de altă parte când picură pic-pic-pic picăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pentru a stăpâni moartea. Mama și veghea îmi lipsesc. Au plecat. Ce mă fac în lumea asta plină de vagabonzi sau ignoranți? Însă e bine că a plecat Acum nu îmi mai vede lacrima. Simți pericolul? Nu acel fior de gheață ce îți face trupul să suspine, ci acea avalanșă de lavă de ghiolbani? Respect. Se încălță și merse pe linoleumul rece, purtând încă geaca gri, lungă. Trebuia să mănânce ceva, dar nu-i era foame. Sau îi era o foame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
simțit când ai văzut ce a fost înainte. Ți s-a întipărit în suflet și te plutește pe o clipă, sus de tot. Să cazi în genunchi. Când se sculă, atât de înfrigurată în pătură, era dimineață rece, ca de gheață. Se îmbrăcă în timp ce în fond se auzeau urletele descreierate ale vecinilor de sus. Nu, nu erau neînțeleși de nimeni, ci doar oameni bătuți în cap. În realitate, de temut este odoarea împuțită a dezordinii totale ale ei atmosferă în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
în alte părți. Altele sunt vorbele ce am fi vrut să le spunem, însă nu se poate, căci neșoptite rămân, iar când vrem să le spunem, să le suflăm, ele îngheață și se preschimbă în cristale de frig. Țurțurii de gheață șed pe fereastră, privind înspre afară cu jind: spre unde plecară? Zburarăți spre poienița frumos, maiestos luminată, în care fluturi veseli, veselii fluturi roiesc nestingheriți, nestingheriți roiesc prin acutele țipete de flori. Petalele multicolore și frumos mirositoare le zâmbesc acelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
politică din Anglia anilor 1850. Îi stătea trăsnet. Era inteligent. Și dacă eu sunt fierbinte, și sunt fierbinte, atunci el e foc, pentru a mă arde. A mă arde numai el, și mai mult decât oricine. Și dacă el e gheață, să-mi înghețe palat, să mă privească și să-mi dea valoare. Și dacă el e foc, să fiu eu gheața ce-i atinge inima, pe care să o soarbă neîncetat. Avem tot timpul din lume. Și deci el era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
foc, pentru a mă arde. A mă arde numai el, și mai mult decât oricine. Și dacă el e gheață, să-mi înghețe palat, să mă privească și să-mi dea valoare. Și dacă el e foc, să fiu eu gheața ce-i atinge inima, pe care să o soarbă neîncetat. Avem tot timpul din lume. Și deci el era acolo. Eu îl priveam în ochi, fără ca el să știe. Se spune că prin ochi cunoști persoana. Mie-mi place să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
știi ce vrei. Sadismul e o artă(P. S. ,Familia Bundy' e sadic). Tu umbli pe unde se nimerește, și faci ce te apucă, mai rău ca un animal. (P.S.2: animalele au natura în ele ). Crezi că ești indiferent? De gheață? Și astfel nobil ? Nu. Ție îți place să ai sentimente foarte puternice, dar mojice, urâte, josnice, mizerabile. Ți-aș putea îndruga chestii, cum că el mă înalță, fiind mai bun ca mine, cum că trebuie să țintesc cât mai sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
apasă și e lumină) în lumină. · Sumerul e o aventură și Madmax îmi amintește de Sumer. Sau poate Regele Scorpion, puțin. Sunt oameni în comerț. Sunt demoni și temple. Ce mai este? Libienii, africanii, eschimoșii (iubiții eschimoși în sex și gheață), chilienii. Ei au frig, piele, stânci. Și un tărâm ascuțit. Imperiul Persan, Libia, Siria, Imperiul Roman și Grecia. Și aici manualele de clasa a IX-a de istorie. Și mayașii, incașii, toată America centrală cu ale ei. Cicluri, ceruri, soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]