1,669 matches
-
sprijinită fără vlagă de peretele bucătăriei. — Ești bine? — E oribil. Ce anume? am Întrebat-o și am intrat pe ușă auzind-o spunând: — Nu te duce acolo, Bernie. Dar era prea târziu. Cadavrul era așezat Într-o parte În lift, ghemuit În poziție fetală, ca un amator de senzații tari gata să coboare cascada Niagara Într-un butoi de bere. Cum mă holbam așa la el, capul păru să se Întoarcă, și mi-a trebuit un timp ca să-mi dau seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
tras În direcție opusă, spre stânga mea, și am ieșit de sub Mercedes. Stând aplecat, sub nivelul geamurilor de la mașină, am mers spre spatele acesteia și am tras cu ochiul pe lângă portbagajul imens. O siluetă Îmbrăcată În costum maro s-a ghemuit lângă roata din spate a mașinii, În aproape aceeași poziție ca și mine, dar cu fața În direcție opusă. Nu se afla la mai mult de doi metri depărtare. Am pășit Încetișor Înainte, ridicând revolverul pentru a-l aduce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
deschis ușița înroșită a sobei și am privit fascinat, multă vreme, flăcările ver-zui-gălbui-albăstrui, arlechinești, care jucau acolo cu neobrăzare. Am stins focul, apoi și lampa. Pe fereastră a apărut atunci luna, rotundă, tăioasă, scânteietoare, aler-gînd pe cerul întunecat. M-am ghemuit în pat, mi-am tras păturile peste cap și am visat. Eram pe holul cafeniu al unei clădiri uriașe, cu săli încremenite de marmură și monumentale scări interioare. Era seara târziu, după lumina stinsă din holul înalt și gol, cu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
fi lăsat 24 jupuită pielea de pe mine, și în pielea mea vie, cu capilare și rețele nervoase și glomerule sudoripare, aș fi legat volumul atotcuprinzător. Seri întregi, pe când pereții camerei mele din Ștefan cel Mare se înroșeau de amurg, mă ghemuiam sub cearșaful umed și, în imaginație, răsfoiam iar paginile orbitoare. închipuiam tabele de corespondență care ar fi unit constelațiile de pe boltă cu florile de mină din adâncul pământului, organele corpului omenesc cu numele luxuriante din Almanahul de la Gotha, punând istoria
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
vreo scolopendră decolorată... încercam 52 să scot din cochilia lui uscată, lipită pe-o frunză, fragilă ca hârtia, melcul care se străvedea înăuntru ca o încîlceală de firișoare verzui și negre... pipăiam sporii aspri de pe dosul frunzelor de ferigă... Mă ghemuiam acolo, în cel mai umed, cel mai secret ascunziș al grădinii, și rămâneam așa, privind libelulele și păianjenii, până când cerul se colora de seară... Iar a doua zi, după ce coșmarul discotecii și al obscenităților de noapte s-a repetat, am
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pin, pe care cădea oblic lumina unui bec, se-ntindea înspre geam cu fiecare ac verde perfect desenat, cu o realitate unică, halucinantă. în camera mea era insuportabil de cald. M-am dezbrăcat încă înjurînd, înnebunit de insatisfacție, m-am ghemuit în pat și abia după vreo oră, când deja ațipisem, am auzit clar, galben, gemetele și strigătele de dragoste ale femeii de dedesubt. Am ascultat, înfășurat în pătură, umed de excitație și, după ce am tresărit auzindu-mi numele strigat printre
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mele; erau zeci care lucrau împrejurul 94 corpului meu, învelindu-l cu firele scânteietoare secretate de burțile sferice, strîngîndu-mă în plasa de abur ca pe un cocon de fluture, imobilizîndu-mi brațele, genunchii, coatele, fiecare deget în parte. Mă cocoloșeau, mă ghemuiau, mă fixau cu minusculii lor ochi, mă manevrau cu extremitățile păroase ale labelor. Și când, paralizat de vis și de firele rezistente, abia dacă mai puteam roti doar ochii în orbite, păianjenii, perfizi și tăcuți, mi-au atacat inima, ca
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
nefiresc din substanța venelor și zgârciurilor și sângelui și scoarței mele cerebrale, din amintirile mele adevărate și false, din frica și din bucuria mea, din poemele mele și din reveriile și din visele mele. Era un păianjen de lumină orbitoare, ghemuit cu picioarele strânse sub bolta mea craniană. La acest gând am simțit cum teroarea crește în mine până la infinit. Un sunet auriu, ca o slavă dumnezeiască, se amplifica insuportabil, până la nebunie și trecând granițele nebuniei, ieșind din univers și extinzîndu-se
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
torace un ac lung, curb, pe care-l înfipse cu un ușor troznet în pieptul celui martirizat, acolo, între mizerabilii falși sâni de vată. După un timp de nemăsurat, acul se retrase și păianjenul își strânse iarăși labele pe lângă el, ghemuindu-se-n fundul cuibului. Spînzu-rată de un singur fir, păpușa-Lulu se rotea ușor în voia curenților de aer și așa avea să se rotească, uscată, multă vreme încă (șaptesprezece ani), cu coama sârmoasă peste vestigiile feței fardate, ale măștii de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
acelui obiect, dar nu-l poate recunoaște și numi. Ieri am scris practic toată ziua, fără-ntrerupere, fără să merg la masă, să beau apă sau măcar să arunc o privire pe fereastră. Când, azi-noapte, am stins lumina și m-am ghemuit în pat, cu spatele înțepenit, vedeam sub pleoape, luminoase, sute și mii de pagini ca de cristal, acoperite de buclele unui scris indescifrabil... Sânt atât, atât de aproape! Doar placajul subțire al unei uși mă desparte de mine însumi, sau
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Avea nevoie de ceva. O ademenea ciocolata din sertar, însă a reușit să-i reziste. Faptul că se simțea ca dracu’ nu era o scuză pentru a îngurgita 1500 de calorii pe zi. Într-un final, a cedat. S-a ghemuit în fotoliu, a îndepărtat încet ambalajul și și-a trecut ușor dinții peste marginea ciocolatei, o dată și încă o dată, până n-a mai rămas nimic din ea. Toată treaba a durat o oră. 6tc "6" Sunetul de sticle care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
o simțea. Păsările ciripeau în lumina serii care se lăsa, aerul era plin de mirosul ierbii și al pământului și, pentru câteva secunde, parcă nu mai ura totul. —Aici. A condus-o către un strat de plante și s-a ghemuit jos, cu picioarele sub el. Pentru a se arăta deschisă, Lisa s-a chircit și ea, cu jumătate de inimă, lângă el. Ai grijă la costum, spuse el, întinzându-i mâna protector. Să nu te pătezi de noroi. — Dar al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
în putință pentru a-ți face mutarea în Irlanda cât mai ușoară. —Mulțumesc, spuse ea, aruncându-i încă un zâmbet cu subînțeles. —Ești mult prea ocupată și mult prea importantă pentru Colleen pentru a-ți pierde vremea căutând apartamente. Of. Ghemuită pe un fotoliu, Lisa își aprinse o țigară și își aruncă privirea pe geamul camerei de hotel care dădea către strada Harcourt. Simțea o oarecare vinovăție. Atât de vagă, încât abia dacă o percepea, dar faptul că exista îi dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cu câteva săptămâni înainte de Crăciun, dar se simțea încă destul de fragilă. Următoarea parte a procesului era pronunțarea. În seara în care Ashling s-a întors din Cork, a aflat că are un nou vecin. Un băiat blond și slab stătea ghemuit lângă ușa ei, îndopându-se cu un sendviș și o cutie de Budweiser. Bună, spuse ea. Eu sunt Ashling. —George. El observă că ea se uita la cutia de Bud. —E ajunul Revelionului, spuse el, defensiv. Beau și eu ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
lui Lee Blanchard. Metoda lui de antrenament consta în runde a câte patru minute cu semigrei deșirați, împrumutați de la sala de sport de pe Main Street, iar stilul lui de luptă era de a se arunca tot timpul în atac. Se ghemuia când înainta, eschivând de fiecare dată din trunchi, iar directele lui erau surprinzător de puternice. Nu țintea la cap și nici nu se ferea, așa cum m-aș fi așteptat, iar când trimitea croșee la stomac, îi simțeam loviturile de la douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de antrenament al lui Blanchard prăbușindu-se la podea. Johnny Vogel urcă în ring și-i scoase proteza. Cel căzut scuipă un jet lung de sânge. Când m-am uitat la Kay, am văzut c-a pălit și s-a ghemuit în jacheta ei sport. I-am spus: — Mâine seară o să fie și mai rău. Ar trebui să rămâi acasă. Kay se cutremură. — Nu. E un moment important pentru Lee. — Ți-a spus el să vii? — Nu. N-ar face asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
am făcut loc printre hârtiile cu antetul LADP și m-am dus spre mașină. • • • Packardul alb ca zăpada era parcat în același loc ca și aseară. M-am pus la pândă în mașina mea, pe care ooprisem chiar în spatele lui. Ghemuit pe scaunul din față, am petrecut ore pline de nervi urmărindu-i pe pietonii ce intrau și ieșeau din cele trei baruri din cartier - limbiste, bărbătoaice și, fără nici o îndoială, oamenii șerifului, tipi cu privirea aceea neliniștită, proprie traficanților. Miezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cu degetul pe pilangii și se apropie agale, cu degetele mari vârâte sub cureaua lui lată. — Ce-i cu tine în ținută civilă, Bleichert? mă întrebă el. La care eu i-am tras un pumn în plex. El s-a ghemuit. L-am prins de cap și l-am izbit cu el de capotă. Johnny se împletici. În jurul lui totul se încețoșa încetul cu încetul. L-am sprijinit. Russ i-a suflecat mâneca stângă și i-a injectat cocteilul cel năucitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
inimi și intestine. O mână de femeie, cu verigheta rămasă încă pe inelar. Ovare. Bucăți de viscere diforme. Un borcan plin cu penisuri. Secțiuni de gingii cu dinți de aur. Am simțit că mi se face rău și m-am ghemuit pe saltea, ca să nu mai văd ororile alea. Am luat unul din caiete și l-am răsfoit. Paginile erau acoperite cu un scris ordonat, care descria în amănunt profanări de morminte. Cimitirele, locurile de veci și datele erau trecute pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Arma îmi alunecă din toc și căzu pe podea. Am făcut un pas înapoi. Lamele mi-au sfâșiat hainele și mi-au tăiat clavicula. I-am tras lui Tilden un șut în vintre. Profanatorul de morminte, surprins de lovitură, se ghemui, apoi făcu un salt, se izbi de mine și mă împinse în raftul din perete. Borcanele se sparseră, formolul se împrăștie, iar bucățile dezgustătoare de organe se risipiră care încotro. Tilden stătea deasupra mea și încerca să-și coboare spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
se auzeau gemete, însă fără muzică. Am remarcat că unica fereastră era crăpată câțiva centimetri, căci vopseaua uscată de pe cercevea o împiedica să se închidă complet. M-am ascuns după o împletitură de nuiele năpădită de plante agățătoare, m-am ghemuit și am tras cu urechea. Am auzit gemete în crescendo, scârțâit de arcuri, mârâieli de bărbat. Gemetele ei de plăcere atinseră apogeul, dar erau teatrale, mult mai acute decât atunci când o făcea cu mine. Militarul icni din toți rărunchii, zgomotele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
alt pumn se, pregătea să Îl transforme Într-o bucată de carne Însângerată. Agentul Watson strigă ceva, dar Logan nu Înțelese ce anume. Se auzi un trosnet, iar mâna care Îl ținea Îi dădu drumul. Logan se prăbuși pe covor, ghemuindu-se instantaneu cu stomacul cuprins de flăcări. Un nou țipăt furios, urmat de amenințarea agentei Watson că Îi va rupe mâna domnului Reid dacă nu se calmează. Domnul Reid urlă de durere. Vasul de război strigă: — Charlie! Pentru numele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
iar mirosul chimic acoperi miasma de descompunere. Dar măcar acest cadavru nu zăcuse În nici un canal timp de trei luni. Isobel lăsă foarfecele pe tăviță și asistentul Începu să Împacheteze banda adezivă În pungi pentru probe etichetate. Corpul era Încă ghemuit În poziție fetală. Isobel se ocupă cu blândețe de Înțepeneala Încheieturilor, flexându-le Înainte și Înapoi până când putu să o așeze pe fetiță Întinsă pe spate. Ca și cum ar fi dormit. O copilă de patru ani, ușor supraponderală, cu răni numeroase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
maroniu, pereți ca frișca și o banchetă dură de lemn de-a lungul peretelui. Singura lumină naturală venea dinspre micile panouri Înghețate de geam securizat fixat În partea de sus a peretelui exterior. Locul mirosea a subțiori. Ocupantul celulei era ghemuit pe banca de lemn, Întins pe-o parte În poziție fetală. Gemea Încet. — Mulțumesc, sergent, zise Insch. Ne descurcăm noi de-aici. — OK. Sergentul de pază se retrase din celulă și-i făcu lui Logan cu ochiul. — Să-mi ziceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
plastic. — Ticălos mizerabil și smiorcăit ce ești! Răsună o palmă, carne lipită de carne, apoi urmă o clipă de tăcere. Agenta Watson riscă o privire rapidă În sufragerie, dar nu reuși să vadă decât umbre pe tapet. Martin Strichen era ghemuit cu o mână pe obraz, iar mama i se Înălța deasupra. Watson se târî Înainte, ajungând la nivelul mesei cu telefonul. Acum vedea direct În camera de zi și În sufrageria mică de dincolo de ea. Un morman de haine stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]