1,784 matches
-
lume construită din cioburile fostei civilizații interbelice. El salută cu entuziasm orice semn de liberalizare (anii 60 cu apariția mandatarilor, reapariția țigărilor și a băuturilor occidentale în restaurante, concertele efectuate la București de nume de legendă ale show-biz-ului Yves Montand, Gilbert Bécaud, Cliff Richard, Louis Armstrong noul avînt al literaturii, filmele de capă și spadă turnate în România de celebrul Jean Marais). Destinderea de la sfîrșitul anilor șaizeci este sintetizată de Dan Ciachir în două fraze de scriitor mare: Nu trecuseră opt
Muzica timpului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12694_a_14019]
-
doua săptămână, în salonul comun intră un bărbat mai în vârstă, îmbrăcat cu o haină pufoasă care-l făcea să semene cu mascota albastră, strălucitoare, de la Michelin. Rămase în picioare lângă patul colegului de cameră inconștient al lui Mark, urlând: —Gilbert! Băiete? Mă auzi? Hai, trezește-te! N-avem timp de asemenea prostii. Gata, pricepi? Trebuie să ne întoarcem acasă. O asistentă veni să vadă ce-i cu gălăgia și îl conduse afară pe bărbatul revoltat. După asta, Karin încetă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în când, mormăind „hmm”, ca să le dau emoții. Și pe toți cântăreții străini îi recunoșteam, de cum deschideau gura. Tata mă lua în brațe, dădea radioul mai tare și întreba: „Ăsta cine-i?” „Joe Dassin.” „Și ăsta?” „Tom Jones.” „Dar ăsta?” „Gilbert Bécaud.” Era un fel de concurs „Cine știe câștigă”, dar în loc de premii ți se ofereau mirare și laude. Simțeam că m-am înfuriat pe tata. Mi-am propus să i-o spun cândva și lui. Cândva, poate peste douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cu acest set, această anomalie nu ne deranjase pentru că toți prietenii noștri erau din aceeași generație ca și noi. Puteam să râdem împreună de neștiința noastră. Dar în seara aceea doar ne-am simțit bătrâni. — De ce nu sunt întrebări despre Gilbert O’Sullivan? întrebă Maria enervată. —Sau despre Glibert și Sullivan? adăugă Lynn. Dar ea se distra de minune jucând cu noi în echipă. Se dovedi că Ed poseda resurse inepuizabile de cunoștințe inutile atât de vitale pentru acest joc, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
somnoros Dumnezeu, somnorosul cască. (Natura și poetul) Din acest ultim exemplu constatăm că starea orizontală are proprietatea de a "aspira", de a converti starea verticală sugerată aici de "cetini și munți", "arbori în delir". Arborii, pădurea constituie un "cosmos verticalizat" (Gilbert Durand), dar care va fi absorbit, "păscut" de "turmele apocalipsului". În contrast cu acest peisaj apocaliptic, apare un Dumnezeu mult prea abstras, care nu asigură contraponderea unei lumi în derivă. Cunoașterea este înțeleasă ca o absorbție până la procesul concret-fiziologic al îngurgitării. Noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Phillippe SOLLERS, L'écriture et l'expérience des limites, Paris, Ed. du Seuil, p.51. 54 Georges POULET, Metamorfozele cercului, București, Ed. Univers, 1987, p. 384. 55 Hugo FRIEDRICH, Structura liricii moderne, București, Editura pentru Literatură, 1969, p. 26. 56 Gilbert DURAND, Structurile antropologice ale imaginarului, București, Ed. Univers, 1977, p.297. 57 Dinu PILLAT, op. cit., p.130. 58 Șerban CIOCULESCU, Recitind "Versuri" de Emil Botta, din vol. Emil Botta, ed. cit. p. 237. 59 Ion POP, op. cit., p.212. 60
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
A. E. Van Vogt Sfârșitul NonA 1 Gilbert Gosseyn deschise ochii întrun întuneric ca smoala. Totul se-ntâmplase foarte repede. Prima senzație fu aceea că nu se afla unde ar fi trebuit să se afle. În acest scurt răstimp, deveni conștient de câteva lucruri în legătură cu el: stătea întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
de metru depărtare de el. Situația nu mai era doar ridicolă. Sau încurcată. Era complet fără legătură cu tot ceea ce știa el. Stând întins acolo, își dădea seama că, până în exact acel moment, luase drept sigur faptul că el era Gilbert Gosseyn, care se trezea după somnul de noapte. Stând întins acolo, făcu în mod conștient pauza corticotalamică a Semanticii Generale. Teoria era că gândirea - corticală - ca parte a creierului putea să facă față chiar și unei situații periculoase mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
o făceau, în mod automat, sentimentele - talamice - care nu făceau altceva decât să reacționeze. "Bine, gândi el dezgustat. Și acum?" O idee nouă îi veni deodată: Sigur că da! Când m-am trezit, știam cine sunt". Dar faptul că era Gilbert Gosseyn, îl luase, așa, de-a gata încât i se ștersese din prim-planul gândirii. Dar nu era o informație fără importanță. Să te trezești și să știi cine ești; asta se-ntâmpla, fără îndoială, în fiecare dimineață, tuturor oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
în sine aproape echivalentul unei decizii de a pleca. Aproape - dar nu chiar! Pentru că mi s-a întâmplat ceva care m-a adus în închisoarea asta. Acel ceva trebuie să fie aproape incredibil de puternic pentru a-l captura pe Gilbert Gosseyn, omul cu creier superior... Da, să-l captureze! Și - mai rău! - prizonierul să nici nu știe când sau cum se făcuse asta... Ar trebui să aștept. Și să descopăr, cine sau ce, avusese această putere incredibilă. Pentru că, dacă putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
singur. Se gândise aiurea. Oamenii din sicrie nu aveau tuburi de cauciuc conectate în câteva zeci de locuri de pe trupul lor. Era pe cale să se-ntindă iar, când îi veni o idee care nu avea legătură cu nimic: "Acesta este Gilbert Gosseyn. Probabil că mi-am pierdut o vreme cunoștința. Ce s-a întâmplat?" Câteva voci îi dădură răspuns. Ce era ciudat cu aceste voci era că, deși păreau să vină de la alte persoane, îi veneau în minte ca fiind propriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
zise: "Patricia dragă, cheamă doctorii. Din fericire, are cine să ne ajute". Da... Acum era din nou prima voce. "Adu doctorii. Dar imediat, să nu pierdem impresiile: dați-mi voie să spun că în acest moment am senzația că sunt Gilbert Gosseyn." Tăcere. Are cineva ceva care să se potrivească cu asta?" Un alt gând de la (impresia) Eldred Crang: "Oh, Leej vino încoace. Leej, Leej, ceva impresii? Ceva preziceri?" Răspunse o voce îndepărtată: "S-a întâmplat ceva. Ceva de-a dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
citit viitorul. S-a întâmplat deja, orice-ar fi să fie. Dar, uf, nu înțeleg nimic." "Întinde-te pe spate, dragule." Vocea Patriciei venea și ea, nu știa cum, din alt gând. "Dă-i voie doctorului să te controleze." Lui Gilbert Gosseyn, stând acolo întins în bezna a ceea ce putea fi un mormânt, dar probabil nu era, îi veni ideea că, mintal, nu prea stătea bine. "Acum îmi amintesc, gândi el tulburat, eram pe cale să realizăm saltul din această galaxie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
se află instalată pe o masă solidă din laborator. Și niște mașinării electronice mă țin sub observație cam după metoda aparatelor cu raze x sau cu inițiatori de particule. Oricine ar fi acela care mă supraveghează, nu știe că sunt Gilbert Gosseyn, pentru că vorbele care mă numeau erau impersonale; și deși demonstra o excepțională putere de înțelegere - și se pare că a observat surplusul de creier din capul meu - observatorul nu a arătat că-mi cunoaște identitatea..." În concluzie, era cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
demonstra o excepțională putere de înțelegere - și se pare că a observat surplusul de creier din capul meu - observatorul nu a arătat că-mi cunoaște identitatea..." În concluzie, era cineva din afară și nu avea nici o informație despre ce făcuse Gilbert Gosseyn în universul exterior. Probabil că în momentul acesta se puteau deduce mai multe lucruri; și cel mai bun lucru de făcut pentru prizonier era să aștepte încă puțin, măcar, în speranța de a obține ceva informații mai consistente. Trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
cum am ajuns aici. Scoateți-l din capsula aceea. S-ar putea să dispună de echipament care să-l ajute în stare de criză. Să-l scoatem dintr-un mediu în care ar putea primi orice fel de asistență. Pentru Gilbert Gosseyn aceasta era evaluarea stării de lucruri. Sigur, lucrul de care avea nevoie era, mai ales, să iasă din închisoarea aceasta strâmtă și înghesuită. Ar fi putut apoi să vadă, probabil, cum arată cei ce-l țineau prizonier; și poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
ori mai interesant, făcând abstracție de tuburile flexibile de cauciuc încă atașate de corpul lui, se părea că acum se putea ridica. Dar n-o făcu. Amintirea celor auzite, îl împiedică să facă vreo mișcare bruscă. Amintirea despre împrejurările în legătură cu Gilbert Gosseyn - credea el - sugera un tablou cu corpul unui bărbat care fusese descoperit plutind într-o capsulă. Asta părea să însemne că el se afla acum într-o navă spațială. Cei de pe navă pescuiseră capsula, și-o luaseră la bord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
fusese descoperit plutind într-o capsulă. Asta părea să însemne că el se afla acum într-o navă spațială. Cei de pe navă pescuiseră capsula, și-o luaseră la bord. Implicațiile erau clare: "...Trebuie să fiu un alt corp al lui Gilbert Gosseyn, care-a căpătat într-un fel viață înainte ca celălalt să moară." După câte-și amintea, Gosseyn unu ajunsese în orașul Mașinii Jocurilor, pe Pământ, cu o falsă memorie despre locul de unde venise. Apoi, după ce a fost ucis de către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
cu zeci de mii sau un milion de ani mai înainte. Gosseyn Trei, stând în întunericul de nepătruns al unei încăperi din ceea ce el presupunea că este o navă spațială își întrerupse firul amintirilor despre istoria trecută a trupurilor lui Gilbert Gosseyn și, adresându-se telepatic alter-egoului său, spuse în gând: "Am înțeles corect, Gosseyn Doi?". Răspunsul - trebuie să fi fost un răspuns și nu doar un gând de-al lui - veni pe dată: "Am putea discuta asupra numărului. După câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
-i crea atâtea probleme. Dar, desigur, cea mai mare revelație i-o dădură cuvintele: "...În numele Divinei Majestăți" ...Acolo, în cele din urmă, se afla autoritatea supremă care comanda această situație fantastică în care se trezise cea de a treia ființă Gilbert Gosseyn. Și, din moment ce toată lumea era atât de precaută, era evident că "Majestatea Sa" opera în zonele de constrângere cu pedepse și reguli autocrate... Șirul gândurilor din mintea lui Gosseyn se întrerupse. Pentru că, dintr-o dată, se mai întâmplă ceva: acolo, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
se îngustară, pe neașteptate. După care vocea dură, obișnuită să comande, spuse: - Noi punem întrebările aici. Cum te numești? Gosseyn nu comentă. Avea senzația că numai adevărul ar scoate de la indivizii aceștia informațiile pe care le dorea el. - Mă numesc Gilbert Gosseyn, spuse el. - De unde știi? - În principiu, spuse Gosseyn, sunt o ființă umană de pe un soare numit Sol și de pe o planetă - Pământ, din sistemul acelui soare. Nu părea că e cazul să expună aici că Gosseyn Unu și Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
sau altul această închipuire este pusă în mișcare să apare neantul. Într-un asemenea moment de disociere distanța nu mai are nici o valoare. Nu părea indicat să dezvăluie că acesta era sistemul de coordonare în care - se credea - super-creierul lui Gilbert Gosseyn opera transferul de similitudine dodecimală. Deși Gosseyn fusese cât se poate de precaut ochii săi erau ațintiți pe fața lui Patru căci fața aceea reflecta reacțiile individului aceluia solid. Pe fața aceea Gosseyn aproape că putu citi felul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
particulele acelea erau deviate către bagheta energetică din spatele băiatului. Și energia rezultantă produsese aprinderea și zgomotul acela ca un fâșâit. Realitatea neașteptată, incredibilă, era că aici, în băiatul acesta, se afla ceva de același ordin de magnitudine cu super-creierul lui Gilbert Gosseyn. Tânărul împărat avea un echipament în capul său echivalent cu un surplus de creier. O cantitate specială de celule pe care nu o posedau ființele umane obișnuite. Din nefericire nu era un simplu mecanism defensiv. Opera prin control direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Iarăși fusese folosit un cuvânt pe care Gosseyn nu-l înțelese. Acesta suna ca "șnur". Dar înțelesul esențial era evident. Următorul interviu avea să fie în altă încăpere. Probabil, se intenționa ca aceea să fie o încăpere în care prizonierul - Gilbert Gosseyn - avea să fie confruntat cu niște sisteme defensive mai eficiente. Amintindu-și cum activitatea super-creierului său fusese înregistrată de aparatele lor de două ori, Gosseyn avu sentimentul neplăcut că noi dispozitive de protecție vor fi puse la dispoziție pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Lucrul acesta trebuia să rămână în continuare de cea mai mare importantă pentru el, față de orice problemă pe care nobilimea Dzan o avea cu monarhul său. Numai dacă... Era bine de ținut minte că locatarul unei capsule, care fusese capturat - Gilbert Gosseyn - primise acum o informație secretă: cineva, sau un grup, urau puterea imperială atât de tare probabil, încât să dezvăluie acea ură cu intenția de a-l folosi pe noul venit împotriva tânărului împărat. Și dacă s-ar dovedi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]