3,627 matches
-
în inimile oamenilor...”. Basarabeanul Valeriu Gafencu (1921-1952), creștinul ortodox numit de Părintele Nicolae Steinhardt „Sfântul închisorilor”, mărturisea după ani de suferință și frământări, că „viața nu are niciun sens fără Hristos! Că toate alergările noastre, fără Iisus sunt deșertăciune și goană după vânt! De aceea, să căutăm ca prin modul nostru de trăire să-l câștigăm pe Mântuitor în inimile noastre”. Liderul spiritual indian Osho (1931-1990), spunea referitor la viață: „Atunci când te naști, nu ești nici copac, ci o sămânță. Trebuie
DESPRE VIAȚĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378512_a_379841]
-
nr. 1961 din 14 mai 2016 Toate Articolele Autorului Grupul de călăreți se distingeau năluci întunecate, peste întinderile albe încarcerate sub cușmele de zăpadă și sub gerul ce-și înfipsese colții crânceni în coastele colinelor și în toată suflarea naturii. Goana cailor peste întinderile cernite din Valea Întunecată, străbătută de râul ale cărui valuri de un albastru tulbure, șerpuiau ascunse pe sub pietre și nisipuri înșelătoare în acest anotimp, prizoniere ale calotei de gheață de la suprafață, printre malurile pietroase mărginite de arbori
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
ascunde-te degrabă, înainte să te zărească gărzile, viața mea! Tolui îi surâse fericit. Făcându-i o adâncă plecăciune, încălecând armăsarul său negru și chemându-și șoimul cu un șuierat strident, se îndepărtă dispărând după cotitura stâncilor strigându-i din goana calului: - Pe curând, regina vieții mele! Ne vom reîntâlni negreșit și vei deveni soția mea! Tânăra Shokuktany îl privea pierdută și lacrimi îi perlară genele lungi mătăsoase, prelingându-i-se pe obraji. Șopti mai mult pentru sine, căci prințul Tolui
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
peste 80% din afecțiuni se datorează alimentației și că, potrivit învățăturii Yoga, omul își sapă mormântul cu propriii lui dinți. Acest mare adevăr yoghin i se potrivește omului modern ca o mănușă, pentru că el, crezîndu-se atotștiutor și fiind în continuă goană după bani, refuză să învețe cum, când, cât și ce trebuie să mănânce. George PETROVAI: Ce credeți că-i de făcut la noi? Dr. Coriolan DRAGOMIR: Sunt multe, foarte multe de făcut în această delicată chestiune, de care depinde sănătatea
INTERVIU CU DOCTORUL CORIOLAN DRAGOMIR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378553_a_379882]
-
pe când credeau că palatul fusese curățat de orice urmă a fostului împărat, Trandafira găsi o pereche de cizme vechi, aruncate sub patul uriaș care servise cândva pentru odihna tatălui său. Îndemnați de Vânător, câinii adulmecară încălțările și o porniră în goană pe scări în jos, spre pivnița în care se țineau vinurile. Nu le veniră să-și creadă ochilor când îl găsiră pe împărat, mai mult mort decât viu, închis într-un butoi de lemn țintuit cu lanțuri de perete chiar
PRINŢESA TRANDAFIRA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378529_a_379858]
-
zice S-asta e deșertăciune. Și nebunul si-nteleptul Mor si-s pradă la uitare Pomenirea e aceeași Nici mai mică, nici mai mare. Atunci am urât și viața Tot ce este pe pamant Nu-i decât deșertăciune Și doar goana după vânt. Am urât atunci și munca Tot ce am facut mai bun Cine stie de urmasu-mi E-ntelept sau-i vreun nebun? Și de el îmi moștenește Tot ce-am strâns cu-ntelepciune Nu-i și asta pan’ la
ECCLESIASTUL SAU PROPOVADUITORUL CAP.II – ZADARNICIA PLACERILOR LUMESTI de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378811_a_380140]
-
vreun fel Dacă nu-și găsește toată Bucuria lui în El? Fiindcă omului ce crede Îi dă sfanta-ntelepciune Iar celui far’delege Veșnică deșertăciune. Pacatosulu-i da grijă Doar s-adune pe pamant Nu-i și asta vanitate Și doar goana după vânt? (Continuare în numărul viitor) Referință Bibliografica: ECCLESIASTUL sau PROPOVĂDUITORUL Cap.II - Zădărnicia placerilor lumești / Marin Mihalache : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1980, Anul VI, 02 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marin Mihalache : Toate Drepturile Rezervate
ECCLESIASTUL SAU PROPOVADUITORUL CAP.II – ZADARNICIA PLACERILOR LUMESTI de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378811_a_380140]
-
inutilă. Scenariul e simplu: unii trag și alții cad. Uneori suntem vânduți bunului plac și asta ne displace. • Viața e adevăr, minciună și un strop de fericire. • Sunt atât de multe credințe încăt orice alegere este suspectă. • E mai mare goana după parte... decât după carte. • În toate școlile auzim despre violențe, fumat și consum de droguri. Oare se mai învață și altceva? • Lauda nu e o rușine, dacă ți se cuvine! • Atâtea accidente vedem pe drumul drept încât ne întrebăm
GÂNDURI REBELE (26) – AFORISME (9) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378935_a_380264]
-
îi spuse: "E răsplata, Ce tu o meriți pentru ce-ai lucrat, Ai fi putut s-alegi dar judecata E dreaptă, fiecare își ia plata, Am cântărit ce-ai strâns și cât ai dat!" Deșertăciune-i viața fără Mine, O goană după vânt și tu știai! Tu n-ai trecut prin valea de suspine Și nu ai plâns, cu cel de lângă tine, Tu arzi în foc, sărmanul este-n rai!" Prieteni dragi, gândiți cu-nțelepciune La mersul vostru pe pământ, luptați
DOAR LÂNGĂ TINE, DOAMNE SUNT ÎNTREG de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378968_a_380297]
-
ce ne face rău, Lasandu-ne pe-un câmp cu flori în ziua cea cu soare Și-n nebunia și puterea binelui din sine, Lupta cu mărginirea destinului uman, Spre definirea pururi a sentimentului de bine Din viața că o goana a calului troian. De ce iubesc eu poezia? Pentru că azi depinde și de viața mea, Ca un copil pe care l-am adus pe lume Și vreau să îl feresc de soarta grea Și o iubesc pentru culoare Și pentru sunet
DE CE IUBESC EU de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379029_a_380358]
-
Acasa > Literatura > Proza > D E S T I N E - EP.32 - Autor: Luchy Lucia Publicat în: Ediția nr. 1981 din 03 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Laura urcă scările în goană, abia aștepta să-și strângă puiuțul în brațe, era fericită, știa, că de acum încolo, nu mai avea de ce să se mai teamă, Ionuț va rămâne cu ea, și va putea să-și facă planuri pentru o nouă viață, fără
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379088_a_380417]
-
pe tăblia lăcuită a mesei, iar picioarele noastre s-au aflat într-o continuă căutare de contact fizic cu celelalte două. Ne doream reciproc. Hormonii tropăiau prin corpurile noastre, mai ceva ca o herghelie de cai sălbatici aflată într-o goană nebună prin prerie. Am simțit o imensă bucurie și ușurare atunci când, cu o voce voalată, m-a întrebat: - Unde mergem? La tine sau la mine? Aveam, la hotelul unde eram cazat, o cameră cu un pat dublu, grație unei mici
IUBIREA ESTE UN ÎNGER DE LUMINĂ CU O SINGURĂ ARIPĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379730_a_381059]
-
să pot fi, după caz, tristă, veselă, melancolică, plină de energie, supărată, exuberantă, entuziastă, amărâtă,...Ei, bine, da, asta vreau să fiu, să am dreptul de a fi nefericită și nu abonată la idealul unei fericiri iluzorii.” Deziluziile și neîmplinirile, goana după răspunsuri și explicațiile care caută să badijoneze un suflet extrem de sensibil și aparent singur, umplu volumul cu un adevărat poem în proză, în care transpare cu exactitate omul din noi, cunoscut, recunoscut sau ascuns, supus acelorași nevoi, griji, căutări
DREPTUL LA NEFERICIRE DE LILIANA TERZIU de GEORGE TERZIU în ediţia nr. 1748 din 14 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379843_a_381172]
-
ieșite din pădure la feeria luminii. Puteai vedea căprioare sprintene, iar și mai sus, pe țancuri de stânci, erau vizibile șiruri de capre negre. Nu era liniște nici acolo. Oricând puteau apare, ca din senin, vreo doi, trei lupșani în goana lor veșnică după vânat. Dar mai era cineva și mai de temut în preajma poienii - cumătrul urs, devorând un cerb pe care lupii nu-l apucaseră să-l dea gata. Prin micile luminișuri ale întunecatelor păduri se puteau vedea o horă
PĂDUREA ŞI OMUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1852 din 26 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379903_a_381232]
-
întorc și zăresc o căruță gonind la vale cu un om șezând pe lavița din față. Când s-a apropiat, l-am recunoscut pe nea Macovei care tocmai smuci cât putu hățurile calului, reușind astfel, cu mare greutate, să domolească goana aceea. - Unde mergi, Mariane?... - Plec la oraș! - La oraș? Prrr!... Urcă-te aici lângă mine!... N-am încotro, arunc valiza în căruță și reușesc să mă cațăr de coșul căruței. Văzându-mă lângă el, zgâlțâit din toate încheieturile în afurisita
FINAL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379958_a_381287]
-
11 februarie 2014. Ești leagănul codrilor ce-n adiere-mi șoptesc Să fiu semeața de tine mereu... În lumea aceasta oriunde trăiesc, Un grâi românesc îmi face atât de ușor orice greu... Ești susurul izvoarelor ce repezi aleargă Și-n goana lor îmi strigă să cânt Ca dorul de vatra de țara mea dragă E mai duios cântat în graiul meu sfânt. Ești vântul ce zburda agale pe case, Prin vie, prin prun sau prin dud, Ce-mi spune că vorbe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379857_a_381186]
-
o străbat... Citește mai mult Ești leagănul codrilor ce-n adiere-mi șoptescSa fiu semeața de tine mereu...În lumea aceasta oriunde trăiesc,Un grâi românesc îmi face atât de ușor orice greu...Ești susurul izvoarelor ce repezi aleargăSi-n goana lor îmi strigă să cântCă dorul de vatra de țara mea dragăE mai duios cântat în graiul meu sfânt.Ești vântul ce zburda agale pe case,Prin vie, prin prun sau prin dud,Ce-mi spune că vorbe atât de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379857_a_381186]
-
casa celor trei copii. Se opri la câțiva pași de gardul de deasupra casei vecinilor. Tocmai atunci se porni să latre furios un „grivei”, care lătra foarte gălăgios, schelălăind cu furie. Ionuț era cât pe ce s-o ia la goană înapoi la deal, de teama câinelui, dar fetița din vecini liniști câinele: - Potolește-te, Hector! Ce te-a apucat lătratul tocmai acum. La glasul fetiței, potaia din ogradă se potoli. Apoi zise lui Ionuț: - Intră în ogradă, nu-ți mai
COPIII DIN VECINI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379962_a_381291]
-
acela-i ! Las' că-i vedea mai bine de amu’ înainte!... Trecurăm pe lângă o veche cabană, pe care însă am ocolit-o. Ne abatem apoi spre dreapta, pe un fel de plai neted, pe care roțile carului o luară la goană vesele, după atâta drum greu de piatră. Curând, însă, drumul începu să urce pieptiș. Am înțeles că nu mai era de stat în căruță pe seama bietului animal de la oiște, așa că ne-am dat jos, căci mârțoaga avea și așa mult
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
multe cărți, de folos cultural și spiritual pentru cititorii ei și nu numai!... Întotdeauna, cu fiecare număr, mesajul acestei reviste se înscrie cu prisosință în procesul transfigurărilor și transformărilor instructiv - educative, culturale și spirituale,, atât de necesare omului contemporan, în goana și în agonia lui prin lume. Nu vă pot ascunde nestăvilita mea bucurie pentru această colecție de optzeci de numere, apărute fără întrerupere, ale revistei cultural - patriotice „Revista Română”, care mi-au descoperit frumusețea unui discurs intelectual, cultural și spiritual
REVISTA CULTURALĂ “REVISTA ROMÂNĂ”, AJUNSĂ LA VÂRSTA DE DOUĂZECI DE ANI DE APARIŢIE ŞI ACTIVITATE NEÎNTRERUPTĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380011_a_381340]
-
ori să fi fost de-atunci bărbătos cum își dorea bună-ta? Zău așa, nu râde, copile! Te-ndemnam cu glasul să le slobozești la adăpost, când galenții mă-nșelară de alunecai cât de lată, ducându-mă la vale în goană, frământând geaba din mâini, amuțită în credința mea c-aveam să-mi găsesc culcuș taman în scalda Oltețului înfuriat de apele ce veneau de la deal și-l îmbogățeau la cotul ăsta, unde... Dar nu dusesem la capăt amăreala gândului, că
CE SĂ FI FOST?! – PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381816_a_383145]
-
și, ajunsă în fața avizierului, își concentră privirile pe listele cu rezultate. Rândurile fugeau, alungate de graba cu care le citea. Nu își vedea numele. Hotărî să o ia de la capăt, de data aceasta din capătul opus, de la cei respinși. Aceeași goană a numelor înscrise. Zburau și note, și nume, și foi întregi. O cuprinse amețeala. Ce se întâmplă? De ce nu e pe liste? Trecuse în revistă aproape toate afișele. Îi atrase atenția, ca prin vis, o linie roșie care delimita candidații
EȘECURI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381988_a_383317]
-
toamna anului ce a trecut, continua ea să-și explice. În toamna ce s-a pierdut departe Dariana a gustat o secundă eternitatea naturii. A staționat o clipă și a privit în jur. Era atâta culoare. O durea că în goana ei prin paradisul terestru nu a avut timp să observe această frumusețe și-n anii ce-i lăsase în urmă. Toamna ascundea maturitatea făpturii, frumusețea deplină. Acum se adâncea în ștrengara primăvară dar ceva din ființa ei o făcea să
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
Acasa > Stihuri > Semne > CERBUL CU SOARE ÎN FRUNTE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1442 din 12 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Străbate arcașul în goană zăvoiul, Gonind după cerb într-o aprigă luptă, Mai iute ca el îl zorește copoiul Și-l mână la vale pe calea abruptă. Făcuse pe seară prinsoare că-n munte, El singur și câinele său cel temut, Ucide-va Cerbul
CERBUL CU SOARE ÎN FRUNTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382071_a_383400]
-
Să-i spui meșterului faur Vârful să i-l moaie-n aur, Aurul însă să fie Scos din Bistrița-Aurie. Du-te-acum! În drumul tău Să te-ajute Dumnezeu! Se deschide poarta mare, Iar arcașul în șa sare Și de cal în goană-i dus Înspre munții din apus. Și, la nici o săptămână, Pe când norii se îngână, Spre Suceava, spre cetate, Drumul înapoi îl bate. Cum ajunge-n mare grabă Domnul țării îl întreabă: - Ei, ia spune, ai mers bine, Dumnezeu a fost
SĂGEATA CU VÂRFUL DE AUR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382092_a_383421]