KorAP: Find »[drukola/base=golf & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...52 53 54 ...244 >

6,083 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677

în acest jurnal de multă vreme. Mi-a fost nespus de greu să povestesc cum am plecat cu toate speranțele spulberate în vreme ce Europa dispărea în zare dincolo de oceanul încețoșat de ploaie. Doar un singur om ne-a petrecut până pe cheiul golfului Civitavecchia: preotul care era diacul cardinalului Borghese. Ca semn al bunăvoinței cardinalului, preotul le-a înmânat celor trei soli înscrisuri prin care erau socotiți cetățeni ai Romei. Cum solii n-aveau să se mai întoarcă niciodată în Italia, cele trei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
ape se iviră niște munți lini și domoli și conturul vag al unor insule. Era Japonia. O Japonie care nu semăna mai deloc cu ținutul prigoanei și asupririi pe care mi-l închipuisem. Dar când vasul nostru a intrat în golf, au apărut dintr-o dată câteva luntre. Pe corabie s-a urcat un comandant cu chip trufaș urmat de niște supuși înarmați cu puști. Ne-au silit să coborâm pe țărm ca și cum ar fi împins de la spate niște captivi și după ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
silit să coborâm pe țărm ca și cum ar fi împins de la spate niște captivi și după ce ne-au lăsat vreme îndelungată să așteptăm pe plaja încinsă, ne-au recunoscut în sfârșit drept soli veniți din partea guvernatorului din Filipine. Ajunsesem într-un golf numit Ajiro, aflat chiar în apropiere de Edo unde locuia Împăratul. Privind acum flacăra lumânării, îmi trec prin fața ochilor marea și munții Japoniei așa cum le-am văzut pentru prima oară din largul oceanului în toată strălucirea lor. Când am văzut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
să-i slujesc. Un preot trăiește pe acest pământ ca să slujească pentru mulți, iar nu pentru sine. Mi-am amintit de omul acela cu așchii de lemn înfipte în zdrențele de pe umeri care a venit șovăitor să-l spovedesc în golful Ogatsu. Pentru el și pentru japonezii ca el eram eu menit să slujesc. „Că Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească”, îmi ziceam eu în sinea mea abia târându-mi picioarele de-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
și crenelurile albe dimprejurul său. Printre turlele ce străpungeau văzduhul se aflau și cea a bisericii San Francisco unde primiseră botezul japonezii, precum și cea a mănăstirii care ne găzduise. Însă, am primit poruncă de la guvernator să ne îndreptăm drept spre golful Acapulco fără să mai trecem prin Mexico. Zicea că nu are dezlegare să-i întâmpine pe japonezi la Mexico, dar, firește, eu știam prea bine că asta era doar o scuză pentru a se feri de noi. Fără îndoială că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
dorești de la mine! Oh, Doamne, facă-se voia Ta! Oh, Doamne, arată-mi, Rogu-Te, dacă această sămânță care a prins să încolțească în inima mea este voia Ta! Acapulco. Galionul care ne va duce la Manila e ancorat în golful ce sclipește încețoșat. Promotoriile de jur împrejurul golfului, precum și insulițele dinăuntru sunt acoperite pe de-a întregul de măslini. Față de ținuturile înalte din Mexico, aici e zăpușeală. Japonezii stau în barăcile fortăreței Acapulco. Toată ziua dorm ca dușii de pe lume. Ca și cum toată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-se voia Ta! Oh, Doamne, arată-mi, Rogu-Te, dacă această sămânță care a prins să încolțească în inima mea este voia Ta! Acapulco. Galionul care ne va duce la Manila e ancorat în golful ce sclipește încețoșat. Promotoriile de jur împrejurul golfului, precum și insulițele dinăuntru sunt acoperite pe de-a întregul de măslini. Față de ținuturile înalte din Mexico, aici e zăpușeală. Japonezii stau în barăcile fortăreței Acapulco. Toată ziua dorm ca dușii de pe lume. Ca și cum toată vlăguirea și istoveala îndurate atâta vreme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
istoveala îndurate atâta vreme s-ar fi năpustit asupra lor dintr-o dată, nu fac decât să doarmă buștean fără să iasă afară măcar. Împrejurul barăcilor e liniște. Doar țipetele ascuțite ale pescărușilor ce se aud din când în când dinspre golf mai sparg liniștea. Corabia va porni în larg peste o lună. Din nou o să străbatem Oceanul Pacific de-a curmezișul, o să ținem piept talazurilor, o să trecem prin furtuni și, cu voia Domnului, o să ajungem la Manila pe la începutul primăverii. După aceea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
era ca și cum n-ar fi văzut nimic? Să fi fost din pricină că poate cunoscuse prea multe și acest lucru era ca și cum n-ar fi cunoscut nimic? — Slujbași! strigă cineva. Un vas purtând flamuri cu blazon se apropia de ei din umbra golfului. Dintre flamuri îi privea un slujbaș mic de statură. În urmă veneau două luntre cu vâslași. Slujbașul își duse mâna streașină la ochi și îi privi unul câte unul pe japonezi. Aceștia se uitau în jos la el. După un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
la ochi și îi privi unul câte unul pe japonezi. Aceștia se uitau în jos la el. După un scurt schimb de întrebări și răspunsuri între cele două vase, slujbașul înțelese în sfârșit cum stăteau lucrurile. Japonezii trecură în luntre. Golful Tsukinoura se apropia din ce în ce mai mult. Pe promontoriile de pe laturi se înșirau case pipernicite cu acoperișuri de stuf. În spatele acestora se zărea o mică torii roșie pe care era ridicat un steag purpuriu. Pe drum alergau copii. Nu mai încăpea nici o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
unde se terminau casele cu acoperișuri de stuf. — Părinte, iartă-le lor! zise părintele Carvallo și cu acest verset se opri din cântat. Că nu știu ce fac. La ieșirea din acea așezare, vântul se înteți dintr-o dată. Valurile clocoteau zbuciumate în golf. Nu se vedea nici o barcă. Niște pini pricăjiți plantați în pâlc ca să ațină vântul tremurau ca niște pitici. În depărtare se vedea un gard din pari de bambus. Alături stăteau și aici aliniați niște pedestrași cu puști. Acest loc se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327

erau așezate Între pâlcuri de ulmi și drumul era plin de praf. De ambele părți ale drumului erau ferme și păduri. În sus era bisrica metodistă, și-n direcția opusă era școala. Un drum Înclinat cobora dealul printre păduri, până-n golf. Din spatele casei lui Smith se vedau pădurile care se-ntindeau până jos, la lac, și peste golf. Primăvara și vara era foarte frumos, cu golful albastru și strălucitor și cu valurile Înspumate de pe lac, care treceau de promontoriu, aduse de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
erau ferme și păduri. În sus era bisrica metodistă, și-n direcția opusă era școala. Un drum Înclinat cobora dealul printre păduri, până-n golf. Din spatele casei lui Smith se vedau pădurile care se-ntindeau până jos, la lac, și peste golf. Primăvara și vara era foarte frumos, cu golful albastru și strălucitor și cu valurile Înspumate de pe lac, care treceau de promontoriu, aduse de briza care bătea dinspre Charlevoix și Lake Michigan. Stând În ușa din spate, Liz se uita În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
metodistă, și-n direcția opusă era școala. Un drum Înclinat cobora dealul printre păduri, până-n golf. Din spatele casei lui Smith se vedau pădurile care se-ntindeau până jos, la lac, și peste golf. Primăvara și vara era foarte frumos, cu golful albastru și strălucitor și cu valurile Înspumate de pe lac, care treceau de promontoriu, aduse de briza care bătea dinspre Charlevoix și Lake Michigan. Stând În ușa din spate, Liz se uita În larg la barjele care duceau minereu spre Boyne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
ieșiră. Jim Își ținea brațu-n jurul ei și se opreau la fiecare doi pași, se lipeau unul de celălalt și Jim o săruta. Nu se vedea luna și umblau prin praful până la glezne, printre copaci, spre doc, spre depozitul din golf. Apa clipocea printre piloni și promontoriul se-ntindea Întunecat peste golf. Era frig, dar Liz era Înfierbântată pentru că era cu Jim. Se așezară la adăpost, În depozit, și Jim o trase pe Liz mai aproape. Era Înspăimântată. Se trezi cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
fiecare doi pași, se lipeau unul de celălalt și Jim o săruta. Nu se vedea luna și umblau prin praful până la glezne, printre copaci, spre doc, spre depozitul din golf. Apa clipocea printre piloni și promontoriul se-ntindea Întunecat peste golf. Era frig, dar Liz era Înfierbântată pentru că era cu Jim. Se așezară la adăpost, În depozit, și Jim o trase pe Liz mai aproape. Era Înspăimântată. Se trezi cu una din mâinile lui Jim pe sub rochie, mângâindu-i sânul, În timp ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Liz se aplecă și-l sărută pe obraz. Nu se trezi. Îi ridică ușor capul și-l scutură. El Își schimbă poziția capului și Înghiți. Liz Începu să plângă. Se duse până la marginea pontonului și se uită la apă. Din golf se ridica ceața. Îi era frig, se simțea Îngrozitor și totul Îi părea dus. Se-ntoarse la Jim și-l mai scutură o dată ca să fie sigură. Plângea. — Jim, Îi spuse. Jim. Jim, te rog. Jim tresări și se Încovrigă. Liz

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
și se Încovrigă. Liz Își scoase haina, se aplecă și-l acoperi cu ea. Îl Înveli cu grijă. Apoi plecă pe doc și pe urmă, pe drumul Înclinat și prăfuit, spre patul ei. O ceață rece venea prin pădure dinspre golf. Pe chei la Smyrna Cel mai ciudat, Îmi zise, era să-i auzi cum urlă-n fiecare noapte la miezul nopții. Nu știu ce-i apuca atunci. Eram În port și ei se adunau toți pe chei și Începeau să urle la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Indianul care Îi ducea pe ei trăgea din greu, dar cealaltă barcă era mereu Înaintea lor, pierdută-n ceață. — Unde mergem, tată? — În rezervație, la indieni. E o femeie acolo care-i foarte bolnavă. — Aha. Ajunși În cealaltă parte a golfului, găsiră barca cealaltă trasă la mal. Unchiul George fuma un trabuc În Întuneric. Indianul tânăr trase barca la mal. Unchiul George le dădu câte-un trabuc. Depărtându-se de mal, trecură printr-o pajiște Înecată-n rouă și continuară să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
a fost pe vremuri un oraș forestier. Nu scăpa nimeni de zgomotul fierăstraielor mari de la fabrica de cherestea de pe malul lacului. Și deodată, buștenii din care se făcea cheresteaua se terminară. Goeletele care transportau cheresteaua intrară Într-o zi În golf și Încărcară tot bracul adunat grămadă În curtea fabricii. Stivele de cherestea fură ridicate. Din clădirea mare a fabricii fură scoase toate mașinile care puteau fi mutate, și foștii angajați le transportară la bordul uneia dintre ambarcațiuni. Goeleta o porni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
el tot ce făcuse din fabrica aia o fabrică și din Hortons Bay un oraș. Barăcile cu etaj, cantina, magazinul companiei, birourile și fabrica Însăși rămaseră părăsite În mijlocul a zeci de pogoane de rumeguș care acoperea câmpia mlăștinoasă de pe malul golfului. Zece ani mai târziu, nu mai rămăsese nimic din fabrică, În afară de fundația albă, arătându-se, printre mlaștinile care o cotropiseră, lui Nick și lui Marjorie, care vâsleau de-a lungul malului. Pescuiau pe marginea canalului, acolo unde albia cobora brusc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
zise el. — Îți mai amintești când era fabrica aici? — Abia-mi aduc aminte. Seamănă mai mult cu un castel, spuse Marjorie. Nick nu-i răspunse. Continuară să vâslească de-a lungul malului până pierdură ruinele din vedere. Apoi Nick tăie golful de-a curmezișul. — Nu mușcă, zise Nick. Nu, răspunse Marjorie. Era atentă tot timpul la undiță, chiar și atunci când discutau. Îi plăcea foarte mult să pescuiască. Îi plăcea să pescuiască cu Nick. Un păstrăv mare țâșni la suprafață aproape de barcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
fumul spre dig, așa că Întinse pătura Între foc și lac. Marjorie se așeză pe pătură cu spatele la foc și-l așteptă pe Nick. El veni și se așeză lângă ea. În spatele lor erau pâlcurile de copaci tineri, și-n față aveau golful și gura râului Hortons. Încă nu se-ntunecase de tot. Lumina focului se Împrăștia până la malul apei. Cele două undițe Înclinate deasupra apei Întunecate se vedeau limpede. Flăcările sclipeau pe oțelul mulinetelor. Marjorie desfăcu coșulețul cu mâncare. — Nu prea mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
desfăcu coșulețul cu mâncare. — Nu prea mi-e foame, spuse Nick. — Hai, Nick, vino și mănâncă. — Bine. Mâncară În tăcere, privind cele două undițe și sclipirile flăcărilor În apă. — O să fie lună plină diseară, spuse Nick. Se uită peste apa golfului la munții care Începeau să se profileze pe cer. Știa că dincolo de munți, luna urca. — Știu c-o să fie, spuse Marjorie veselă. — Tu știi totul. — O, Nick, termină, te rog! Nu fi așa, te rog, te rog! N-am ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
cred că n-o să se mai vadă. — Ba o s-o mai vedem un timp. Se vede Încă până la capul Portofino. În cele din urmă, nu mai văzurăm Genova. Am privit În urmă când am ieșit pe platou, dar jos, Înspre golf, nu se mai zărea decât marea și plaja cu bărcile de pescuit, iar sus, pe coasta dealului, alt oraș și capurile de pe coastă-n depărtare. — Nu se mai vede, Îi spusei lui Guy. — Nu se mai vedea de ceva vreme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]