2,610 matches
-
tensiunea de a aștepta ca Nieve să plece pentru ca adevăratul plan al serii să se pună în aplicare. Problema era că Nieve nu dădea nici un semn că ar vrea să plece și nici Aidan nu prea se străduia să o gonească. Darcey știa că Aidan era mult prea politicos ca s-o facă pe Nieve să nu se simtă bine-venită, dar și-ar fi dorit să aibă ocazia de a-i spune prietenei sale s-o șteargă. Nu încercase să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
până când fumul, buna lui soție nu-l lasă să fumeze sus, îl trimite în bucătărie, dar, cum lui nu-i place să fumeze singur, de multe ori renunță la plăcerea sa sau coboară la mine, știe că eu nu-l gonesc, Ți-am afumat camera, observă și el, dar nu-i nimic, vii sus la noi până se aerisește, și eu mă grăbesc să deschid fereastra, nu-i prea frig afară, aproape seară, hai, vino! se ridică el sprinten din fotoliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
realitatea e atât de seacă! Încă o piele culturală, câte or fi oare?! Și deodată un zbucium înfundat de departe se aude din afundurile muntelui, ca o vijelie hohotitoare și am senzația că stau în picioare pe un tren ce gonește cu viteză, amețitor, a încetat la fel de brusc precum a și început! Să fie izvorul ce curge la mănăstire?! Poate! Asta mi-a amintit că mi-e sete și ies iarăși afară și mintea începe să-mi funcționeze, dacă a locuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cele trei minute, chiar și curte unei fete ce pare să dispună de bani din belșug, dar băieții o cam neglijează, am ajuns mai rău ca un jucător înrăit care nu se ridică ore întregi de la masa de joc, aș goni ore întregi cu viteză pe deasupra mării într-o astfel de jucărie scumpă zile întregi nu m-aș mai opri până la capătul zilelor mele. destul de repede învăț să mă plimb ca un profesionist pe deasupra mării, băieții responsabili cu scuterele se miră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Am dat peste niște ucigași În serie care mă vor viola toată noaptea și mă vor arunca la lupi În pădure. Nimeni nu va afla vreodată care a fost soarta mea“. În acea primă noapte canadiană, În timp ce mașina lui Jean-Claude gonea În necunoscut, aveam senzația că Înaintez În Însuși miezul ființei mele : sălbatic, misterios, Înspăimântător. Era aventura absolută, de care și eu, și Jean-Claude aveam nevoie disperată. Nimeni nu poate trăi În afara aventurii. Nimeni care are pretenția că e viu. Era
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
iar lumina lunii va năvĂli În cameră, Îmbrăcând În argint corpul gol care a palpitat alături de tine În pat până adineaori, când l-a furat somnul. Vei simți că trebuie să ieși afară, să te urci În mașină și să gonești În necunoscut. SĂ parcurgi sute de kilometri și să te oprești doar undeva sus, pe un drum șerpuit de munte, să privești răsĂritul peste o vale care se răsfiră la picioarele tale, cât cuprinzi cu ochii. Apoi te vei Întoarce
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
și dă-i ceva de mâncare. Vântul care suflase toată ziua Începu să se Întețească. Bătea dinspre sud-vest. — Mitsuhide, ce crezi că vor face? Vântul suflă de la apus. Se citea Îngrijorare În ochii lui Mitsuharu, În timp ce privea spre norii ce goneau pe deasupra. Mitsuhide se așeză tăcut pe veranda bibliotecii. Privind În gol, părea să se concentreze asupra unei probleme complicate. — Mitsuharu, zise el Într-un târziu, a spus unchiul meu ceva ciudat În ultimele patru sau cinci zile? — Ei, nimic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
de scântei - păsări de foc, fluturi de flacără. Zidurile albe ale Castelului Inabayama, scăldate Într-o strălucire roșie, păreau să se afle mai aproape decât În timpul zilei. Norii de foc ai războiului se Învolburau În jur. — E război! răcni Hiyoshi, gonind pe străzi. E război! A sosit sfârșitul! Sagiyama și Inabayama vor cădea! Dar, printre ruinele arse, iarba va crește din nou! De data asta, firul ierbii va crește drept! Se ciocnea de oameni. Un cal fără călăreț trecu În galop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
douăzeci de lungimi, distanța se reduse la zece, apoi la cinci, la una și, În sfârșit, la o azvîrlitură de băț. Nobunaga se străduia din răsputeri să nu se lase depășit, dar și el Începea să-și piardă răsuflarea. Goroza goni, lăsându-și stăpânul Într-un nor de praf. Iritat, Nobunaga sări din șa, umilit. — Murgul ăsta are picioare bune, bombăni el. Nici În ruptul capului nu ar fi recunoscut că poate era și vina lui. Ajutoarelor li se părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
era complet indiferent față de asemenea fanfaronade fără conținut. Se repezeau Înainte atât de repede, Încât nici nu mai puteau păstra ordinea rândurilor. Aveau să se lupte până la moarte. Cu o atitudine care părea să strige: „Oricine ești, arată-te!“, Nobunaga gonea În frunte. Nimeni nu se răzlețea. Dimpotrivă, pe măsură ce Înaintau, se Înmulțeau. De vreme ce chemarea la arme fusese neașteptată, cei care nu fuseseră gata la timp se grăbeau acum să li se alăture de pe străzile și aleile lăturalnice sau Îi ajungeau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Ieyasu. Seniorul din Mikawa nu se mulțumise doar să fie un câine de pază la poarta din dos a provinciilor Owari și Mino, În timp ce aliatul său, Nobunaga, defila spre centrul câmpului de luptă. În loc de a lăsa să-i scape ocazia, gonise forțele succesorului lui Imagawa Yoshimoto, Ujizane, din provinciile Suruga și Totomi. Desigur, nu reușise s-o facă numai prin forțe proprii. Asociat cu clanul Oda pe de o parte, era aliat și cu Takeda Shingen din Kai, cu care Încheiase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
ostașii obosiți și Înfometați se repeziră spre mlaștină, alergând la vale cu putere stranie. Era o manevră negândită, care nu se putea numi nici strategie, nici măcar abandon de sine, căci călugării-războinici, ascunși În adâncurile pădurii, erau asemenea țânțarilor. Și totuși, goneau Înainte, drept printre rândurile dușmane. Ceea ce, de fapt, rupse rândurile inamice, reușind să făcea praf ambuscada pregătită cu atâta grijă. În timp ce alergau, ordinea se prefăcu În haos și toți oamenii se buluciră spre miazăzi, urmând cursurile râurilor de munte. — Lacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
față de el cu eticheta cuvenită unui reprezentant al provinciei lui. Nagamasa nu luă În seamă aceste plângeri și Îl certă pe omul care i le repetase: — De ce-mi explici protestele unui om pe care v-am spus să-l goniți? Chiar atunci, se apropie Încă un general: — Stăpâne, regulile războiului dictează că trebuie să vă Întâlniți cu el, fie și numai pentru un moment. N-am vrut să spun că Asai Nagamasa e atât de prăbușit, Încât și-a pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
și generalii lui. Era a treia zi din Luna a Treia. Dacă ar fi fost oricare alt an, Katsuyori și suita lui s-ar fi delectat cu Sărbătoarea Păpușilor, În citadela interioară. Dar, În acea zi Însorită, Întregul clan era gonit din urmă de fumul negru, În timp ce abandona Castelul Nirasaki. Katsuyori, desigur, părăsi, și el, castelul, la fel ca toți ceilalți samurai care-l serveau. Dar, când se Întoarse și Își privi Întreaga armată, avu o expresie de uimire. — Numai atâția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
lui Hideyoshi, cei din clanul Ukita, Începură să se retragă, chiar În aceeași noapte. Din tabăra principală a lui Hideyoshi, Însă, nu fu retras nici un soldat. În dimineața zilei a cincea, Hideyoshi Încă nu făcuse nici o mișcare. Deși gândul Îi gonea spre capitală, nu dădea semne că ar fi plănuit să ridice tabăra. — Hikoemon. cât de mult a coborât nivelul apei? — Cam trei picioare. — N-o lăsați să scadă prea repede. Hideyoshi ieși În grădina templului. Deși zăgazul fusese tăiat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
căutați pe Toshida Yaso? Întrebă Menju Shosuke. — Firește! zbieră Katsuie, descărcându-și furia pe Shosuke. Cheamă-l imediat aici! Spune-i să vină neîntârziat! Tot templul Începu să răsune de pași alergând. Yoshida Yaso primi ordinul lui Katsuie și-și goni calul spre Muntele Oiwa. Lunga zi se Întuneca În sfârșit, iar focurile de tabără Începeau să licărească În umbra frunzelor tinere. Reflectau sentimentul din adâncul pieptului lui Katsuie. La Întoarcere, cele două leghe puteau fi străbătute cât ai clipi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
miilor de oameni aflați În acea dimineață pe Kitsunezaka. — Katsuie s-a retras spre munți! — Se pare că a luat hotărârea finală și este pregătit să moară. Așa cum era de așteptat, trupele din urmărire ale lui Hideyoshi se Încurajau să gonească Înainte. Vom lua capul lui Katsuie! Fiecare se străduia să ajungă În frunte, pe când Începeau să urce Muntele Tochinoki. Fâlfâind drapelul auriu pe piscul muntelui, războinicii clanului Shibata priveau, cu răsuflarea tăiată, cum numărul luptătorilor dușmani - care se cățărau chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
auriu al comandantului. — Te voi Înfrunta, Ieyasu! Chiar acum! Și Începu să-și Îndemne calul spre colina din față. — Stai! Pe-aici nu treci! strigă un soldat din clanul Tokugawa. Puneți mâna pe Nagayoshi! — E omul cu glugă albă, care gonește În galop! Valurile de armuri care Încercau să-l oprească alergau spre el și se călcau În picioare sau, apropiindu-se, erau Împroșcate cu torente de sânge. Apoi, Însă, un glonț din ploaia torențială de focuri ale muschetelor, tras dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
ce tremura. Și Enitharmon, tremurînd și temîndu-se, rosti cuvintele acestea: Nu cred deloc în tine, și nici în solzii tăi scăpărători; Îmi sînt o groaza pleoapele-ți; și vîlvătaia coamei tale, A solzilor tăi goana mă descumpănesc, solzii tăi care gonind dogit răsună. 85 Și dacă Los sălaș pe-o stîncă nu mi-ar fi zidit, Pesemne-aș fi murit în sumbră pustiire printre vătămătorii viermi. Cum să fug, cum să fug într-al lui Los sălaș? Picioarele mi s-au
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Sufletul lui era în două sfîșiat. 140 Umerii-acoperiți de păr zdrobesc verigile, slobode sînt mîinile văpăii. Roșie furie se varsă-n valuri, trezitu-și-a leii din codrii cei negri, Ei urlă în juru-nfocatului tînăr, despicînd umbră cea fără nume, Gonind pe-a lor cale nemuritoare purtată prin beznă solidă. Tare răsúnă cîntul războinic în jurul lui Orc cel roșu-n mînia-i 145 Și-n jurul sumbrei Femei fără nume ce úrlă de groază Cînd Zeii Stihiilor alăturatu-s-au toți minunatului
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ale mele, si ascultați-mă cîntînd fermecătoru-mi cîntec. Mi-oi face glasul auzit pe nourii ce scînteiază-n soare. 440 Chema-voi; și cine-mi va răspunde? Cînta-voi; cine-mi va da răspuns? Căci de pe-ncîntătoarele-mi colníce viii privesc izvoare vii, Gonind printre-ale mele verzi pășuni, si desfătîndu-se printre copacii mei. Nu sînt aicea singură: turmele mele, voi sînteți frații mei; Iară voi păsărilor ce cîntați și ceru-mpodobiți, surori îmi sînteți. 445 Eu cînt, și voi la cîntec îmi răspundeți; mă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
sînteți. 445 Eu cînt, și voi la cîntec îmi răspundeți; mă veselesc, și voi vă bucurați. Urmați-mă, O turme ale mele; acum vom coborî în vale. O ce gustoși sînt strugurii, care-nfloresc sub soare! Ce limpede șipotul stîncii, gonind printre nisipurile daurite! Ce reci linele adieri ale văiugii, si brațele rămuroșilor copaci! 450 Ferește-ne de soare; veniți și hai să stăm la umbră. Luvah al meu aici m-a așezat într-un tărîm încîntător și dulce, Și fructe
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
par să ascundă una. Critica a vorbit de influența lui Ion Barbu sau de cea a lui Al. A. Philippide. O baladă, pentru a da un exemplu de deturnare retorică caracteristică, oferă un final care destramă și resemnifică incipitul canonic: „Gonea ferecată caleașca,/ cineva înăuntru cânta./ Caleașca gonea spre departe,/ străina cânta și plângea.// Când zbori fulgerat peste margini/ prin vânăt, pe cât înțeleg,/ ți-e teamă că drumul împarte/ în două pământul întreg.// Cu creieru-n flăcări, o lună/ am fost așteptat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288168_a_289497]
-
de influența lui Ion Barbu sau de cea a lui Al. A. Philippide. O baladă, pentru a da un exemplu de deturnare retorică caracteristică, oferă un final care destramă și resemnifică incipitul canonic: „Gonea ferecată caleașca,/ cineva înăuntru cânta./ Caleașca gonea spre departe,/ străina cânta și plângea.// Când zbori fulgerat peste margini/ prin vânăt, pe cât înțeleg,/ ți-e teamă că drumul împarte/ în două pământul întreg.// Cu creieru-n flăcări, o lună/ am fost așteptat-o, năuc,/ privind la trăsuri și la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288168_a_289497]
-
Zaciu luat unuia dintre organizatorii acestor colocvii de la Lahti, Erkki Reenpää225, aduce multe informații valoroase despre atmosfera și activitățile organizate de finlandezi. Apropiindu-se de oraș, "la unu după miezul nopții, singuri pe autostrada tăiată în granit, în mașina care gonea spre Lahti, aveam sentimentul descoperirii unei noi planete"226. Mircea Zaciu, în introducerea la interviul propriu-zis, face o descriere a naturii finlandeze, enumeră câțiva scriitori prezenți (Marcel Lobet, James Tate, Adrian Mitchell și mulți alții) și acordă o importanță deosebită
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]