2,243 matches
-
Încleștă dinții: " Fără panică. Ar fi cea mai mare greșeală." Râse nervos: ― Dimpotrivă, papa! Înjurîndu-ne reciproc va conchide că-n orice caz nu e o treabă colectivă... L-am aiurit, ascultă-mă pe mine! Din prag îi trimise o bezea grațioasă și ieși. Grigore Popa se vîrî mai adânc în broboadă. " Ce știe prostul ăsta..." Închise ochii. Imagini rupte, sparte, izbucneau din întunericul amintirii. Legau un caleidoscop fără noimă. Apoi ceva transparent, diafan, ca un surâs abia schițat se strecură sub
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
canapea. Comentă printre dinți: ― Nu prea ești abil, papa! Melania Lupu îi arătă din ochi șoferul și sculptorul tăcu. Getaxul demară. Bătrâna se întoarse cu cel mai fermecător surâs spre Cristescu și Azimioară, rămași pe trotuar, și flutură în dreptul buzelor grațios degetele înmănușate. ― Ce oameni încîntători! Continuă să zâmbească mult timp după ce maiorul și subalternul său nu se mai zăriră. * Cristescu se îndreptă spre cuier și începu să se îmbrace. Întâi fularul, apoi raglanul larg din stofă moale, pălăria cu boruri
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
servească, plină de stil, cafeaua. Cristescu admiră ceștile din porțelan cu păsări superbe, cleștișorul de argint pentru zahăr, flaconul cu rom. Mâinile bătrânei se mișcau fermecător, aveai impresia că se joacă cu obiectele acelea fragile, abia le atingea. O îndemînare grațioasă pe care-ți făcea plăcere s-o observi. Îți încînta ochiul, încercînd în același timp o senzație odihnitoare. Prin mintea maiorului se perindară priveliști vechi în care foșneau mătăsuri, dantele scumpe înnobilau mâini de fildeș, conduri de atlas desenau gavote
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
zice oameni și oameni! ― La capodopera sculptorului v-ați uitat? Era un afiș mare, în culori violente, lipit între o oală găurită și un ibric cu coada strâmbă. Reprezenta o pisică grasă, spânzurată de ceafă într-un cârlig. Urmau urări grațioase scrise în caractere arhaice: "Poftă bună, Valerica!", "Bon appetit, Melania", "Stați-ar în gât Grigore!", " Sări-ți-ar un dinte, Vîlcule!" și așa mai departe. ― E un tip glumeț, vorba bătrânei... Maiorul râdea cu lacrimi: ― Pot să-mi imaginez ce-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
totul cu o tentă de distincție. Câștiga enorm prin faptul că nu încerca să pară mai tânără nici măcar cu o săptămână. Cristescu simulă surpriza în fața serviciului de ceai și a platoului cu fursecuri pregătite pe masă. Melania Lupu îl invită grațioasă să se servească apoi adăugă zîmbind: ― Aștept un musafir drag. ― Atunci desigur că eu sânt de prisos... ― Oh, deloc! Mi-ar face chiar plăcere să-l cunoașteți. Vine din Olanda. Are totdeauna o grămadă de lucruri interesante de povestit. Nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
silueta maiorului până când acesta dispăru la capătul străzii apoi trase obloanele. Verifică încă o dată ușa de la intrare și se întoarse în hol. Își surprinse chipul în oglinda mică cu pompoane de mătase, agățată lângă scrin. Un cap micuț, cu bucle grațios zbârlite. Șopti: ― Ești singură, draga mea. Dar nu trebuie să te amăgești pentru că el nu te-a crezut! Ți-a lăsat timp ca să te trădezi. Va trebui să fii mai isteață decât ai fost vreodată în viața ta. Înflori oglinda
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
DISTANTA ÎN CIRCA 130 DE ANI, CU O VITEZĂ MEDIE DE 800 KILOMETRI PE SECUNDĂ. DAR NIMENI N-A ÎNCERCAT DEOCAMDATĂ UN ASEMENEA ZBOR. PENTRU A REALIZA CĂLĂTORIA ÎN 11 ZILE ("CIFRA PE CARE A POMENIT-O MAIESTATEA VOASTRĂ PREA GRAȚIOASĂ") AR TREBUI O VITEZĂ MEDIE DE 40 DE MILIOANE DE KILOMETRI PE SECUNDĂ. DATĂ FIIND ACTUALA EFICACITATE IMPERFECTĂ A SISTEMULUI ANTIACCELERAȚIE, EFECTUL ASUPRA SISTEMULUI NERVOS AL OMULUI, AL UNEI ASEMENEA ACCELERAȚII TOTALE, ESTE IMPOSIBIL DE APRECIAT. EXCLAMĂ EXTREM DE TULBURATĂ ÎMPĂRĂTEASA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
SE RETRĂGEA. ÎN CELE DIN URMĂ ÎȘI IZGONI DIN SUFLET SENTIMENTUL COPLEȘITOR DE SINGURĂTATE ȘI ATERIZĂ CU AUTOAVIONUL LA PALAT PESTE O ORĂ. O privi cu ochii pe jumătate închiși și în timp ce vorbeau. Ședea țeapănă lîngă el: o femeie înaltă, grațioasă, cu fața prelungă, ai căror ochi verzi îi ascundeau de fapt gîndurile, în loc să le dezvăluie. Ședeau sub un palmier din grădina ce alcătuia sala de recepție de la etajul treizeci și patru. Îi mîngîiau adieri blînde; lămpile cu abajur luminau la fel de blînd scena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
popular francez, este L’affaire du collier. Odată cu subtilizarea de către Olrik a unei bijuterii fără de preț, Mortimer și Blake sunt absorbiți în vârtejul universului ficțional populat de umbrele unor Rocambole, Fantomas și Arsène Lupin. Căutarea „colierului” (obiect mitic convocând strălucirea grațioasă a Vechiului Regim și monarhia franceză) expune subteranele unui Paris ce îl atrăgeau și pe Jean Valjean în pântecele sale. Ca și iluștrii săi înaintași în ale crimei, Olrik se ascunde în acest labirint ce este corespondentul unui regat al
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
în clipa în care intră în clădirea Ascentis. Nu prea vă putem ține la distanță, nu-i așa? —Ei, haide, Tony. E a treia oară luna asta, atâta tot. — Înseamnă că afacerile merg bine. Într-adevăr, spuse, mimând o plecăciune grațioasă, nu mă pot plânge. La ghișeu, completă formularul pentru colete. La rubrica „bunuri“ trecu pur și simplu „artizanat“. La „țara de origine“ scrise „Iordania“, ceea ce nu era doar adevărat, ci și, în mod convenabil, de neremarcat. Importurile din Iordania erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ca să propulseze roțile din dreapta ale mașinii lui Kishon peste margine. Încercă disperat să se redreseze pe carosabil, dar simțea deja diferența: mașina nu mai avea nici o aderență, roțile învârtindu-se nestingherite în aer. Îi simți ușurimea, când aceasta plonjă aproape grațios timp de cinci, șase sau șapte secunde, înainte să lovească primul pâlc de stânci. Impactul îi strivi coloana și aproape că-i desprinse capul de pe umeri. Când, în cele din urmă, poliția rutieră elvețiană descoperi rămășițele mașinii sale, două ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
doamna. N-am să fac tocma’ eu impresie proastă într-un local așa fain ca Night of Joy. Aău! Ușa se deschise și intră Darlene. Îmbrăcată într-o rochie de după-masă din satin și cu o pălărie înflorată, își legăna grațios poalele în mers. — De ce vii așa târziu? țipă Lana la ea. Ți-am spus să fii aici la ora unu azi. — Papagalu’ meu a răcit az’ noapte, Lana. A fost îngrozitor. Mi-a tușit toată noaptea drept în ureche. De unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
dăm lucrurile pe față, studentului obișnuit puțin îi pasă de Britania celtică. De fapt, nici mie. De aceea simt totdeauna că există o legătură specială între mine și clasele mele. — Știu. Întinzându-se să-și ia poșeta, fata se frecă grațios de mâneca hainei scumpe de tweed a profesorului. Talc se înfioră la atingerea ei. Acesta era genul de fată care ar fi trebuit să frecventeze universitatea și nu una ca tipa aia îngrozitoare, Minkoff, brutală și dezmățată. Fusese aproape violată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
spre restul camerei în care musafirii se atacau unii pe alții în conversații. Broderii în spic și șaluri mari de bumbac, lână fină și cașmir sclipeau în lumina estompată când mâini și brațe despicau aerul într-o mulțime de gesturi grațioase. Unghiile, butonii de la manșete, inelele roșii, dinții, ochii, toate străluceau. În centrul unui mic grup de oaspeți eleganți, un cowboy cu un bici de călărie îl lovea ușor pe unul dintre admiratorii săi, care răspundea printr-o cascadă de țipete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
George, ai auzit ce a spus. Taci din gură. Douăzeci de metri. Uite, încă unul! Doi! Trei! Arătau spre stânga. Sus, în coronament, un urangutan de un an trecea printre ramuri alături de un alt exemplar, ceva mai mare. Se legănau grațios. Dar pe Hagar nu-l interesau. El se concentra asupra primului animal. Urangutanul cu pată albă nu se îndepărtase. Stătea atârnat într-o mână, legănându-se în aer, cu capul înclinat într-o parte, privindu-i. Animalele mai tinere din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
interes și nu aveam nici un fel de talent pentru asta. Când În apropierea case noastre s-a deschis un patinoar, mătușile mele au hotărât că trebuia să devin patinatoare. Visau că eram Îmbrăcată În rochii strălucitoare și că făceam piruete grațioase În acordurile imnului național. Aveam să fiu Katarina Witt a Turciei! În curând mă roteam pe gheață, căzând În fund iarăși și iarăși, Încercând să fac piruete! Sunetul patinelor zgâriind gheața mă face Încă să mă Înfior. Din politețe, Armanoush
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Sweet de pe umărul ei drept. După cum sugerează și numele, doamna Sweet era un djinn bun - unul dintre cei drepți. Avea un chip blând și luminos, o aură În nuațe de violet, roz și roșu În jurul capului, un gât subțire și grațios și nimic altceva În afară de un fuior de fum acolo unde se termina gâtul și, tehnic vorbind, trebuia să-nceapă torsul. Neavând trup, arăta ca un cap așezat pe un piedestal, ceea ce era perfect În regulă din punctul ei de vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mine, ieșeau să ia o gură de aer Între două cursuri. Cele două studente mi-au zîmbit larg. Purtau rochii fără mîneci, cu fusta amplă și corsajul ajustat pe talie, niște rochii frumoase, imprimate cu flori, care le făceau tare grațioase. Una din ele m-a strigat: „Nu vii să stai cu mine?“. N-o mai văzusem pînă atunci. Era probabil studentă În anul II. Mi s-a părut proaspătă și naturală și am fost Încîntat că mă ia de braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și va scrie a doua zi despre ea un articol pe mai multe coloane. Rulota era goală. După o oră lungă de așteptare nu apăruse nici un vizitator. Nu erau decât ea și lucrările. Kitty stătea atât de liniștită și de grațioasă pe o canapea, Încât aproape că părea și ea una dintre lucrările expuse. Începu să se imagineze ca tablou, cu o etichetă din cele strâmb tăiate de ea mai devreme: Fata din rulotă. Sau o sculptură de Eva Hesse din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
vorbind cu ei, iar ea observa, pe măsură ce trecea timpul, că era un conducător Înnăscut, care cucerea oamenii fără cel mai mic efort. Stăpânea la perfecție arta liderilor, impunea respect fără urmă de constrângere. Totul la el Îi stârnea admirația. Era grațios, echilibrat și precis. Avea un simț al umorului foarte cu picioarele pe pământ. Cu cât Îl privea mai mult, cu atât devenea mai timidă. Era un bărbat pe care nu-l putea lua de sus, cum făcea atât de ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
doar jucăm rolurile lui Romeo și al Julietei În seara asta. — Poate vom deveni, răspunse el cu Încrederea bancherului de succes. Am avut o medie de două Întâlniri pe săptămână toată iarna, acum aș vrea o relație. Kitty Îi zâmbi grațios și nu mai zise nimic. El Îi propuse să meargă la Brunos. — La Brunos? zise Kitty, deloc Încântată de idee. N-am auzit de el. — Superdistracție unde te-ai aștepta mai puțin, la intersecția Madison cu 81st Street. Cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
în Centru, nici pisici, doar păsări de colivie sau pești de acvariu, și chiar și pe aceștia tot mai puțin de când au fost inventate acvariile virtuale, fără pești cu miros de pește, nici apă care trebuie schimbată. În acvarii înoată grațios cincizeci de exemplare din zece specii diferite care, ca să nu moară, trebuie îngrijite și alimentate ca și cum ar fi vii, calitatea apei inexistente trebuie vegheată, trebuie de asemenea controlată temperatura, și, ca să nu fie totul obligație, nu numai fundul acvariului va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
o poezie care, ca și restul poeziilor ce aparțin adepților acestei tendințe, nu reprezintă absolut nimic. În fantezia halucinantă a parnasienilor, antichitatea capătă culori vii, picturalul, vizualul dominând totul: nimfe apetisante cu sâni albi, coborând din spații marmoreene, cu corpuri grațioase, îmbietoare, de culoarea petalelor de roză, împrăștiind parfumuri de trandafir, levănțică, liliac, cu îmbrățișări mlădioase, într-o muzică misterioasă a harpelor, cu apariția bacantelor într-un ménage à trois, ”triplu delir“ etc. Pe de altă parte, Nordau ne avertizează că
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
foarte, foarte liniștită. Ar fi ceva nemaîntîlnit, gîndește Wakefield, care habar nu are de ce se află aici, dar, În fond, ăsta e la el un adevărat m.o., nu? Reverendul Telluride Își dă jos aripile. — Te deranjează? Întreabă ea, pășind grațios peste pene. Le atîrnă Într-un dulap și Wakefield zărește o clipă un Întreg șir de aripi În toate culorile curcubeului. Apoi se așază În spatele biroului și scoate dintr-un sertar un pachet de cărți uzate. — SÎnt cărți de Tarot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cale de-a o pune într-o poziție de inferioritate. Era un adevărat talent. Mai ales dacă se întâmpla ca posesorul să fie un nemernic. Se întinse să ia un șervețel, apoi coborî din mașină cu, speră ea, o mișcare grațioasă dar hotărâtă. — Ticălosule, îl salută Fran. Era povestea noastră și știai asta. Nu mă mir că aveai o mutră atât de spășită deunăzi. Dădeai târcoale ca să vezi dacă am ajuns acolo înaintea voastră. Ei bine, te informez, eu una nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]