5,312 matches
-
prin raportare la acele jocuri de limbaj care ne indică cum folosim aceste expresii. Vedem atunci că tendința noastră de a distinge două lumi, lumea lăuntrică și cea exterioară, nu este decât rezultatul interpretării greșite pe care o dăm distincției gramaticale dintre expresiile despre experiențe subiective și cele despre fapte accesibile observației. Atunci când ne-am însușit limbajul, noi am fost învățați să vorbim într-un anumit fel despre ființe vii, în primul rând despre oameni, care au experiențe subiective, și altfel
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
fel despre ființe vii, în primul rând despre oameni, care au experiențe subiective, și altfel despre toate celelalte lucruri care nu au asemenea experiențe. Credem în mod greșit că imaginea despre o realitate interioară și una exterioară ar explica diferențele gramaticale dintre aceste expresii când, de fapt, imaginea nu este decât un mod înșelător de a semnala aceste diferențe: „Nu este vorba de explicarea unui joc de limbaj prin experiențele noastre subiective, ci de constatarea unui joc de limbaj.“ (Cercetări filozofice
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
că ei se îndoiesc că am dureri; dar nu să se spună despre mine însumi.“ (Cercetări filozofice, § 246.) Distincția dintre ceea ce este public accesibil și ceea ce este privat, dintre fapte și experiențe subiective, se exprimă în distincția de natură conceptuală („gramaticală“) dintre enunțuri care descriu fapte și expresii ale limbajului, care sunt manifestări a ceea ce noi resimțim în mod subiectiv. Nu putem descrie decât fapte. O descriere a propriilor noastre trăiri, nu a faptelor, este imposibilă, și anume imposibilă din punct
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
fi aceea în care pretindem 292 GÂNDITORUL SINGURATIC că un lucru care poate fi văzut de o singură persoană (cărăbușul din cutia noastră) poate să primească un nume și poate să fie descris. Prin punerea în evidență a acestei distincții gramaticale, devine clar cât de greșită este și impresia că psihologia ar studia o realitate diferită de cea care constituie obiectul cercetării în celelalte științe, „lumea lăuntrică“. Nu este vorba să se conteste că psihologia cercetează stări și procese psihice. Însuși
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
se explică de ce sisteme filozofice produse de minți excepționale au fost subminate de greșeli și confuzii de ordin logic. Construind în mediul limbajului natural, filozofii din trecut au fost induși în eroare îndeosebi de diferențele dintre forma logică și forma gramaticală a expresiilor. Corolarul acestei constatări este că filozofia va fi revoluționată prin construcția unor limbaje formalizate - limbaje perfecte din punct de vedere logic -, care permit atât o formulare adecvată a problemelor conceptuale, cât și supunerea soluțiilor propuse unui control obiectiv
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
altă parte, se spune adesea: Cu siguranță că trebuie să știu de ce am făcut-o.», atunci când se vorbește despre motiv. Dacă spun : Putem numai presupune cauza, dar motivul îl cunoaștem, acest enunț se va dovedi mai târziu a fi unul gramatical.»“ (L. Wittgenstein, Caietul albastru, ediția a doua, Humanitas, București, 2005, p. 53.) Iată și alte două însemnări: 380 GÂNDITORUL SINGURATIC „Copilul învață să meargă, să se târască, să se joace. El nu învață să se joace voluntar și involuntar. Dar
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
sentimentele, dorințele etc.", iar termenul limbă (lat. lingua) semnifică "mijlocul de comunicare între membrii unei comunități umane, constituite istoric"; limba este deci această capacitate care se manifestă prin folosirea unui sistem de semne (de fapt, o cooperare a sistemelor fonetic, gramatical, lexical și stilistic). Fiind o facultate general umană, limbajul este considerat de mulți învățați (René Descartes, Noam Chomsky) ca făcînd parte din zestrea biologică a omului, învățarea limbii materne reprezentînd manifestarea și dezvoltarea acestei facultăți în forma ei primară, ca
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
sistemului. În cazuri precum divizie-diviziune, rație-rațiune, porție-porțiune distincția devine însă funcțională, norma producînd o diferențiere de conținut pentru cele două forme ale cuvintelor respective. În același mod, în cazul conjugării I, în −a, verbele românești pot primi sau nu sufixul gramatical -ez, sistemul admițînd ambele posibilități, norma 26 vine însă cu precizarea că în cazul lui a lega sau a cînta sufixarea respectivă este afuncțională, în vreme ce pentru a lucra ea este funcțională, căci există forma uzuală eu lucrez. Ceea ce face însă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
activitate) este un act de a enunța, de a spune ceva, care se concretizează în tr-un enunț, într-o entitate independentă atît de actul enunțării, cît și de cuvintele antrenate în realizarea lui, enunțul fiind o succesiune de cuvinte, organizată gramatical sub forma unor unități sintactice superioare (propoziții și fraze), care cuprind informații, constatări, sfaturi, îndemnuri, întrebări etc. Unitățile sintactice ale enunțului (propozițiile) au semnificații, dar nu au întotdeauna și valori de adevăr, ele pot fi folosite, de exemplu, pentru a
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
reguli de alcătuire a discursului decurg din exigențele comunicării prin limbaj și din norma limbii antrenate în comunicare. Exigențele limbajului vizează faptul că, în general, discursul, în orice limbă s-ar realiza, presupune o pluridimensionare clasială din punct de vedere gramatical, fiindcă, în mod curent, nu se alcătuiesc discursuri uzînd de cuvinte aparținînd unei singure clase gramaticale (clasa substantivelor, clasa adjectivelor, clasa numeralelor etc.) și nici antrenînd o singură categorie gramaticală (a genului, a numărului, a modului etc.). Realizarea discursului presupune
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în comunicare. Exigențele limbajului vizează faptul că, în general, discursul, în orice limbă s-ar realiza, presupune o pluridimensionare clasială din punct de vedere gramatical, fiindcă, în mod curent, nu se alcătuiesc discursuri uzînd de cuvinte aparținînd unei singure clase gramaticale (clasa substantivelor, clasa adjectivelor, clasa numeralelor etc.) și nici antrenînd o singură categorie gramaticală (a genului, a numărului, a modului etc.). Realizarea discursului presupune deci actualizarea tuturor posibilităților limbajului reprezentat printr-o limbă sau alta, cu restricții din perspectiva a
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
ar realiza, presupune o pluridimensionare clasială din punct de vedere gramatical, fiindcă, în mod curent, nu se alcătuiesc discursuri uzînd de cuvinte aparținînd unei singure clase gramaticale (clasa substantivelor, clasa adjectivelor, clasa numeralelor etc.) și nici antrenînd o singură categorie gramaticală (a genului, a numărului, a modului etc.). Realizarea discursului presupune deci actualizarea tuturor posibilităților limbajului reprezentat printr-o limbă sau alta, cu restricții din perspectiva a ceea ce se comunică și cu cine se comunică. Exigențele normei limbii determină selecția cuvintelor
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
niveluri. Limbă maternă și limbă străină Se consideră, de obicei, că învățarea unei limbi străine urmează același drum ca învățarea limbii materne în copilărie și că acest proces înseamnă achiziționarea unui nou vocabular și a unui nou sistem de reguli gramaticale 157. Situațiile concrete arată însă că lucrurile nu se prezintă astfel, fiindcă dacă nu se învață a gîndi în noua limbă, eforturile de însușire a limbii sînt fără rezultatul dorit, iar această învățare se profilează ca fiind foarte dificilă. Apare
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
generală la un moment dat−, fiindcă este precedată și succedată de alte stări de lucruri. Aici se pot cuprinde și "legile alternanței", ce vizează distribuția unor corespondențe fonetice care realizează opoziții de funcție, de categorie sau de determinare 211. Legile gramaticale de alternanță nu sînt decît rezultatul schimbărilor fonetice care le-au dat naștere, convertite în opoziții fonice care au primit o anumită valoare, știința lingvistică a vorbitorilor preluînd o diferență materială, atribuindu-i valoare semnificativă și determinînd-o să poarte o
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
-a , devenită specifică pentru substantivele masculine, a rezultat pluralul frați, cu t trecut la ț cînd este urmat de i semivocalic. La nivelul limbii populare, în multe zone, pluralul este fraț, africata ț, un rezultat al schimbării fonetice, preluînd funcția gramaticală de a marca pluralul (masculin). În cazul diacroniei, se vorbește de lege atunci cînd un ansamblu de fapte urmează aceeași regulă, dar Saussure subliniază că oricare ar fi numărul de cazuri în care se verifică o lege fonetică, toate faptele
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
observă, pe de altă parte, că perfectul simplu a dispărut sau este pe cale de dispariție într-un mare număr de limbi (franceza, germa-na, româna, sîrba, slovena etc.), această tendință fiind în concordanță cu predispoziția minții moderne de a elimina categoriile gramaticale concrete și de a le prefera pe cele abstracte, ca o consecință a aceleiași orientări spre structurile analitice. Pentru domeniul lexical, în speță pentru conținutul lexical (fiindcă forma cuvintelor este avută în vedere de fonetică și de morfologie), se poate
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a vechilor limbi literare. Fără îndoială, acest aspect a fost avut în vedere de George S t e i n e r cînd arăta că, în anumite momente, limbile se transformă într-un ritm extraordinar, deoarece achiziționează inovații lexicale și gramaticale, renunțînd la elementele învechite cu rapiditate și prin activitatea conștientă a oamenilor 226. Dar, dacă epoca-salt din cadrul limbii populare coincide pe plan social cu o perioadă de decădere, dimpotrivă epoca-salt cunoscută de limba literară corespunde cu un moment de întărire
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
același timp convertibil cu acesta. În raport cu limba sa maternă, vorbitorul este nativ și are interiorizate regulile acestei limbi, fiind în măsură să formuleze judecăți asupra gramaticalității enunțurilor, să realizeze sinonimii și perifraze, încît poate distinge enunțurile corecte de cele incorecte gramatical sau dacă o succesiune de sunete articulate este sau nu integrabilă limbii sale. Dar, dacă orice vorbitor are posibilitatea de a emite judecăți în legătură cu faptele de limbă, cu modul în care este folosită limba în vorbire, numai specialistul în știința
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în spațiu) de către vorbitor, care realizează în același timp o orientare a interlocutorului prin poziția obiectelor respective. O asemenea raportare la cel care vorbește realizează și unele adverbe (precum aici, acolo, acum, atunci) și multe alte elemente lexicale. La nivel gramatical, vorbitorul își ipostaziază prezența îndeosebi prin modurile și prin timpurile verbale, care îi reflectă atitudinea față de acțiune. De altfel, E. Benveniste include analiza pronumelui per-sonal într-o problematică amplă ce vizează "omul și limba", în care sînt avute în vedere
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de adîncime (cu caracter cvasiuniversal) se probează faptul că structurile logice sînt prelucrate de conștiința lingvistică în acord cu principiile de funcționare ale uneia sau alteia dintre limbi. La nivelul morfologiei, conștiința lingvistică se relevă îndeosebi atunci cînd anumite categorii gramaticale au redări diferite în limbi diferite. Este edificator în acest sens efortul depus de un vorbitor al limbii române pentru a deprinde categoria aspectului verbal, exprimată la nivel morfologic în unele limbi slave sau germanice, dar realizată prin mijloace lexicale
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a interpreta și înțelege ceea ce alți indivizi ai aceleiași comunități lingvistice i-ar putea comunica. El posedă deci facultatea de a vorbi și, pe lîngă aceasta, cunoaște limba, posedă în formă interiorizată și în manieră inconștientă mecanismele care susțin structura gramaticală a limbii sale și elementele fundamentale care se organizează prin această structură. Această cunoaștere a propriei limbi alcătuiește știința lingvistică, iar convertirea ei în capacitate de a genera, ca vorbitor, și de a valorifica, ca ascultător, orice lanț lingvistic al
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
terenul gramaticii generative și corespunde, în parte, conceptului de "limbă" din lingvistica structurală. Noam C h o m s k y a lansat în 1965 (în lucrarea Aspects of the Theory of Syntax) conceptul de "competență" vizînd în special domeniul gramatical și, în parte, compatibilitățile combinatorii ale cuvintelor. Acest lingvist a ajuns astfel la conceperea gramaticii ca un dispozitiv capabil de a produce și de a interpreta orice enunț corect format într-o limbă dată256. Cu timpul, termenul competență și-a
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
ca un dispozitiv capabil de a produce și de a interpreta orice enunț corect format într-o limbă dată256. Cu timpul, termenul competență și-a extins întrebuințarea vizînd principalele compartimente ale limbii, încît în prezent se vorbește despre o competență gramaticală, însemnînd cunoașterea gramaticii de către vorbitor, despre o competență lexicală, însemnînd capacitatea de a folosi și de a înțelege vocabularul unei limbi, și despre o competență pragmatică (comunicativă), însemnînd capacitatea de a realiza acte de vorbire, texte etc.257 Competența se
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
precum Am mîncat cinci foneme sau Petru era doisprezece nu corespund regulilor de coerență logică a expresiilor și sînt excluse prin însăși cunoașterea lucrurilor. În mod similar, o construcție artificială de tipul Piroții carulează elatic, corectă din punct de vedere gramatical, dar inacceptabilă din punctul de vedere al statutului semnului lingvistic (care cere relația cu un construct logic), nu se poate considera concordantă normalității limbii (cuvintele antrenate în enunț nu desemnează nimic în nici o limbă). Deci, ceea ce este comun tuturor limbilor
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Dar, fiindcă vorbirea omenească trebuie să îndeplinească nu numai o sarcină logică (redarea gîndurilor), ci și o sarcină socială, care depinde de condițiile specifice comunității lingvistice, nu există nici de data aceasta o corespondență de unu la unu între formele gramaticale și cele logice sau între categoriile gramaticale și cele logice, deși existența structurilor logice la baza celor lingvistice pare evidentă. Din acest motiv, în vreme ce structura logică a judecății, de exemplu, este universală, structura propoziției este în mare parte dependentă de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]