2,069 matches
-
fusese odinioară o grădină. Se îmbarcară din nou. Marea era foarte limpede. Văzură pe fundul apei, printre pietre și nisip, ceva asemănător cu capul gigantic al unei statui având pieptănătura regală a vechilor phar-haoui. — Trebuie să fi fost o statuie grandioasă, zise băiatul. Capul sculptat în granit avea ochii orbi ațintiți în față, sub pânza aceea de apă. Nu avea însă frumoasele pleoape alungite, buzele arcuite ale vechilor suverani; recent, o mână îi sculptase o frunte lată, păr des și barbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Germanicus simți brusc o puternică indignare când descoperi că zidurile orașului închideau înăuntrul lor un infern. Populația acelui oraș faimos și evoluat era extenuată de spolierile fiscale și de foamete, din cauza câmpiilor devenite sterpe. Într-o liniște înspăimântătoare, sub porticurile grandioase zăceau cu sutele țărani și locuitori din afara zidurilor, epuizați de foame. Adăpostiți în colțurile umbroase, fără glas, fără să aibă puterea de a întinde mâna, agonizau în tăcere. Noaptea, grupuri de vigiles adunau cadavrele și le aruncau în care. Soldații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ar fi aflat în Domus Tiberiana, ca și cum spionii și pretorienii n-ar fi fost răspândiți prin oraș, o mulțime mult mai mare decât cea care îl aclamase pe Germanicus viu ieși în stradă, îi înconjură, îi urmă pe drumul spre grandiosul mausoleu construit de Augustus. Gajus, prea tânăr pentru o asemenea zi, zărea pe margine armurile pretorienilor și, în spatele lor, mii de chipuri care, recunoscându-l pe el, fiul mai mic, îl strigau plângând. Îmbulzindu-se până când ajungeau să nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mișca ager de-a lungul firidelor, deschidea fără ezitare ușițele și apoi, cu o mână diafană și nesigură, pipăia și lua opera căutată fără să-i citească titlul. Întreaga bibliotecă - vechile volumina, sulurile, și modernele codice, strămoșii cărților actuale - trăia, grandioasă, ordonată, în mintea lui. Nu consulta niciodată acele indices scrise citeț pe fina charta augusta. Ajungea să-i ceri o informație, fie ea și generală, un personaj, un citat, un eveniment, și memoria lui se deplasa suverană printre rafturi, până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pentru mine rămânea tot tata. Și copiii, fiii celeilalte, au trebuit să se oprească, însă nu și-au ridicat privirile. Urletele ne asurzeau. „Vai“, a zis mama, „pentru asta au iscat un război?“ Cortegiul a pornit. Ce îmbinare de nume grandioase le dăduse Marcus Antonius copiilor acelora, în comparație cu rusticul, republicanul Antonia, care-mi fusese destinat mie! Pe el îl chema Alexandros Helios, numele cuceritorului Babylon-ului și numele divin al Soarelui, iar pe ea - Cleopatra Selene, numele reginei din Aegyptus și divinitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
rapide, Tiberius dispuse la Roma zeci de procese, exilări, execuții, confiscări. Cât despre Sertorius Macro, mândria lui de muntean, inspirată de enorma putere dobândită, cu toate beneficiile ce decurgeau din ea, îl făcu să înalțe în orașul natal un amfiteatru grandios, în mare parte săpat în stâncă, a cărui acustică extraordinară poate fi admirată și astăzi în amfiteatrul dezgropat. În templul lui Hercules, pe care Sertorius Macro și-l alesese ca protector, a fost ridicată o statuie impunătoare a zeului, reprezentat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
oară, și era singurul din familia aceea distrusă care nu-l văzuse niciodată. I se păru însă că-l știe, atât de limpede fusese povestirea mamei sale. Poruncise să nu se trimită semnale pe timpul călătoriei, dar cei de pe insulă văzuseră grandioasa triremis cu pânze de culoarea purpurei și însemnele imperiale. Astfel, în port dădu peste un grup dezordonat de soldați, sub comanda unui centurion buimăcit. După moartea Agrippinei, Tiberius interzisese orice legătură cu insula, lăsându-i paznici - mai de încredere decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
că vă aduceți aminte... Întreaga Romă a alergat să o vadă. Mi s-a spus că era minunată, din bronz aurit ce strălucea în soare, goală precum Venus. Însă a fost distrusă și topită. Pe când vorbea, încerca să analizeze proiectul grandios și misterios pentru care Julius Caesar ridicase acea statuie a reginei din Aegyptus în inima Romei. Zise: — Aegyptus-ul, provincie Augustiniană, e legat prin acea legătură de sânge de Roma ca de nici o altă parte a imperiului. În acele zile - mobilizând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Tantis discriminibus objectus..., spuse - și fraza lui ajunse în cărțile de istorie, chiar dacă în viitor puțini aveau s-o remarce. Au fost ultimele cuvinte izvorâte dintr-o durere aproape ingenuă, care se transformă repede în mânie. „Eu am un proiect grandios, pentru întregul imperiu, am plătit pentru el în fiecare zi a tinereții mele“, se gândea el, „și n-o să mă opriți voi“. Se trezea în toiul nopții și nu reușea să adoarmă la loc înainte de ivirea zorilor. Într-o noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o politică impresionantă. Ar fi putut fi, pe bună dreptate, un Roi Soleil sau un George Brummel, însă invențiile sale îi făcură pe istoricii potrivnici să-i creeze o faimă de destrăbălat. Tribuna imperială din Circus Maximus Pe atunci, în grandiosul Circus Maximus se întreceau cei mai frumoși cai din imperiu, deoarece tânărul Împărat împărtășea vechea, înflăcărata pasiune a poporului roman: cursele de cai. Două echipe din orașe diferite se înfruntau într-o dură competiție, în delirul susținătorilor lor: o multitudine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Apoi, în inima Romei vom construi ceva care va depăși Alexandria, și Pergamon-ul, și Atena. Aici, sus, vei așeza noile palate imperiale, noua mea domus, Domus Gaj, o vei orienta spre Foruri, unde se ivește ziua. Vei construi o intrare grandioasă, un drum prin aer, care va începe acolo, în spate, la Forurile lui Julius Caesar și Augustus, și va ajunge până la noi. Iar aici, unde vorbim noi, vei ridica atriul, accesul spre noul chip al imperiului. Vei susține bolta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Roma, de pe Aventin, unde sărbătoarea sclavilor se celebra la 13 august, fusese locul unde se întâlneau oamenii, dar și partidul politic antiaristocratic - populares -, cu care avusese legături Germanicus. Împăratul privea și simțea cum în mintea lui se dezvolta un proiect grandios: în secolele următoare, acel loc sacru necontaminat avea să devină monumentul în memoria tatălui său. Gândul îi dădu un fior, care îi cutremură trupul. Fantezia i se aprinse, puterea imperială nu percepu vreun obstacol. Pe lângă omagiul adus din iubire, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
spui greutatea statuii și dimensiunile. — Grăbiți-vă, porunci Împăratul - și adăugă, cu glas molcom: Vă rog. Simțea că numele lui urma să se lege de ceva nemaivăzut. Alți suverani construiseră mausolee, grădini suspendate, coloși, arcuri de triumf, și aproape întotdeauna grandioasele monumente fuseseră ridicate din bogatele prăzi de război. Pe lacul acela însă, corăbiile de marmură plutind ușoare deasupra apei aveau să le spună oamenilor de pretutindeni că până și cel mai îndrăzneț vis - cel al unei păci îndelungate - se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vrajă egipteană ține la suprafața apei corăbiile de marmură“. Neliniștea lor era cu atât mai mare, cu cât tânărul Împărat nu se arăta prea interesat de riturile religioase romane, la care Augustus, spre deosebire de el, contribuise cu daruri bogate și ceremonii grandioase. — Împăratul seamănă cu Julius Caesar, care nu făcea și nici nu poruncea să se aducă sacrificii în cinstea zeilor, spuse cu reproș un preot bătrân. Și el, la întoarcerea din Aegyptus, după povestea cu Cleopatra, avea mintea cu totul schimbată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
puteau comunica, așa-numiții Corporis Custodes, începu să-i țină în jurul lui și în timpul întrunirilor. — Priviți, spuse Valerius Asiaticus ieșind vădit dezgustat din Curia păzită, acum nu mai știi dacă la Roma dușmanii sunt barbarii sau senatorii. Vorbind astfel, străbătea grandiosul Forum Romanum urmat de cortegiul de adepți și clientes; părea să nu observe ostilitatea celor care le făceau loc servitorilor săi atingându-i ușor, ca din întâmplare, provocator, dându-se deoparte în ultimul moment și doar pentru că trebuiau să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
îl înconjurară, călare pe caii lor lați în spate, cu greabănul înalt și copite grele, ce veneau din câmpiile de dincolo de Danuvius. În mijlocul lor, Împăratul trecu fluviul peste podul cel nou cu patru arce mari, ce unea centrul Romei cu grandiosul Circus Vaticanus, și se gândi cu amară autoironie că, după ianugurare, trecea peste el într-o asemenea noapte. Cerul începea să se lumineze în spatele siluetelor întunecate ale pinilor Romei. Oamenii care-i stăteau alături erau impasibili, veneau din ținuturi îndepărtate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o consolă păstra, scrise pe suluri ușoare de papyrus protejate de apărători, primele copii ale faimoaselor opere ale lui Crispus Sallustius: Iugurtha, Catilina, Historiae... Sallustius se născuse în Abrutium, la Amiternum, și avusese la Roma o reședință somptuoasă, un muzeu grandios cu sculpturi rare, ce fusese numit Horti Sallustiani. Toată lumea spunea că reușise să realizeze muzeul acela pentru că fusese guvernatorul rapace și lipsit de scrupule al provinciei Africa. Dar fusese și un scriitor fără egal și bun prieten cu Augustus. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Sais (unde bătrânul preot i-a dezvăluit lui Gajus Caesar vechile mistere), o mare depresiune circulară, acoperită de nisip, iar de jur împrejur un drum pavat cu dale. La fel s-a întâmplat în cazul templului de la Karnak și al grandioaselor ruine de la Busiris - vechiul imperiu din Memphis -, unde s-a descoperit o corabie sacră modelată în piatră. De asemenea, la Behbit-el-Hagar, pe Nil, spre Damietta, unde ceea ce păruse a fi o colină s-a dovedit a fi un splendid edificiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nilotice și a avea o idee mai clară și, poate, mai profundă despre acest cult vechi. Statuile scufundate în mare la Alexandria. În timpul cercetărilor efectuate în portul Alexandria au ieșit la lumină, în mod cu totul neașteptat, rămășițele unor edificii grandioase. Printre ele se aflau și un cap mare din granit, reprezentându-l pe Marcus Antonius, și soclul statuii, cu o inscripție încă lizibilă: „amant incomparabil“. Din marea, astăzi mâloasă, din portul Alexandriei a fost recuperat (se presupune) și portretul fiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
puteau zări porțile de bronz ale infernului. Mai târziu, în urma unei atente cercetări geologice, în jurul lui s-au descoperit șaptezeci de cratere mici, stinse, rotunde ca ochii Ciclopilor. Între timp, încet-încet, bradisismo scufunda în mare lacul Baiae și vilele luxoase. Grandioasa reședință a Pisonilor, aflată în locul numit astăzi Punta Epitaffio, a fost înghițită de mare. În prezent, spectaculosul ei nymphaeum reprezintă o fantastică aventură de arheologie subacvatică. Portretele. Din anii tinereții, care au marcat atât de aspru viața lui Gajus Caesar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
După nouăsprezece secole a fost înlocuit cu podul solemn care duce astăzi la San Pietro. O neobișnuită scădere a nivelului apei în timpul verii a scos la iveală, la doar câțiva metri, temeliile „podului lui Caligula“. Palatinus. Celor care străbat astăzi grandioasele ruine, jefuite sălbatic, ale colinei Palatinus, unde tânărul împărat s-a oprit să imagineze noua sa Romă, le este aproape imposibil să creadă că acolo s-au ridicat cândva edificii imense, cu mai multe niveluri, ample galerii cu coloane, săli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în creștere și cele ale lunii în descreștere. Apoi au apărut figurile zodiacului roman, pe care Egiptul antic nu-l cunoscuse. Prin urmare, acea pictură, ca și edificiul fuseseră realizate din porunca unui împărat roman. Dar despre constructorul acelei opere grandioase, care de la arhitectură ajungea la filosofie, nici un istoric cunoscut nu scrisese vreun cuvânt. În cele din urmă, într-o zi, într-un colț al tavanului din granit, cineva observă că, închis într-un cartuș asemenea numelui unui phar-haoui, era sculptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
numim Caligula. Era plasat în punctul în care Isis Tiche proteja cadranul semnului Virgo, „semnul nașterii sale“. Abia atunci oamenii au început să se întrebe de ce numele acela fusese înscris acolo. Apoi, în insula Philae a fost descoperit un portic grandios din epoca romană: susținut de treizeci și două de coloane imense, se întindea de-a lungul întregii laturi dinspre apus, până la intrarea vechiului templu închinat zeiței Isis. Pe latura dinspre răsărit, construcția gigantică rămăsese neterminată: blocuri de granit zăceau acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
groase, precum și mari blocuri de travertin. Abia când s-a refăcut și s-a studiat imensa hartă a Romei sculptată în piatră de împăratul Septimius Severus oamenii au înțeles că zona aceea plină de ruine fusese, la jumătatea secolului I, grandiosul templu isiac. Astăzi, prețioasele lui rămășițe risipite constituie unul dintre cele mai surprinzătoare itinerare ale Romei. Mensa isiacă. Senatorul Saturninus voia să distrugă minunata masă isiacă, însă nu a reușit; în 1527 - pe când, sub privirile papei, palatele și bisericile Romei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
coastele mele, țipă nebun de fericire sărutându-mi inima, am privit, fără să clipesc, vâlvătaia galbenă a soarelui. De cealaltă parte a piscului ne ajunsese la ureche năprasnica înjurătură a unui alpinist bavarez, sosit cu un minut mai târziu după grandioasa priveliște a răsăritului. Frigul ne-a hotărât să coborâm. În calmul infinit al dimineții venea, de undeva, chemarea melodioasă ca un ciripit, a unui muntean la care-i răspunse, la fel, o femeie, în tril de pasăre măiastră, în tonuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]