1,694 matches
-
că între fizica solului și fenomenul sociologic este o corelație, pe care era încredințat c-o poate formula după întocmirea atlasului. Astfel, unde solul era bituminos, Conțescu descoperea o precisă conformanță fiziognomică și persistența unor anume teme folclorice. În spațiul granitului și al coniferelor geograful surprinsese paralele între fenomene mineralogice, vegetale, animale, morale și etnografice. Și - lucru surprinzător, mărturisea el - omul de la munte din spațiul pleșuv are foarte multe asemănări cu omul maritim, și de fapt, cu tot paradoxul, regiunea muntoasă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
plastică, o olla podrida 1 a arhitecturii. Tot ce întîlnise în experiența cu Ioanide și întîmpinase cu rezervă, o dată înfăptuit îl impresionase și-i găsise un loc în casa lui, adevărat omagiu. Gardul lui Botticelli era din blocuri mari de granit, poarta și grătarele ferestrelor (căci avea și de acestea), din fier forjat, suprafața casei era ghintuită cu piatră și sprijinită cu contraforți oblici, ca o catedrală medievală. Fereastra era de tipul cel mai confortabil, de stejar masiv, deschizîndu-se numai înăuntru
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o cabană spațioasă, cu geamuri late și cu obloane, iar înăuntru cu pereți din boaserie lăcuită. Scoase stâlpii orientali ai lui Saferian și-i folosi ca ornamente în prispa de la intrare. Instală sobe de teracotă, făcând exterior un horn de granit. Aruncă blocuri de piatră în chip de pavaj în jurul casei. Ca unul ce avea relații cu furnizorii, împrumută ceea ce-i lipsea și, înainte ca vremea să se strice, Ioanide invită pe Elvira să se mute. Pentru cărți făcuse rafturi date
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
peste 5m, se execută cămine de rupere de pantă cu trepte multiple (figura 2.95), sau de tipul celor utilizate la canalizările localităților unde nivelul de cădere este de 16-18 m (fig.2.96). 1 - beton; 2 - plăci (calupuri de granit) Căminele de rupere de pantă se mai prevăd și în cazul când se urmărește ocolirea unui obstacol suprateran sau subteran. din punct de vedere constructiv. Amplasarea căminelor de rupere de pantă se face cu un tronson înainte de vărsarea în colector
Reţele de canalizare : partea teoretică by Viorel TOBOLCEA,Valentin CREȚU, Cosmin TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Administrative/91723_a_93003]
-
aceste înălțimi, vîrful lui Rua părea golaș, dar, mai tîrziu, simțind o împunsătură în inimă, vedea punctul alb sclipitor. Urcă mai sus pe cărarea de munte, iar vîrful dispăru din conul lui de vedere. Pantele mai joase erau întinderi de granit înclinate față de crestele muntelui, la același nivel cu buruienile, și crăpate ca trotuarele unui oraș în ruină. Mai sus, buruienile făceau loc pajiștilor, în care lăcustele bîzîiau și creșteau floricele cu tulpini mai mici de trei centimetri și boboci cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
bîzîiau și creșteau floricele cu tulpini mai mici de trei centimetri și boboci cît gămălia de ac. Făcîndu-i-se sete, găsi o băltoacă în scobitura unei stînci, unde se strînsese apa de la ploaia de săptămîna trecută. Oprindu-se să bea, simți granitul aspru sub buze și apa caldă-amăruie pe limbă. Muntele avea acum pereți de stîncă, aproape verticali, cu tăpșane. O jumătate de oră își folosi atît mîinile cît și picioarele, tot sucindu-se și cățărîndu-se, prin pîlnii strîmbe, tîrîndu-se peste micile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fel de conflict, și mintea lui poposea cu ușurință cînd într-o parte, cînd în alta, dar cînd se ridică să pornească pe ultima sută de metri, gîndul la fată era mai convingător. Se afla la poalele unei stînci de granit de patru ori cît el, cu un țanc care urca, susținut de un strat inferior care se înălța dincolo de acela de deasupra. Pe măsură ce urca, frica de înălțime îi sporea entuziasmul. Țancul era năruit și plin de pietriș - fiecare pas pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Țancul era năruit și plin de pietriș - fiecare pas pe care-l făcea trimitea o ploaie de bulgări mărunți care zornăiau și se prăvăleau în cerul de, dincolo de margine. Se îngustă pînă la cîțiva centimetri. Thaw își lipi pieptul de granit, se ridică în vîrful picioarelor și, întinzînd mîna, ajunse cu vîrfurile degetelor la o distanță de un centimetru de culme. „La naiba, la naiba, la naiba, la naiba, la naiba“, bolborosi el cu tristețe privind stînca întunecată în locul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
găsise sîmbure tare de cuvinte anoste. Murmură că vrea să se întoarcă acasă. Mda, zise pastorul. E tîrziu pentru un băiețaș ca tine. Ești prea departe de pătuțul tău. Se ridică și-l conduse pe Thaw pe niște blocuri de granit prăbușite, care aveau atîtea suprafețe orizontale, încît cobora ca pe niște trepte gigantice, sărind vioi de pe una pe alta, sprijinindu-se în părțile mai dificile în umbrelă pentru a nu-și pierde echilibrul. Thaw îl urmă sărind și cățărîndu-se fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mînă și rînjiră fără să se simtă jenați. Siguranța băiatului, frumusețea convențională a fetei, felul lor relaxat declanșară în Thaw o furie dureroasă însoțită de invidie, făcîndu-l să se sufoce aproape. Se uită scos ca din minți la stînca de granit alăturată. Avea petice de licheni de forma, culoarea și grosimea crustelor pe care și le cojise de pe șold noaptea trecută. își imagină cum rădăcinile minuscule ale lichenilor pătrund prin porii imperceptibili ai suprafeței aparent solide, lățindu-se și pătrunzînd în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și cu vîrful împînzit de ghimpii monumentelor și obeliscurilor. Monumentul cel mai de sus era un stîlp cu o statuie mare din piatră a lui John Knox, cu pălărie, barbă, pelerină și ținînd în mîna dreaptă o carte mare din granit. Copacii dintre morminte nu aveau frunze, pentru că era la sfîrșitul toamnei. Am văzut o mormîntare acolo azi-dimineață, șopti doamna Thaw cu glas stins. Nu, nu e o priveliște prea încurajatoare. Domnul Thaw le explică celor doi copii că vor trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cafea și biscuiți, iar cei de la mijlocul cozii veneau lîngă prietenii lor, așa că se întoarse în atelier. Doi studenți beau ceai dintr-un termos și discutau despre proprietărese într-un dialect aspru, de graniță, ale cărui cuvinte păreau cioplite în granit. Cînd Thaw se apropie, tăcură. El dădu din cap aprobator spre termosuri: — E o idee bună. Cantina-i prea aglomerată ca să te simți bine. Mda, și prea scumpă. Cu o bursă ca a noastră, tre’ să facem economii. — După ce mutră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
altcineva? — Nu știu ce să-ți spun, Duncan. Thaw se uită la ea. — Mda. Haide, zise el inspirat. Ia-mă de braț. Dincolo de pod, drumul se bifurca și aici se ridica un monument dedicat lui Carlyle. Era un stîlp aproape necioplit de granit, cu vîrful dăltuit înfățișa bustul profetului. Razele lunii se așterneau ca o pojghiță de gheață pe fruntea, barba și umerii lui, lăsînd în întuneric obrajii supți și concavitățile ochilor. Thaw își eliberă mîna și strigă: — Du-te acasă, spionule! Du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe săptămînă, era atît de bine-venit, că Thaw se liniștea adresîndu-i-se cînd nu era acolo. — Nu lucrăm la marginea universului, nu-i așa, domnule Rennie? Nu, nu. Cowlairs este o regiune istorică. Un cinematograf de pe stradă are o placă de granit pusă pe zid deasupra unei fîntîni astupate. Cîndva probabil că statea direct pe pămînt, pentru că inscripția zice că James Nisbet, care a fost martirizat în 1684, zace sub ea. Presupun că la vremea aceea, regiunea era o mlaștină sălbatică. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
trebuia să se concentreze asupra lui Marjory, să o alimenteze cu conversația care o făcea să zîmbească, și să fie atent să nu rîdă. Ea nu băga de seamă că mîna care o ținea pe-a ei era ca de granit și făcea un efort să nu-i zdrobească degetele. Traversară scîndurile legănate ale podului de peste canal, trecură de niște depozite și urcară un povîrniș plin de iarbă. Thaw mergea înainte, trăgînd-o după el. Ea rîse cînd o împinse în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
picioarele ca un hamal. După alte douăzeci de minute, au ajuns într-un alt hol octogonal, unde se întîlneau alte coridoare. Domul albastru avea modele stelare și o lampă care arunca de la înălțime o rază albă pe un monument de granit aflat în mijloc, un bloc neșlefuit cu figuri gigantice și apă șipotind în mici bazine ornamentale. Acolo erau băieți și fete care fumau și conversau pe treptele de lîngă monument, iar pe gresia pardoselii erau oameni mai vîrsnici care stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
orbitoare deasupra lui, îndreptîndu-se spre soare care le colora umbrele în tonuri de albastru, văzu că întreaga cîmpie înnorată se termina acolo, și un munte real se înălța sub cel alcătuit din nori. Avea un vîrf ascuțit și prăpăstii de granit, fiind cel mai înalt dintr-un lanț cu multe țancuri ce se ridica din niște mlaștini violet presărate cu iarbă. Avea masivitatea unor sculpturi imense și detaliile de o delicatețe greu de imaginat. O mișcare pe povîrnișul adumbrit al unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu-i putea vedea clar pentru că avea ochii plini de lacrimi. își dădu brusc seama că Rima era probabil o femeie bătrînă și gîndul îl duru. — Trebuie să mă opresc, murmură el, și se așeză pe marginea unui bloc de granit. Vibrațiile îi iritau spatele. în apropiere desluși un pîlc de bărbați cu brasarde care stăteau aplecați peste un vechi transmițător radio. Lîngă ei, o femeie solidă într-o rochie neagră îi făcu semne lui Alexander, apoi se apropie și puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să fie un tînăr gelos pe tine? — Nu știu. Ea rîse, îl sărută pe obraz și plecă. După un timp, se duse din nou șchiopătînd spre spațiul dintre cele două monumente și se mai așeză o dată la marginea blocului de granit. Era obosit, îi era frig, dar era mulțumit să aștepte. Nu era nimeni în jur, dar după o vreme, auzi scîrțîitul de pietriș sub picior. Se apropia o figură îmbrăcată în haine albe și negre și ducînd bastonul cu vîrf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pardon) găinațurile de porumbei care le mânjeau capul și umerii. Tot ce-avea Ionel de făcut era să ia o scară, o găleată cu apă și-o perie aspră și să colinde sistematic aleile parcurilor, oprindu-se la cetățenii de granit și de piatră albă și făcîndu-i să lucească de curățenie și bunăstare. Tânărul se îmbată criță în după-amiaza aceea, abia se tîrî în odaia lui de la mahala, lătrat și chiar mușcat de o târlă de câini, căzut prin băltoace... Dimineața
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-i trebuia și urmaseră zile și săptămâni de pieptănat șuvițele de piatră ale bărbaților iluștri, de lustruit cu piatră ponce marile și bombatele ovaluri ale ochilor orbi, de aruncat chiștoacele pe care derbedeii le înfigeau între buzele lor senzuale de granit. De adunat spârcâielile proaspete, jumătate negru-verzui, jumătate albe ale păsărilor care le-ncununau creștetele. De strivit pe masivii umeri ai obrajilor vreun păianjen mozaicat care țesuse o pânză deasă până la sprinceană. Era primăvară și tufele de forsythia îi puneau pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
l-au înțeles mai bine decât mine. Și am intrat, în fine, în pântecul întunericului. Printre labiile de porfir și nymfele de obsidian ale nopții. Stelele au dispărut, dar, la lumina făcliei reaprinse, feerice flori de mină, jur-împrejurul vaginului de granit prin care înaintam, își aprindeau și-și stingeau fațadele cristaline. Coboram din ce în ce mai mult, cu grijă să nu strivim mânuțele translucide ale tritonilor dm bălțile prin care pășeam, să nu ni se agate în păr oribilii păianjeni orbi ai cavernelor. Am
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
din țeasta mea, să scap de Victor și de Maarten și de Monsieur Monsü și de atrocitățile indescriptibile din puțurile în care coboram, la păianjeni și fiare, dar le regăseam pe toate în lumea reală, amplificate, tari și reci ca granitul din pavaj, fă-rîmicioase ca ipsosul statuilor, moi ca sânii amărâtelor de gospodine, cu veșnicele sacoșe ce le lungeau mâinile până la genunchi. Căci nu era din țeasta mea și nici din manuscrisul meu muncitorul care, la o coadă ce nu mai
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mare mausoleu de marmură neagră, atât de lustruită, încît băiatul se vedea reflectat în piatra ei. Tot acolo se vedea reflectat și bărbatul care luase acum culoarea focului și a ambrei. Coborîră-mpreună pe lângă poduri carstice, pe lângă prăpăstii și orgi de granit, prin mijlocul florilor necunoscute, cu nectarul curgând pârâiașe printre petale colorate în alte culori decât cele din lumea adevărată. Se răsuciră-mpreună pe cărări presărate cu bolovani de opal. Intrară până la genunchi în ape care nu udau, ape ca de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
un lung coridor străjuit de busturi identice ale cine știe cărui bărbat ilustru, copilul se trezi din nou afară, sub cerul liber. Era acum pe platoul de lespezi din vârful muntelui, platou circular, megalitic, înconjurat de foarte ciudate statui. Primitive, strâmbe, cu granitul înnegrit de trăznete, aveau încleștate în piatra craniilor organe fragede și vii, de parcă statuile ar fi adăpostit în ele ființe acoperite de lavă pietrificată: doi ochi bombați, compuși din mii de hexagoane, lucind roșii-fosforescent, o trompă subțire, răsucită-n spirală
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]