2,045 matches
-
pentru a-și vinde produsele, reclama rămâne sufletul comerțului, dar uite că din închisoarea aceea despre care vorbesc acum, închisoarea prevăzută cu butonul shut down care nu te mai ajută să scapi de coșmaruri, nu poți să fugi după ce tai gratiile de la celulă cu pila de unghii. He, he, Scriitorule, nu poți, nu poți, nu poți... Ești prins, plasa de păianjen te ține legat și tot ceea ce poți să faci este să urmezi scenariul. Credeai că tu ești autorul, ce nebunie
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
care o putem numi redundantă. Bineînțeles că un iepure ajunge foarte ușor acolo. Jobenul este locul unde ajung toți iepurii care își doresc libertatea, dar trăiesc permanent într-o cușcă, fără să își dea seama de asta. E drept că gratiile sunt invizibile, însă animalul rămâne în captivitate și nu poate evada. Niciodată. La fel se întâmplă și în cazul oamenilor, iar Scriitorul nu face excepție. Aleargă și strigă numele Luciei, se împiedică și își menține cu foarte mare greutate echilibrul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
urmează să o ajungă din urmă, își imaginează, deja, cum o va strânge în brațe, cu patimă, iar apoi își dă seama, uimit, că femeia s-a îndepărtat și mai mult, trasă de mâini nevăzute (mâini care nu se văd, gratii care nu se văd, realități paralele care se intersectează, se amestecă, apoi se despart din nou, dar numai pentru o scurtă perioadă de timp), strigă din nou (Luciaaaaaa, Luciaaaa, de ce fugi, de ceeeeee?) și, la un moment dat, își spune
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
au fost redactate în 1508165, iar registrul unui vizite pastorale la S. Maria degli Alberighi în ianuarie 1510 menționa că biserică era asociată (coniucta est) "imaginii Bunei Vestiri pentru care există o foarte mare venerație pe baza nenumăratelor miracole și gratii" și că erau 12 capelani rezidenți, fiecare primind cinci lire din ofrandele primite de cei patru operării care erau responsabili cu admiterea credincioșilor 166. Pe 23 octombrie 1511 Landucci a scris că "Biserică Fecioarei Maria din Por sân Piero a
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
În specialitatea limba și literatura română), care, pe parcursul unui matrimoniu de 36 de ani, l-a Înțeles perfect (Mare lucru e ca un fost deținut politic să fie Înțeles de o femeie care n-a trecut prin infernul de dincolo de gratii), l-a ocrotit și l-a Îngrijit cu dăruire maritală pilduitoare. Bucurii mari a avut Ică și din partea fiului său (unic) Adrian-Nicolae, care, călcând ferm pe urmele părinților săi admirabili, deveni și el licențiat (este inginer). Bătăile nenumărate din anchetă
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Iovi non licet bovi” (adică: Ce este permis lui Jupiter nu este permis și boului). Când Mișcarea Legionară a Îndrăznit să-i răspundă lui Iorga cu aceeași monedă sarcastică, atunci mulți tineri În frunte cu Căpitanul, au fost aruncați după gratii, fiind apoi uciși În chipul cel mai mișelesc. Numai Dumnezeu știe câți dintre martirii legionari ar fi devenit savanți ca Iorga, dacă nu și mai vestiți, de n-ar fi pierit În floarea vârstei din ordinul scelerat al măcelarilor de
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
pus În libertate din zarca pușcăriei din Aiud, unde a stat mai mereu Încarcerat. Totalizează, așadar, 23 de ani de detențiune politică, devenind unul dintre veteranii gulagului comunist din România. Au fost numeroși deținuți politici români care au stat după gratii În 23 de ani chiar, fără Întrerupere. Însă puțini dintre aceștia mai trăiesc În anul 2005. Printre acești martiri supraviețuitori se află Sfinția sa părintele Nicolae Grebenea (care În octombrie 2005 va deveni centenar), Vasile Ciorcilă și Nicolae Mazăre. I-am
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
premisă că pentru Țară „nun quam satis”. Îmi place să cred că și părinții noștri Dumnezeu să-i ierte și să-i odihnească În lumea drepților, a Îngerilor! au consimțit la această soartă privilegiată, când ne-au văzut aruncați după gratii ca să jertfim câte ceva din sfânta noastră tinerețe pe altarul Patriei iubite. Și nu cred că ne-au acceptat calvarul cu resemnare, neavând cum să se opună, știind prea bine că „Din calea destinului nici zeii nu se pot abate”, ci
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
va fi depus vorbărețul conducător de metrou. Dacă era să fie vărsat în arest la Inspectoratul General de Miliție (clădire în care, pe vremuri, își desfășurase activitatea și bunul nostru Ulpiu Sargețius Galopenția). În celularul Securității de pe Calea Rahovei. Sau după gratiile cine știe cărei Unități Militare. Dacă era să se întrebuințeze una dintre aceste trei variante, trupa sa n-avea nici cea mai scheletică șansă să-l scape. Cum să-l scape?! Jumătate din trupă gîdilîndu-i pe pușcași cu scama buzunarelor lor neînarmate
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
care ridicau resturile și al scripeților ce scânteiau în viteză creștea. Toată această larmă de fier frecat și de voci groase și sparte se amesteca cu guitatul porcilor.Un parlagiu deșirat, cu fălcile căzute, îi împingea printr-o poartă de gratii, câte douăzeci într-un țarc închis. Trei-patru oameni se învîrteau printre ei, lovindu-i cu niște ciocane de lemn, pe rând, tot mai înverșunat, pe măsură ce țipetele de moarte ale animalelor creșteau îngrozite. O dată i se încrîncenă inima lui Pisică. Privi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Gheorghe o cruce mare. - Dumnezeu să-l ierte! zise pios. Presarul își așeză iar șapca pe părul moale. Să fi fost patru după masă. Dricul trecuse. Se făcu liniște. În lumina stinsă dinăuntru 237 tremurau dungi de praf ca niște gratii albe. Afară foșneau salcâmii și frecau zidul cu crengile lor uscate. Caramangiii priveau dușumelele. Șeful scoase din saltarul mesei o bucată de pâine și o roșie pe care o tăie cu briceagul. Înfulecă lacom și vorbi cu gura plină: - Zi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
toate erau deschise. El intră într-o cameră naltă, spațioasă și goală. Păreții erau negri de șiroaiele de ploaie ce curgeau prin pod și un mucegai verde se prinsese de var; cercevelele ferestrelor se curmau sub presiunea zidurilor vechi și gratiile erau rupte, numai rădăcinele lor ruginite se iveau în lemnul putred. În colțurile tavanului cu grinzi lungi și mohorâte painjenii își esercitau tăcuta și pacinica lor industrie; într-un colț al casei, la pământ, dormeau una peste alta vo câteva
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
jumătate pe cel de jos, cerdacuri înalte, înaintite sub șandramale lungi, apăsate, pline de mușchi negru-verde; iar în cerdacuri șed bătrânii vorbind de {EminescuOpVII 101} ale lor; fetele tinere ivesc fețele rumene ca mărul prin obloanele deschise ale ferestrelor cu gratii, prin care vezi oale cu flori galbene ca de aur. Numai pe ici pe colo luna răvarsă cîte-o dungă lungă și îngustă în umbra uliței, pe ici pe colo trece cîte-un om șuierând - încet, încet ulițele adorm, obloanele se-nchid
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
sărind gardurile și pătrunzând prin grădine până pe sub vo fereastă care se deschidea apoi în fața lunei, lăsând să se ivească vro umbră albă care-și pleca capul tânăr peste cercevele la umbra de sub fereastă. În alt loc unul acățat de gratii făcea studii floristice unindu-și buzele cu ale celei ființe care-și scosese capul prin gratii. Numai pe ici pe colo auzea cânii urlând la lună, paznicii de noapte care strigau, ori grupe de cavaleri care veneau de la vro petrecere
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lăsând să se ivească vro umbră albă care-și pleca capul tânăr peste cercevele la umbra de sub fereastă. În alt loc unul acățat de gratii făcea studii floristice unindu-și buzele cu ale celei ființe care-și scosese capul prin gratii. Numai pe ici pe colo auzea cânii urlând la lună, paznicii de noapte care strigau, ori grupe de cavaleri care veneau de la vro petrecere nocturnă. Ei rupeau frunze din crengile atârnate și le aruncau în urma călugărului spân și palid.. Stele
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
încîlciturele ramurilor. Un cerdac lung, umbrit și multicolon răspunde c-o scară ce dă-n curte. Bătrânul deschide ușa tinzii și se face nevăzut înăuntrul clădirei. În zidul lung și nalt al monăstirei, privit din grădină, se văd ferești cu gratii negre, ca ferestrele de chilii părăsite, numai una e toată-ntrețesută cu iederă și în dosul acelei mreje de frunze-ntunecoase se văd în oale roze albe ce par a căuta soarele cu capetele lor. Acea fereastră dădea într-o chilie
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
unui arbor vechi, mișca între cre [n]gile-i aplecate oasele albite de curgerea apelor a unui om cu barbă lungă, a cărui profeție se-mplinise. {EminescuOpVII 155} CEZARA* (E) I In zidul monastirei, privit din grădină, se văd feresti cu gratii negre, ca de chilii părăsite, numai una e toată întrețesută cu iederă și în dosul acelei mreje de frunze se văd, în oale, roze ce par a căuta soarele cu capetele lor. Acea fereastă dădea într-o chilie pe pereții
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
încîlciturele ramurilor. Un cerdac lung, umbrit și multicolon răspunde c-o scară ce dă-n curte. Bătrânul deschide ușa tinzii și se face nevăzut înăuntrul clădirei. In zidul lung și nalt al monăstirei, privit din grădină, se văd ferești cu gratii negre, cu ferestrele de chilii părăsite, numai una e toată-ntrețesută cu iederă și în dosul acelei mreje de frunze-ntunecoase se văd, în oale, roze albe ce par a căuta soarele cu capetele lor. Acea fereastă, dădea într-o chilie
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
morman de frunze uscate și adormii. Visul - o lume senină pentru mine, o lume plină de raze clare ca diamantul, de stele curate ca aurul, de verdura cea întunecoasă și parfumată a dumbrăvilor de laur - visul își deschise auritele lui gratii și mă lăsă să intru în poeticele și etern junele lui grădini. Într-adevăr că muntele pe care dormeam mi se păru una din acele grădini pandante ale Semiramidei, grădini a cărei treaptă de sus unită cu cerul răsfăța în
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mă prefac și eu într-o stâncă de gheață, să privesc etern răsăritul stelei polare. {EminescuOpVII 238} ICONOSTAS ȘI FRAGMENTARIUM ["Pe podelele reci de cărămidă"] 2255 l. Pe podelele reci de cărămidă umedă a temniței se desemna în fâșii crucișate gratiile de fier din fereasta înaltă și boltită, luna-nota pe nouri fugitori cari purtau corpul ei de aur. Un singur stâlp alb purta boltirea înaltă a temniței și, răzimată de stâlp, se vedea o figură naltă de femeie, albă ca
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
șapte coți în care să mă văd goală din creștet pîn-în călcâie... Da, goală, albă ca omătul în acele sale îmbrăcate în purpură domnească. Nu-s eu floarea ta de zăpadă, Ștefane? Ea-i întinse mâna slabă, mică, fină pin gratii. - Ștefane! vezi tu regele evreilor! Gătitu-i-ai scaun împărătesc și schiptru pentru mînile lui ca să judece asupra Israilului ca Samoil judecătorul? Dar ai slăbit, tânărul meu amic, zise ea întristată privindu-l din nou, și pare c-ai îmbătrînit
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
întrebai. - Unde, dragul mamei? Unde vom dormi toți... în țintirim. Țintirimul și biserica noastră erau alături cu grădina. Cum plecă mama, luai o pătură și mă dusei în țintirim... Era multă și clară lumină de lună... ramurile salcâmilor erau negri, gratiile de la capela noastră, cu vârfurile aurite, străluceau și vântul atingea*** de clopot... clopotul abia atins suna dulce, foarte dulce și melodios... - Vîntu-mi trage clopotul, zisei. Mă-nfășurai bine, deschisei portița de la gratii și mă culcai pe piatra mare de deasupra
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
clară lumină de lună... ramurile salcâmilor erau negri, gratiile de la capela noastră, cu vârfurile aurite, străluceau și vântul atingea*** de clopot... clopotul abia atins suna dulce, foarte dulce și melodios... - Vîntu-mi trage clopotul, zisei. Mă-nfășurai bine, deschisei portița de la gratii și mă culcai pe piatra mare de deasupra. De departe vedeam din ungherul * pomului desfrunzit castelul cu ferestrele {EminescuOpVII 315} luminate... auzeam parecă muzică și plângeam, plângeam încet *, până ce adormii... A doua zi mă trezii în pat acoperit cu perini
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
se transformă. Aceasta din urmă seamănă tot mai mult cu un pulverizator: destramă credințele religioase, legăturile tradiționale, rupe solidaritatea dintre grupuri. Pulverizați, indivizii sînt lăsați în voia singurătății lor, pradă propriilor necesități, în jungla orașelor, în deșertul fabricilor, în dosul gratiilor birourilor. Acești atomi diverși, aceste grăunțe de multitudine se reunesc în amestecuri instabile și violente. Formează un soi de gaz ce tinde să explodeze în vidul societății lipsite de autoritățile și valorile ei un gaz a cărui putere explozivă crește
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
despre „singurătatea” [care] ca o temniță te izolează”, despre ieșirea din „tunelul nemișcării / absenței”, ori despre zbaterea de a scăpa din „cușca cuvintelor”, despre dialogul necesar cu sine Însuși și cu ceilalți al poetului, dincolo de obstacole, constrîngeri și inerții: „prin gratiile versurilor mă privești te privesc / totul se va petrece În ordinea impusă de calendare / orice zi e numerotată În arhivele nemișcării”. Figurile recluziunii, diseminate pe tot parcursul operei, sînt asociate mereu cu imaginile stagnării, Încremenirii, Împotmolirii, În genere ale noncomunicării
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]