2,509 matches
-
aia „ciclu“? — Dacă nu încetezi să mă sâcâi, am să botez prora Plymouth-ului tău hârbuit cu sticla de vin din cuptor, amenință Ignatius. — Te-ai bătut c-o biată fată pe stradă, spuse cu tristețe doamna Reilly. Nu-i groaznic? Și tocma-n fața unui cărucior cu cârnați. Ignatius, cred că ai nevoie de ajutor. Mă duc să mă uit la televizor, spuse furios Ignatius. Urmează programul cu ursul Yogi. Stai o clipă, băiete. Doamna Reilly se ridică de pe dușumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
aspectele clandestine ale vieții. E posibil să refuze să te întâlnească. Să trimită, pentru a lua contact cu ține, doar un reprezentant mai puțin important, un partener tânăr pe care l-au acceptat din milă. — Nu ești decât un animal groaznic și dezgustător. — Totuși, pentru a te scuti de neliniștea de a aștepta o falangă de iluminați ai legii în apartamentul tău ca o plasă de paianjen, voi consimți să ajungem acum la o înțelegere. Dacă ești de acord, cinci sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
lui roșie și mare spre ea. — Întoarce-te-năuntru chiar acu’, Ignatius. Hei, voi doi, potoliți-vă! strigă domnișoara Annie, dindărătul jaluzelelor. Nervii mei s-au dus dracului. — Uită-te la Ignatius, îi strigă doamna Reilly. Nu-i așa că-i groaznic? Ignatius, de pe trotuarul de cărămidă, flutura din mână spre mama lui, în timp ce în cercel se reflectau luminile străzii. — Ignatius, fii băiat cuminte și vino aici, îl rugă doamna Reilly. — Deja mă doare capu’ de la fluieratu’ afurisitului de poștaș, se plânse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nu prea reușea. Clientul era un fraier pe nume Diehl, care conducea o companie de biotehnică. Tipul vorbea abstract, fără emoție, practic fără nici o expresie pe față, chiar dacă povestea cum nevasta lui îl înșela. Probabil că Diehl era un soț groaznic. Dar Barry nu era sigur câți bani erau implicați în acel caz. Se părea că soția avea toți banii. Diehl continua să turuie, monoton. Cum primele suspiciuni apăruseră când o sunase din Las Vegas. Cum descoperise chitanțele de la hotelul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
dezvoltare? Bineînțeles că nu. Corpurile noastre se schimbă în mod constant, iar ADN-ul odată cu ele. Mai direct spus, există cinci sute de boli genetice care ar putea să fie vindecate prin terapia genetică. Multe dintre aceste boli produc suferințe groaznice copiilor, precum și morți timpurii și chinuitoare. Alte boli amenință viața unui om ca o sentință la închisoare. Acel om trebuie să aștepte ca boala să vină și să îl doboare. Oare n-ar trebui să vindecăm aceste boli, dacă am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
aceeași masă lungă, în camera de conferințe de la etajul trei al clădirii, într-un decor familiar, cu notițe referitoare la seminariile ce urmau prinse pe perete și cu filtrul de cafea vechi bolborosind în colț. Cafeaua era renumită ca fiind groaznică. Nimeni nu o bea. Cei șase oameni de știință din comisia de analiză se îmbrăcaseră puțin mai protocolar pentru acea întâlnire. Majoritatea își puseseră sacouri. Unul chiar purta cravată. Dar stăteau relaxați în fotolii, în timp ce discutau cu persoana investigată, dr.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Artă a țesuturilor biologice. Mulți artiști lucrau acum în laboratoare științifice, iar arta rezultată era, categoric, științifică. Un artist crease cotlete într-o capsulă Petri și apoi le mâncase în public, într-un spectacol. (Se pare că aveau un gust groaznic. Oricum, erau modificate genetic. Îhh). Un artist din Franța crease un iepure strălucitor, inserând gene luminiscente de la un licurici sau ceva de genul ăsta. Iar alți artiști schimbaseră culoarea părului animalelor, creând nuanțe de curcubeu, și crescuseră ghimpi de porc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
face asta. Capitolul 48 — Josh. Era mama lui, la telefon. — Da, mamă. M-am gândit că ar trebui să afli asta. Ți-l amintești pe fiul lui Lois Graham, Eric, care era dependent de heroină? S-a întâmplat o tragedie groaznică. A murit. Josh oftă lung. Se lăsă pe spate pe scaun și închise ochii. — Cum? — Într-un accident de mașină. Dar apoi i-au făcut autopsia sau, mă rog, ce i-or fi făcut. Eric a avut un atac de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
-l urmau erau tăcuți, în loc să urle, ca de obicei. Și era vorba de marea coborâre spre Market Street, din San Diego. Dar ei tăceau. Ca și cum își pierduseră încrederea în el. Billy Cleever fusese umilit în ziua aceea. Îl durea mâna groaznic. Îi spusese proastei de asistente să-i pună doar un plasture pe ea, dar ea insistase pentru o chestie mare și albă. O rupsese în clipa în care se terminase școala, dar, totuși. Arăta ca dracu’. Arăta ca un invalid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
găsesc pe dl. Johnson. Secretara acoperi telefonul cu mâna și întrebă: — L-a văzut cineva pe Willy Johnson? Și Brad auzi o voce înăbușită răspunzând: — Willy Johnson e un puțoi! Stând la intrarea camerei de urgență, slăbit și cu dureri groaznice în bărbie, Brad nu era prea fericit de ce auzea. — L-ați găsit pe dl. Johnson? — O clipă, domnule, îl căutăm ... Închise. Îi venea să plângă. Se duse să servească micul dejun, dar îl durea prea tare când mânca, iar oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ținea Într-o mână tocul rupt, iar În cealaltă un serviciu de ceai. După ce intră Își aminti dezamăgită că uitase pachețelul cu bețe de scorțișoară la Grand Bazaar. În sala de așteptare se aflau trei femei care aveau un păr groaznic și un bărbat aproape complet lipsit de păr. După felul În care erau așezate, Zeliha remarcă imediat și trase concluzia plină de cinism că cea mai tânără era cea mai puțin Îngrijorată dintre toate, răsfoind Încet paginile cu poze ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de entuziasm la gândul de a lua parte la o cină de familie chiar În ajunul unei zile atât de grele. Pe unde ai umblat, domnișoară? a mormăit maică-sa, Gülsüm, care probabil Într-o viață anterioară fusese Ivan cel Groaznic. Și-a Îndreptat umerii, a ridicat bărbia, a Încruntat din sprâncene și apoi și-a Întors fața Încruntată spre Zeliha, de parcă făcând toate astea ar fi putut citi gândurile mezinei. Iată-le stând față În față, Gülsüm și Zeliha, mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
umple ardeii la refuz se adăuga plăcerii ei de a-i condimenta În fel și chip, dolmas gătite de Feride dădeau pe dinafară de atâtea ierburi aromate și mirodenii. În funcție de combinație, Îi ieșeau ori foarte buni, ori de-a dreptul groaznici. Iar dacă Îi gătea Cevriye erau Întotdeauna mai dulci, fiindcă avea obiceiul să pună zahăr pudră În orice lucru comestibil de parcă ar fi vrut să compenseze prin asta acreala universului său. Și se Întâmplase ca În ziua aia să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
la goană de parcă ar fi fugit de cineva care o urmărea. Însă faptul că cedase patimii ei pentru dulciuri avusese probabil un efect declanșator asupra conștiinței ei Încărcate de vinovăție, fiindcă În clipa imediat următoare se lupta cu niște remușcări groaznice. Cum putuse oare să-și lase fetița singură În mașină? În fiecare zi auzeai la KVOA despre vreo puștoaică răpită din fața casei ei sau despre vreo mamă acuzată de punere În pericol prin imprudență... Săptămâna trecută o femeie din Tucson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și o eșarfă roșie precum cireșele pe cap. Ce e nenorocirea aia de pe capul tău? a fost prima reacție a bunicii Gülsüm, care nu se Înmuiase nici un pic În toți anii ăștia și Își păstra Încă asemănarea cu Ivan cel Groaznic. — Din momentul ăsta o să-mi acopăr capul, așa cum Îmi cere credința mea. Ce tâmpenie mai e și asta? s-a Încruntat bunica Gülsüm. Turcoaicele nu mai poartă văl de nouăzeci de ani. Și nici una din fetele mele n-o să trădeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În care o cercetase pentru prima oară. — Și, cel mai important, e o vizitatoare trimisă de unchiul tău, a intervenit bunica Gülsüm, care Încă Își păstra cu multă tenacitate reputația de a fi fost Într-o viață anterioară Ivan cel Groaznic. — Unchiul meu? Care unchi? Cel pe care nu l-am văzut În viața mea? Asya a gustat ceaiul. Era Încă amar. A aruncat În el Încă un cub de zahăr. — Alo, treziți-vă! Omul despre care vorbiți nu ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
aibă niciodată copii. Copiii ai lui. Nimeni nu știa că În adâncul sufletului său era Încredințat că nu merita să-i aibă. Nu era sigur că avea să fie un tată bun. Pe cine păcălea? Ar fi fost un tată groaznic. Mai rău chiar decât propriul lui tată. Și-a adus aminte ziua În care el și Rose s-au Întâlnit, poate că nu a fost o Întâlnire prea romantică, pe culoarul unui supermarket, În timp ce el ținea În fiecare mână o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
le frecventase, camarazii cei mai impresionabili - printre care el trecea drept impresionabilul-șef - erau convinși că nu vor trece de vîrsta de treizeci și trei de ani. Cum ar fi putut cuteza să trăiască mai mult decît Iisus Hristos mort, În chinuri groaznice pentru a-i răscumpăra pe ei, bieți păcătoși? Înaintea vacanței de Paște, erau puși să retrăiască sacrificiul lui Hristos care se dăduse pe sine jertfă pentru mîntuirea fraților lui, oamenii. Li se repeta: „Și-a vărsat sîngele pentru noi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să se afle pe pod la momentul accidentului. Rangul și ținuta sa dădeau greutate spuselor sale, și astfel se stabili o înțelegere imediată între cei doi bărbați. Vorbea clar și fără grabă, nefiind nici, agitat nici plictisit. Văzuse lucruri mai groaznice, așa lăsa să se înțeleagă, însă era conștient de formalitățile necesare în asemenea cazuri, din respect pentru lege, dacă nu și pentru cel mort, și părea să aibă mai multă înțelegere pentru cai decât pentru omul pe care acești îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
sale Anna Alexandrovna și de privirile languroase pe care acum i le arunca și Sofiei Sergheievna. și atunci i-ați dezvăluit fapta teribilă pe care Anna Alexandrovna a fost nevoită să o comită pentru a preîntâmpina o crimă și mai groaznică. Cuprins de o teroare absolută, Boria jură că va face orice îi veți cere dumneavoastră. „Trebuie să facem să pară ca o sinucidere,“ spuneți dumneavoastră. „Ajută-mă să leg sfoara asta de copacul ăsta. Ridică-mă. Așa, e bine. Ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
cu viața mea. Trebuie să mă las, trebuie să ies dracului din porcăria asta. — Nu plânge, Kitty! Vrei să ucid eu, ca să te simți mai bine? Îți promit că voi ucide pentru tine! — Ken... tu ești Întotdeauna Într-o Întârziere groaznică. N-o să ajungi la timp nici la propria ta crimă. O să Întârzii și la Înmormântarea ta. N-o să ucizi pe nimeni. O să Întârzii mereu... Ken schimbă tonul. — Kitty, serios acum, nu ești făcută pentru asta. De ce nu te lași? Kitty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
acolo. — De ce ne privesc așa? l-am întrebat în șoaptă pe Dinu. El făcu un gest evaziv cu mâna. — Habar n-am. Lasă-i în pace. N-am insistat. Mi-am băut cafeaua, înghițind cu noduri, pentru că avea un gust groaznic. Atunci l-am văzut prima oară pe Profetul. Să tot fi avut vreo cincizeci de ani, dacă judecam după părul puțin, lipit în lațe murdare și neatins de foarfecă, sau după barba lungă, încâlcită și pe jumătate albă, de la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
se mai mișcau pe coridoare, nedormiți, transpirând, bând apă, transpirând din nou, fierți parcă, împreună cu halatele lor. Uneori, vântul aducea dinspre bălării un sunet ciudat. Era zgomotul ierburilor uscate, transformate aproape în scrum de secetă. Într-una din acele zile groaznice am reușit, în sfârșit, să mă găsesc față în față cu Laura. Am uitat pe loc de căldură și am zâmbit; mă tem că într-un mod pe care nu l-aș putea califica altfel decât idiot, deoarece eram foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dalta de sub pat și am ieșit grăbit. Soarele încălzea stâncile, valurile se sfărâmau de țărm cu un zgomot moale, luminos și rar, iar departe, în larg, marea era verzuie și părea moleșită de căldură. Mi-am amintit de o statuetă groaznică a Afroditei pe care o lăsasem acasă pe o etajeră, o adevărată capodoperă de kitsch, de un desăvârșit prost gust, pe care o cumpărasem tocmai din această cauză; mi se păruse că așa trebuise să arate ursitoarea mea. Am încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
până la țărm. A trebuit mai întâi să-mi fac rost de haine, apoi m-am angajat pe o pubelă plutitoare, un charter fluvial cu tabla ruginită și lemnăria putredă, o epavă care făcea curse spre satele din savană unde o groaznică nenorocire se abătuse asupra populației. De câțiva ani nu plouase deloc, vitele mureau de sete și de foame. Noi transportam, în numele unei societăți filantropice, hrană destinată înfometaților, păstrând o parte pentru noi și vânzând-o în contul nostru; asta ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]