1,400 matches
-
uită spre răsărit, la soarele care se ridica deasupra munților, apoi se uită din nou la Auta. Sclavul începu iar să râdă. Copilului i se părea straniu și nefiresc nu numai trupul negru al omului străin, dar și glasul lui gros în care putea recunoaște și bubuitul tunetului, așa de des în acești munți, dar și ceva ce parcă semăna cu sunetul pe care-l scot ciobanii bătând cu bățul într-o bucată de aramă atârnată de grinzi, când se adună
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
întindă corturile în lanul de grâu. Când cei trei ajunseră în fața locului unde se deschisese puțin înainte ușa luminată, Auta se opri și spuse ceva ca un fel de cântec (așa li se păru celor doi preoți), căruia glasul lui gros nu-i asprea sunetele limpezi și dulci. Bătrânul își privi sclavul cu ochii plini de mulțumire. Tefnaht însă și-i ascunse pe ai săi spre a nu i se cunoaște pizma. Marele Preot nu răbdă să nu strige încîntat: - Și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
salivă, cenacliști mititei, expulzați din cub de șocul mecanic. Și depunîndu-se, cu toții, pe planșeul de beton, cu viteze diferite. Când ne așteptam mai puțin, l-am deslușit, apărut din direcție contrară, și pe cel de-al doilea atacator, ciugulind din grosul vedetelor Optzeciste ca dintr-un pumn de grăunțe. Am încremenit. Negriciosul își târâse botul lui, ca de escavator, pe ciment și încărcase cam jumătate din ei. Curând, i-am zărit pe cei mai marcanți scriitori ai tinerei generații malaxați, apărând
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mă rup în figuri dacă te mint... Și, oricât corespundea și meșterul Calistrat, că de, făcuse și el, în, tinerețe, rugby, la juniori, la Grivița Roșie, era și sopranele niște balii: numai ce se uita pe tine și te ofilea... Grosul din ele atârna la mai mult de o tonă (asta, cică-se, le ajuta la urlat). Și dacă, să zicem, se urca două soprane în același tramvai, respectivul mijloc fix era casat, nu-l mai urneai. Creștea peste tot, peste
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
bineînțeles, odrasla împăratului portocaliu. Perversa asta mică i se zvârcolea și-acum în spinare, căuta să-l cuprindă cu degetele de moștenire și, sesizîndu-le târziu pe cele două bătrâne, li se adresă și lor, cu un glas gros, incredibil de gros: - Dar voi... adică dumneavoastră... Două bătrâne atât de pișichere și fără minte... N-o să fiți niciodată în cunoștință de cauză... asupra identității mele și-a lui Pinky... Femeile zâmbiră înveselite și așteptară. Înregistraseră că traversează o criză. Trecu un minut
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nu-i bănuiai, cu haine bune pe ei, ca domnii, sau jerpeliți, manglitori de rând, care zăceau la zdup pentru vreo găină. Treanță le spunea pe nume, se înjura cu ei, ce mai, șnorări de-ai lui. Stătuseră împreună la gros. Ucenicul i-a privit pe rând. De sus, din tavanul afumat al beciului, venea o lumină chioară de la un bec lunguieț. De mulți auzise: Arsene, de-o omorâse pe mă-sa, Mantă, unul de trosnea la Obor, Mula, care umbla
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
privind-o. Pe Sandu îl uitase Dumnezeu lângă poartă, cu ochii pe ea. S-au urcat în trăsuri. Nașul în față cu mireasa, unu Praporgicu, de furase și el în tinerețele sale, prieten cu Bozoncea, arătos, că avea bani din gros, și pe urmă nașa, nevasta lui, cu starostele. Într-a treia trăsură, veneau Mînă-mică și cu Piele, gătiți, cu obrazurile rase proaspăt, băuți puțin, să aibă chef. Caii mergeau greu prin noroi și Stăpânul striga la birjari: - Dați-le bice
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
scap, să pun laba pe vânzători... Țiganca nu știu până seara. Cîftd să se întoarcă cu Sandu, acesta u spuse: - Haide cu mine, Didino, că pe Paraschiv și pe Gheorghe i-a luat poliția... - Ce-mi tot spui?! - Sânt la gros. - Tu i-ai vândut, Sandule! -Ei, și dacă?! - I-ai mâncat fripți, Sandule... - Eu, că nu mai puteam fără tine. Ibovnica începu să pungă. - Ce-ai făcut? Ce-ai făcut? Șutul se apropiase de ea și-o încînta: - Lasă, ce
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
bine cum cunoștea spatele catârcii sale. Atât de bine s-a priceput să-și înfățișeze argumentele încât, la jumătate de ceas de când debarcaserăm, ne aflam deja pe drum, tata și cu mine pe un animal, mama pe un altul, cu grosul bagajelor, iar Warda și cu Mariam pe un al treilea, catârgiul mergând pe jos alături de noi, împreună cu fiul lui, o detestabilă secătură de vreo doisprezece ani, desculț, cu degete murdare și privire piezișă. Nici nu străbătuserăm bine trei mile când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
comentat? Am spus și eu ca omul... DOAMNA CU VOAL: Unii sunt mai sensibili... Dumneata nu-i cunoști pe artiști... Nimic mai sucit ca artiștii. BĂRBATUL CU ZIARUL: Apoi dacă asta se cheamă artist... BĂTRÎNUL CU BASTON: E plătit din gros... Altfel nu se explică. BĂRBATUL CU ZIARUL: Nu i-ați spus ce trebuia, așa se explică. BĂTRÎNUL CU BASTON: L-am rugat să facă o pauză, nu? Ce altceva puteam să-i spun? BĂRBATUL CU ZIARUL: Trebuia să-i spuneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
poate pentru că eu rectificam subliminal ceea ce logica mă prevenea că ar putea fi Încă temutele rămășițe ale lumii dilatate a delirului. Obiectul se dovedi a fi un uriaș creion Faber poligonal, lung de un metru și jumătate și corespunzător de gros. Fusese expus ca reclamă În vitrina magazinului și ea presupusese că mi-l doream, așa cum Îmi doream orice obiect care nu era de vânzare. Patronul magazinului s-a văzut obligat să sune un agent al firmei, un anume „doctor“ Libner
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ca să folosesc o comparație franceză, mi-a ieșit În cale În timp ce căuta cu disperare un loc pentru a se preface În nimfă (teribila presiune a metamorfozei, aureola unui act dizgrațios efectuat Într-un loc public). Pe coaja unui mesteacăn, cel gros de lângă pavilionul din parc, am găsit primăvara trecută o aberație Închisă la culoare a fluturelui Sievers’ Carmelite (pentru cititori este un banal fluture cenușiu). În șanțul de sub poduleț, un Silvius Skipper galben-strălucitor țopăia Împreună cu o libelulă (pentru mine, o banală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
202 Frunză verde de orez, Vino. maică, de mă vezi, Cât grîele îs mai verzi. Grîele s-or secera Și noi ne vom depărta. Frunză verde fir de orz, Cine-o stârnit hai la sorți, Putrezi-i-ar carnea-n gros Și picioarele-n butuci. 203 Frunză verde siminoc, Tot orașu-i cu noroc Numai Plevna stă în foc; Osman Pașa la mijloc Și strigă în gura mare: - Săriți Turci, săriți Tătari, Că ne-o pus Rușii la cale. Șed armați și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Designeri de interior, consultanți de artă, consilieri financiari, maeștri de girotonică 1 sau cei care se ocupă de decorațiuni la petreceri, prietenii de profesie se strecoară pe nevăzute pe listele de angajați ale moștenitoarelor din Manhattan, cheltuindu-le banii, luând grosul prin cei 15% care reprezintă comisionul lor și fiind cel mai bun prieten, de care nu se pot lipsi. Cine altcineva Înțelege „cât de stresant este totul“ și cine altcineva va Înțelege asta la cinci și jumătate dimineața, ora la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
privi imediat pe vizitiul cofetarului, cu atenție: — De ce vrei să știi? Petre se fâstâci și dădu un răspuns oarecare, cum că doar suntem creștini, nu băgâni. Costache schimbă tonul și-l amenință că, dacă tăinuiește ceva poliției, o să-ajungă la gros, și din împietrirea de pe fața lui Petre trase concluzia că n-a spus tot. Nu credea să fie ceva important, poate i-o fi luat vreun inel de pe deget sau așa ceva, mai devreme sau mai târziu va ieși la iveală
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
sapă albia istoriei. În istorie, remușcările au statut de paleative. Unele popoare sunt doar bănuite că sunt națiuni. Testamentele unor popoare sunt îmbâcsite de amenințări, injurii și blesteme. Și rădăcinile ne sunt hoinare. Popoarelor necăjite le-au rămas capodoperele nescrise. Grosul populației îl constituie martorii inactivi ai istoriei. Patriotismul poate fi o sinteză de comemorări și proiecte.. Misiunea istoricilor e să fabrice argumente celor puternici. Patriotismul poate fi trompeta deșteptării naționale. Ori un circ de toată frumusețea. Unele popoare se află
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ca prin vis se întreba, ce se petrece afară... Se trezi de-abinelea într-o horhăială, învălmășită; schelălăieli gâtuite ale lui Pârvu, iar Sultan în grajd, necheza și lovea cu copitele podelele, tropotind zgomotos. Câinele parcă turbase. A schimbat lătratul lui gros într-o schelălăială ca o implorare... parcă ar fi cerut ajutor. Fata înspăimântată se repezi afară. Doi lupi mari îl împresurară pe Pârvu; unul se năpusti și-l mursecă, apoi se repezi și-l mușcă din nou... și iar sări
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
în familiile proprii; dar, și vindeau, tot în stare proaspătă. Mai apoi, au descoperit că veniturile erau superioare, dacă transformau și strugurii: în rachiu și vin. Apoi, pe lângă veniturile bănești realizate, prin valorificarea băuturilor, bâtașii au început a consuma, din gros, și ei, astfel de produse derivate din horticultură. și, încet încet, au devenit, cu toții, bețivi notorii, ba, pe deasupra, și niște bătăuși, cărora li s-a dus vestea prin lume. Nu era zi ori noapte, să nu fie chemate salvări, ori
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
pe ticălos. Așa că... să pornim! Vâsliră de-a dreptul spre Punta Rofau, traseră ambarcațiunea pe nisip la mai puțin de cinci sute de metri de casă frumoasei Maiana și își deschiseră drum prin desișul râpei, pana cand zăriră deasupra lor grosul aito care marca punctul de cotitură al potecii. Aici a căzut! exclama Tapú Tetuanúi, arătând spre un bolovan. Și aici sunt urme de sânge. Să căutăm ghioaga. Am aruncat-o pe undeva pe-aici, prin boscheții ăștia. Nu le veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
au atacat. Simplul gând că ar fi putut să comită o tragică eroare și că oamenii aceia n-ar avea nici o legătură cu bestia îl îngrozea și doar spre dimineață, cănd Roonuí-Roonuí reuși să afle de la una dintre femei că grosul războinicilor porniseră în urmă cu doi ani la bordul a cinci uriașe catamarane, se mai liniști cât de cât. Vetéa Pitó, care avusese norocul să nu participe direct la masacru, făcu tot ce-i stătea în putință ca sa-si consoleze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
palmă de loc; de-abia așteaptă să fie împroprietărit cu lot de folosință. Una peste alta existau vreo sută de cereri la GAC: ale slariaților, ale țiganilor și ale altor soiuri de calici. Se pregătise inaugurarea gospodăriei din Dobrina, deși grosul pămîntului nu era în cereri, ci la cei ce nici nu voiau să audă de colhoz. Directoarea îmi porunci: - Îți iei clasa și cureți terenul de lîngă biserică. Acolo urmează să se facă inaugurarea. În timp ce copiii smulgeau cînepa, azvîrlind-o cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
care cuvintele sunt croite dinadins. Am câștigat timp, dar am Început să mă Îndoiesc. Și dacă Enkim... Dacă Enkim era unul dintre cei ce-mi luaseră urma? Dacă era trimis de ceilalți Vindecători doar ca să mă aibă sub ochi până ce grosul lor mă prindea din urmă? Am gândit toate astea În surdină, cu cuvinte cât mai grele, astfel Încât Enkim să nu bănuiască nimic. Of, of, În ce belea m-ai băgat Moru! De acum, trebuia să-l iscodesc pe Enkim fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
din pereții viroagei prin care tocmai coborâsem, iar alții găsiră În fundul văii nenumărate dealuri și coline molcome, acoperite de iarbă Înaltă și grasă. Parte din vânători se cățărară pe potecile ce mărgineau viroaga ca să pândească venirea oamenilor lui Scept, În timp ce grosul neamurilor noastre se răspândi pe colinele din jur. Luna coborâse deja spre ultima palmă când, sumedenie de pietre prinseră a se rostogoli spre noi din susul viroagei. Auzirăm pași grăbiți cum se apropie și-i recunoscurăm pe vânătorii care Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
amator de vânătoare și de atunci toți ursuleții de pluș din America se numesc Teddy; Bolivarul, Napoleonul și Ludovicul sunt monezi (unele Încă mai circulă); amiralul englez Vernon a fost poreclit mai Întâi Grog pentru că purta o manta ordinară din gros grain, iar când nu a mai avut destul rom pentru marinarii lui și l-a Îndoit cu apă a făcut să se nască băutura numită grog; moșierul englez Boykott și-a jignit vecinii și a fost pedepsit prin izolare - așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Când căpitanul Făgurel a ordonat sublocotenentului Cicoare: Adună oamenii! Au sosit zile grele, băiete... Cicoare a strâns plutonul care nu mai era cel de la începuturi. Unii căzuseră în acțiuni grele. Alții au fost doar răniți și reformați. Cei vechi formau grosul grupei alcătuite cândva de locotenentul Făgurel, grupă în care el avea mare încredere... În ultimele zile, inamicul își concentrează forțe în zona în care luptăm. Misiunea noastră este să aflăm ce fel de trupe sunt, dispunerea lor și dotările în
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]