11,105 matches
-
ai să vezi, a zis Johan. Drum de țară sau nu, tot În goana mare o să conduc. Ba nu, n-ai să faci asta, a râs ea, nu ești În stare. Mercedesul hurducăia peste gropi și peste șanțurile făcute de gunoaiele ploilor care desfundaseră drumul. Johan Își imagina că ar fi Într-o bărcuță când e hulă pe mare și pierzi sensul mișcării, nemaiștiind nici de unde vii și nici unde te duci. Întocmai așa fusese pe feribotul cu care venise În
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nici să se culce. Ploua. Străzile erau alunecoase, acoperite de mâzgă, marile imobile se goliseră și erau cufundate În tăcere, iar la periferie, În noile cartiere, maidanele care separau droaia de locuințe se pierdeau În beznă, astfel Încât În locul mormanelor de gunoaie și al bicicletelor stricate el Își Închipuia arbori și eleșteie. Uneori putea să-și imagineze acolo și marea. Abia atunci se simțea el cel mai fericit, pentru că noaptea părea mai lungă, mai adâncă și mai tăcută. Ar fi vrut ca
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
o singură dată e destul. La naiba, nu se alegea chiar cu nimic, era ca un zid de piatră nevăzut, informațiile lor ricoșau. Un alt tablou în față căruia staționau: un morman de frunze veștede, strânse lângă un coș de gunoi și el de culoarea ruginii. Era și ea una dintre frunzele acelea. Își aminti cu precizie: pe Ovidiu îl reîntâlnise spre toamnă, un început de toamnă care urma după o vară secetoasă și fierbinte. S-au plimbat împreună prin parc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Privi din nou la semnele de pe calendar, de data asta distrat, fără să mai tresară de câte ori privirea i se oprea pe cruciulița verde, apoi rupse cartonașul bucăți, bucăți, strânse fărâmele în palmă și plecă la bucătărie. Apăsă pedala coșului de gunoi, capacul se săltă dezvelind conținutul învălmășit degajând un miros fad. Renunță și luă papucul de pe pedală. Se deplasă la baie și aruncă bucățile din calendar în WC. O vreme le privi cum plutesc dezordonat în apa din vas, uneori putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și se joacă cu mine fără mine, dacă se bagă cu gura în perie ca prostul când eu vreau să strâng și atât și n-am nervi să mătur și cu o mână să țin câinele să stea departe, pun gunoiul pe linoleum și cu altă bucată fac făraș, el se bagă în gunoi, schelălăie, sună frate-meu, nu vii? hai, acum te-ai sculat, vin în 20 de minute, scoală-te, Prințesă! da... și eu trebuie să merg să stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
perie ca prostul când eu vreau să strâng și atât și n-am nervi să mătur și cu o mână să țin câinele să stea departe, pun gunoiul pe linoleum și cu altă bucată fac făraș, el se bagă în gunoi, schelălăie, sună frate-meu, nu vii? hai, acum te-ai sculat, vin în 20 de minute, scoală-te, Prințesă! da... și eu trebuie să merg să stau cu câinele, mama se duce la capelă și trebuie să-l scot afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
se așeza supus. — Planul vostru stupid a ținut până la un punct. Agentul lui Adrian... Se opri și se uită lung la Șam. Unde ți-e mesa? se minuna ea, văzându-i mândrețea de chelie din creștet. Am aruncat-o la gunoi, răspunse Șam, nițel stânjenit. — De ce? Era o bătaie de cap acolo, în California. Mi se desprindea ori de câte ori intrăm în piscină... Continuă. Eleanor îi povești cum a fost pus la cale interviul, în pofida sfaturilor ei, si cum a aranjat ea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Ani de zile m-am împăcat cu gândul că strecoară fărâme din viața mea privată în românele lui. Nu-i deloc plăcut. E... că și cum ți-ai vedea hainele vechi, lucrurile pe care credeai că le-ai aruncat la gunoi, expuse în vitrina unui magazin pentru săraci. Dar așa măcar mă puteam îmbărbăta că, în afară de mine, n-o să știe nimeni că-s ale mele, fiindcă mai schimba lucrurile și le mai amestecă. Dar asta a fost cu totul altceva... — Înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Urma obișnuita plimbare la cimitir cu brațele Încărcate de flori. 20. Haideți, fraților, că e târziu! Cine mai are ceva de spus să dea În scris. Nu dăm nimic În scris, strigă unul care se cocoțase tocmai pe containerul de gunoi. Dăm oral, că de-aia am stat până acum În ger. Și În ninsoare, completă plin de importanță noul vicepreședinte al comitetului de bloc, care cumula și funcția de șef de scară. Domnii au dreptate. Dacă mai e ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
-ul și să-i spun: când vei fi mare, vei da la regie. E singura facultate pentru care l-aș putea pregăti acasă. Eu Însumi. În mirosul ăsta de ulei ars și untură râncedă, la un pas de containerul de gunoaie al blocului, cu rufele umede deasupra capului și cu luna asta nătângă care ne pândește prin geam ca un uriaș drob de sare sau, dacă vrei, ca o ghilotină. Voi lăsa prin testament să mi se dea capul la developat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și scrisori. Adevărul, cu alte cuvinte, ricana Petru. Te-ai gândit vreodată câtă minciună „distribui” zilnic? Nu m-am gândit, scânci Gheretă. Dar dacă te-ai gândi, ce-ai face? Ai da foc ziarelor În piață? Ai arunca scrisorile la gunoi? Nu știu, domnule Petru... Gheretă se fâstâci. Cum adică? Să dea el foc ziarelor? În piață? Trăiesc și io cum pot... Trăiești bine, domnule Gheretă, dacă Îți permiți să dai buzna În casele oamenilor! Vă rog să mă iertați. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Textul cu pricina nu mai avea nimic grotesc. Se armoniza perfect cu cenușiul străzii și al blocurilor care Închideau piața cu oameni care lipăiau În mâzgă, cu pereții umezi ai Restaurantului București, cu vânzătorii de vâsc și de lozuri, cu gunoaiele risipite peste tot În jurul pubelelor burdușite de gunoaie, cu cerșetori insolenți și câini vagabonzi, cu gazele de eșapament ale mașinilor aduse din străinătate la prețuri de nimic, mărci bune altfel, dar modele demult depășite, conduse de grăsani care strângeau volanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Se armoniza perfect cu cenușiul străzii și al blocurilor care Închideau piața cu oameni care lipăiau În mâzgă, cu pereții umezi ai Restaurantului București, cu vânzătorii de vâsc și de lozuri, cu gunoaiele risipite peste tot În jurul pubelelor burdușite de gunoaie, cu cerșetori insolenți și câini vagabonzi, cu gazele de eșapament ale mașinilor aduse din străinătate la prețuri de nimic, mărci bune altfel, dar modele demult depășite, conduse de grăsani care strângeau volanul cum ar strânge coarnele plugului, sau de tineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
gata să accepte despăgubirea de care vorbise adineauri. Chiar și antena aia. Dacă tot zice că prin ea ar vedea lumea, de ce nu? Flavius-Tiberius știa că porcul nu putea fi prea departe. Îi auzea parcă grohăitul lângă vreun container de gunoi sau În jurul unor pubele. Ajutați de Grațian care se apropia Încet din pricina troienelor, ar putea recupera dobitocul. Îl disprețuia din tot sufletul pe omuleț, dar nici pentru sine nu avea mai mult respect, iar dimensiunea simbolică pe care o acordase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dacă aș alerga și aș striga, n-ar veni nimeni, n-ar vedea nimeni. Aș ajunge la capătul străzii și aș descoperi că zgomotele de trafic vin de la un casetofon vechi, așezat la colțul unui drum principal abandonat, plin de gunoaie, într-o lumea părăsită și pustie. Nu. Haide, asta nu te ajută. M-am frecat la ochi cu podul palmelor, încercând să-mi înăbuș spaima și să-mi limpezesc gândurile. Pipăindu-mi pantalonii, am găsit un portmoneu. Am trecut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Ce e? făcu ea. Am intrat pe o alee de lângă tomberoanele din spatele unui McDonalds, puțin mai încolo de ceea ce Scout spusese că e Deansgate. Era încă întuneric, încă foarte devreme. Orașul era o insomnie tăcută de smog, ceruri purpurii, bălți, gunoaie și lumini cu sodiu albe și galbene. Era un timp și spațiu al pisicilor, camioanelor răzlețe, taxiurilor răzlețe și picăturilor răzlețe de ploaie. Aici o să lăsăm mașina, a zis Scout când am oprit motorul. — Aici? — Da, o să fie bine. — Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
discutăm despre sex. Zi, să te auzim cu toții, se adresează el unei fete cu nume de cartier. Tu ai fost fericită sexual? Vorbește-ne despre interesul tău sexual". E ca un raton, se înfurie reportera. Uite-l cum scormonește în gunoi. Amorul fizic ca exercițiu de democrație. Spune tot, cu ovarele pe masă. De-ar fi singurul! Nu numai Bebe Sex induce astfel de idei: frivolitate, vulgaritate. Efectul pe termen scurt: relativism moral, dificultatea în a distinge răul de bine. Învață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în alta. Pe fiul cu soartă sexuală opusă îl obseda un mire neîngăduit, nepermis: ex-stripperul ultra-potent. Le auzeam jocurile nopții. Brăduț cerșind mîngîieri, cerîndu-i să nu se oprească, abandonîndu-i-se. Toate cearșafurile și prosoapele folosite de ei le-am zvîrlit la gunoi. În baie, petreceau ore și ore. Urinau indiscret unul față de altul. Brăduț îl bărbierea cu tandrețe; firele de păr cedau lamei, cu sunet aspru. Cînd s-o fi ras prima dată Patrick? Sigur nu la 16-l7 ani, ci mai devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
exportat", plimbat dintr-un port în altul și reimportat, la preț triplu. Ăsta da, tun. Ce moșioara Zăvoiu? "Prea puțin, onorabile". Magda U. știe de ce: "Lîngă chibrit apartamentul unde locuiesc, se stă la coadă, la pubele, ca să se scormonească în gunoi civilizat, exemplar, disciplinat. Așa-i cînd avem social-democrați și la Putere, și-n Opoziție. Te alegi, după praful electoral în ochi, cu praful de pe tobă". Ca să revin la " Ora", cum mai rîdeam și mai rîdeam, Cristoase! Rîdeam de panseurile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Politica îi era ibovnică. Șeful peste Tineret TV se însurase pe viață cu ea. I-a acceptat și favorurile, și capriciile. Și mierea, și fierea. Indicațiile le transmitea folosind repede-repede butoanele: apasă-cere-comandă, apasă-cere-comandă. Ei, Politicii, îi aducea fricos tava și gunoiul. Prin '88, cred, am citit într-un ziar că fostul prim secretar de Craiova a fost demis și exclus din partid, în urma unui accident de vînătoare. S-a sinucis. Și nu pentru că omorîse, din greșeală, pe cineva. Nu. Și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
restaurantului chinezesc de pe "Ana Ipătescu". Și cîte prăjituri Pompadour, de 3 lei, (răs-botezate, prin galantare, Bompadur, Ponpadu, Papador, Popadur) nu mi-am cumpărat, să-mi umplu cu ceva timpii morți. Cînd întîrzia și mă simțeam inutilă ca un coș de gunoi ruginit, fără fund. Luam prînzurile la Berlin, în scaune cu spătare prea drepte și șervete pe genunchi; uram mesele întinse perfect la Capșa, cu platouri încărcate de antreuri calde ("Cum, nu mănînci capere?"), semnele cu mîna făcute chelnerului, să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
la vocația lui nu încape nici o aporie". Cognitifff, ce mai! Cine-ar găsi cuvinte mai potrivite decît Arghezi? Noi suflăm pe-același flaut, Laudă-mă să te laud". Strîng pe făraș talentele închipuite, genialoizii, diamantele astea, să le zvîrl la gunoi. Tano are pe nas o boabă de sînge: M-am zgîriat cu Mișu. N-apuc să-l cert, că la colțul dinspre strada "Fulger", colț mirosind veșnic a urină, a apărut Milucă și n-am altă ieșire decît să intru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și-acuma. Tano intră imediat în relații de complicitate cu musafirii. Ca musafir, e nesociabil, arțăgos și ostil. Mă simte un fel de prizonieră a afecțiunii lui Rusalin? Cînd am ajuns la Dorobanț, în urmă cu trei săptămîni, lada de gunoi de lîngă gard era plină cu pensoane, cu spatule, cu schițe rupte, cu tuburi de vopsele neîncepute. Rusalin ne-a întîmpinat cu un bandaj pe ochiul stîng, semn că mai încercase o operație. Mi-am imaginat cu groază irisul sîngerînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
alt roman. Mă laud că știu ce va face cutare personaj, cutare ființă, ce-o să se întîmple în realitatea ficțiunii, a terfeloagelor mele, dar în cealaltă, în realitatea reală, rămîn complet neajutorată. N-am descifrat ce trebuia să descifrez în "gunoaiele" de la poartă. Spatulele, crochiurile, vopselele, chinese watercolors, paletele aruncate nu mi-au spus nimic. Aș fi putut înțelege că-l umilea, peste orice putere de îndurare, faptul că nu mai vedea să picteze. În cuvîntul ratat, esențială e imposibilitatea de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nările ori de câte ori o atinge în treacăt cu exteriorul palmei sau cu cotul. Deschide rapid plicurile, ochii îi fug peste hârtiile ce devin instantaneu albe în contact cu aerul sau cu privirea lui devastatoare. Le aruncă cu furie în coșul de gunoi, apoi aruncă o privire mai atentă asupra adreselor de pe plicuri, ce devin și ele suprafețe complet albe și mate. Le aruncă și pe ele, unul câte unul, orizontal, peste umăr, ca pe niște freezby, ratând de data aceasta sistematic coșul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]