60,329 matches
-
ne vom descurca în ianuarie, spre mijlocul lunii, mai exact, cînd vom reapărea după pauza de Sărbători. Am găsit sprijin la un important cotidian central, în tipografia căruia vom ieși, și care ne va ajuta să ne procurăm mai lesne hîrtia. Contra cost, evident. E vorba, doar, de afaceri! Noi n-avem tipografie, nici depozit. A ne comanda singuri hîrtia nu e posibil. Ca să renteze, transportul de la fabrică ar trebui să conțină mai multe tone deodată. Dar unde să le punem
La sfîrșit de an by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/15636_a_16961]
-
sprijin la un important cotidian central, în tipografia căruia vom ieși, și care ne va ajuta să ne procurăm mai lesne hîrtia. Contra cost, evident. E vorba, doar, de afaceri! Noi n-avem tipografie, nici depozit. A ne comanda singuri hîrtia nu e posibil. Ca să renteze, transportul de la fabrică ar trebui să conțină mai multe tone deodată. Dar unde să le punem? Cele două tone lunare ale noastre, nu înseamnă în schimb nimic pentru un ziar, care folosește o sută de
La sfîrșit de an by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/15636_a_16961]
-
fabrică ar trebui să conțină mai multe tone deodată. Dar unde să le punem? Cele două tone lunare ale noastre, nu înseamnă în schimb nimic pentru un ziar, care folosește o sută de tone pe lună din același tip de hîrtie. Așa că ne vom oploși pe lîngă el. Cu asta, nu rezolvăm toate dificultățile. Nu-i putem sili cu nici un chip pe difuzori să ne dea banii pe tot ce au vîndut și în timp util. De sporit tirajul, îl sporim
La sfîrșit de an by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/15636_a_16961]
-
că privește faptele în amănunt, el le îndepărtează, le micșorează și le răstoarnă, printr-o lupă ținută mai aproape de sine decât de obiect. Ziarul și ecranul îl protejează de aerul poluat al informației, îl împachetează într-un scutec claustrofob de hârtie și sticlă, asigurându-l că e intangibil și curat (nevroză), dar conectat în același timp (iluzia autenticității) la miile de evenimente - toate accidentale. Informația mai suferă și o altă distorsiune - nici aceasta privind acuratețea, ci, mult mai grav, funcția ei
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
și nu în rău, în atmosfera Tîrgului de Carte. Cărțile, în al treilea rînd, au arătat, ele, mai bine. Aproape fără excepție, editurile izbutesc să dea o față modernă, occidentală, produselor lor, de la copertele lăcuite, la tiparul citeț și la hîrtia bună. A patra observație este că în 2001 cartea electronică a concurat temeinic cartea tradițională. Curajoasa editură Noesis a scos cd-romuri atractive. În al cincilea rînd, au apărut primele proiecte serioase de a pune nu cărți, dar biblioteci pe Internet
La spartul Tîrgului de Carte: șapte observații și ceva în plus by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15679_a_17004]
-
cu duioșie de carte ca ,,obiect" rar: ,,Cărțile mi-au ajuns cu bine, Stevenson e atât de frumos că-mi face de rușine etajerele meșterite din cutii de ambalaje pentru portocale, mi-e aproape frică să întorc aceste pagini de hârtie velină crem, netedă și groasă. Eu care n-am avut parte decât de hârtie prea albă și de coperți tari și cartonate, cum sunt cărțile americane, nici nu știam că atingerea unei cărți poate să-ți aducă atâta bucurie" sau
84, Charing Cross Road by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15666_a_16991]
-
e atât de frumos că-mi face de rușine etajerele meșterite din cutii de ambalaje pentru portocale, mi-e aproape frică să întorc aceste pagini de hârtie velină crem, netedă și groasă. Eu care n-am avut parte decât de hârtie prea albă și de coperți tari și cartonate, cum sunt cărțile americane, nici nu știam că atingerea unei cărți poate să-ți aducă atâta bucurie" sau ,,...numai gravurile valorează de zece ori prețul cărții. Ce lume ciudată mai e și
84, Charing Cross Road by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15666_a_16991]
-
ca să asiste la o vizionare în cadru intim a filmului, pentru ca după douăsprezece ore să fie găsit mort într-o cameră a unui hotel din afara Romei, împușcat în cap, cu un revolver alături și ținînd în mînă o foaie de hîrtie pe care fusese mîzgălit lapidarul mesaj: Viața nu poate fi suportată". Variety semnalase incidentul, sub titlul "Un film rău l-a tras în hău pe un critic pămpălău", și chiar dacă exista o explicație alternativă pentru sinucidere (recenzentul tocmai fusese părăsit
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
lumea de azi. Întîmplarea face ca, aflîndu-mă la New York, să fi avut posibilitatea să răsfoiesc și cîteva dintre aberațiile trimise de diverși români urzicați pe adresa bilunarului care-a găzduit studiul lui Judt. Lasînd de-o parte vocabulele pe care hîrtia (și internet-ul) le suportă mai greu, ce m-a frapat, în marea lor majoritate, e naționalismul agresiv. Încă mai șocant e că mulți dintre contestatarii lui Tony Judt sunt oameni tineri și, atenție!, aflați de mai mulți ani în
Trista viață a naționalistului de nicăieri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15722_a_17047]
-
aștept. Însemnarea pe prima pagină a fiecărei cărți a primelor două sau trei întrebări, apoi a cîtorva cuvinte-cheie care să mă ajute mai departe în formularea întrebărilor și să-mi stimuleze memoria. O nouă lectură pentru intercalarea semnelor, întotdeauna de hîrtie roz șcine nu le-a remarcat mulțimea misterioasă și promițătoare?! obs. meaț, la paginile de unde voi citi, poate, cîte un fragment, sau care vor declanșa vreo controversă, sau pe care ar trebui să le găsesc repede pentru a contracara o
Bernard Pivot - Bună dispoziția ziaristului de cursă lungă by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/15702_a_17027]
-
numărului de ziariști. Cu toate acestea, breasla presei nu are în rîndurile sale mai mult de 25.000-30.000 de oameni (o estimare mai precisă nu poate fi făcută cîtă vreme, din nefericire, toate asociațiile profesionale există mai mult pe hîrtie și sînt departe de-a reuni majoritatea jurnaliștilor; în același timp, deloc întîmplător, nu există un sindicat național al ziariștilor - dar despre asta vom mai vorbi). Explicația raportului surprinzător dintre numărul canalelor mass-media și cel al lucrătorilor din domeniu rezidă
A fi ziarist în România by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15689_a_17014]
-
a cerut, pur și simplu, radierea oricărei referințe la regiunile istorice ale țării. Dintr-o singură lovitură de bici, România rămăsese și fără Moldova, și fără Muntenia, și fără Banat, și fără Transilvania, ba chiar și fără Oltenia. Omogenizată pe hârtie, țara se încăpățâna să rămână destul de diferită în realitate. Probabil că această formulă ar fi fost, până în ziua de azi, cea mai convenabilă pentru regimul autoritarist al lui Ion Iliescu. Din păcate pentru el, realitatea dură a alegerilor din 1992
Cine s-a săturat de Ardeal? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15741_a_17066]
-
a ceea ce a fost până la mine, preiau cu grijă ceea ce mi se potrivește, mă delimitez elegant de ceea ce consider a fi balast, depășit" (p. 131). Scena aceasta, să recunoaștem, are haz și denotă inventivitate, căci ne prezintă un diavol de hârtie și o posibilă comparație între diavol și autorul de cărți, dar dincolo de asta ea vorbește totodată despre ambițiile ficțiunii de față. Romanul lui Gabriel Chifu se dorește într-adevăr a fi un roman postmodern, în care să se amestece așadar
Un satan postmodern by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/15749_a_17074]
-
Ștefan Augustin Doinaș Două volume compacte (Timp scufundat și Un ceas de hârtie), apărute în Editurile Universalia (ediție îngrijită de Doina Uricariu, Mariana Vartic și Sorana Coroamă, 1999) prezintă întreaga operă literară a poetului, prozatorului și dramaturgului Dominic Stanca (Cluj, 1 ianuarie 1926 - 26 iulie 1976, București), stabilind ordinea - reală și editorială - a
Al patrulea poet al "Cercului literar" by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15767_a_17092]
-
au alcătuit Proclamația de la Cluj pe care au înain-tat-o prefectului Vasile Soporan, pentru ca acesta s-o înmîneze premierului Năstase. Cronicarul nu pune sub semnul întrebării acest document sindical, nici motivele care i-au determinat pe autori să-l pună pe hîrtie, dar de aici pînă la a-l intitula Proclamația de la Cluj, după modelul Proclamației de la Blaj, parcă e cam mult. * Cu oarecare întîrziere, dacă ținem seamă că la licee cursurile au început de mai bine de o lună și jumătate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15776_a_17101]
-
ieșit de pe băncile facultății, năucit în fața unei existențe guvernate de alte legi decît cele ce i le atribuisem cu o ridicolă naivitate, în anii de studiu pătimaș, sub astrele unei morale didactice, nu mai puțin artificiale decît cele confecționate din hîrtie sclipitoare pentru pomul de Crăciun. Tratat cu perfectă indiferență de profesorii mei din universitate, care-mi puseseră "note mari", ca și de redactorii ce mi se înfățișau nimbați de glorie ai foarte puținelor pe atunci reviste literare, în speță al
Reflecțiile unui premiat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15798_a_17123]
-
atunci, într-un posibil conflict între aliații din război, care se va termina cu o Pax americana) el a devenit probă într-un dorit proces politic. Apoi, brusc, parcă regimul de detenție al lui Golopenția se ameliorează, i se dă hîrtie și întocmește memorii și scrisori către familie, procurorul șef, Miron Constantinescu (pe care îl previne că e mai util în libertate decît în detenție), cerînd cărți de citit, inclusiv Capitalul. Acest interludiu s-a petrecut în iunie 1950, după care
Cazul Anton Golopenția by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15785_a_17110]
-
4); "Mulți dintre cederisti vor fi ajuns poate la această concluzie" (EZ 14.06.2000). Exemplele jurnalistice actuale confirmă diferențele dintre valorile prezumtivului în diferite tipuri de enunțuri: de supoziție a locutorului - "M. V. (...) acum o fi radiată de prin toate hîrtiile și agendele de telefon" (EZ 2.06.2000) -, de relatare a opiniilor altora, cu marcarea unei distanțe, în construcții concesive sau adversative - "O fi vorba, așa cum zic ziarele voiculesciene, de un jaf la SNTR, dar..." (AC 23, 2000, 9) - sau
"Un straniu mod..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16131_a_17456]
-
-i spunem Fonfo. Confundă țările cu capitalele și instituțiile internaționale cu mărcile de bere. Nu cunoaște bine decât o singură limbă: pe cea de la pantofi. În română se descurcă bine când tace, ceea ce-i reușește uneori cu succes. Lipicios ca hârtia de muște, e prezent la orice sindrofie, și e foarte mândru când se-mpiedică lumea de el." etc. George Pruteanu n-a scris niciodată ceva plictisitor. Putem să fim siguri că și cererile lui către CONEL sau RADET se citesc
Recital George Pruteanu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16155_a_17480]
-
observații sînt de făcut aci. Mai întîi că așa-zisa "criză a limbajului" nu apare decît către sfîrșitul creației în chestiune, cînd într-adevăr cuvintele, ca și raporturile dintre ele, se împuținează, se rarefiază, sucombînd aproape în deșertul alb al hîrtiei. Faza cea mai substanțială a producției lui Bacovia ni se înfățișează, chiar dacă nu ca "o sărbătoare ce stă sub semnul abundenței, al risipei", suficient de "inspirată", de consistentă. Vidul verbal e abia un semn final al epuizării. În al doilea
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
e mai puțin o retorică. Prin același sistem metaforic mineralizant trecut, verbul se obiectivează: "Poezia lui Bacovia nu este doar un lanț de semne, ci și un obiect, ale cărui componente sînt grafemele, acele inscripții pe suportul colii albe de hîrtie ale căror forme se contrag, se fărîmițează". E vorba, în consecință, de un proces productiv al poeziei, iar nu de un deces al ei. Indepent de tabloul universului în decompoziție, poezia rămîne un obiect ale cărui elemente, grafemele, se comportă
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
creion și foarte șters, după atîta timp. E ca o pată umbroasă, aproape lipsită de contur, ceea ce îi sporește misterul, cît se mai vede. Dedicația, caligrafiată, este și ea estompată: Cu aproximație, (scris deslușit, n.n.); urmează imediat o ruptură a hîrtiei subțiri, de carnet, cam un centimetru pătrat; în continuare, pe hîrtia subțiată la maximum, un cuvînt indescifrabil; și, mai departe: într-un ceas bun, rămas întreg; iar la urmă de tot, clar, Constantin Țoiu, fără lui șters ca și numele
Amintiri cu poeți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16161_a_17486]
-
umbroasă, aproape lipsită de contur, ceea ce îi sporește misterul, cît se mai vede. Dedicația, caligrafiată, este și ea estompată: Cu aproximație, (scris deslușit, n.n.); urmează imediat o ruptură a hîrtiei subțiri, de carnet, cam un centimetru pătrat; în continuare, pe hîrtia subțiată la maximum, un cuvînt indescifrabil; și, mai departe: într-un ceas bun, rămas întreg; iar la urmă de tot, clar, Constantin Țoiu, fără lui șters ca și numele autorului desenului realist. Portret făcut cu o acribie maniacă, dînd impresia
Amintiri cu poeți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16161_a_17486]
-
gratuit, ceva care să corespundă unei necesități absolute, care impune o geometrie, o construcție... Iar în centru, în mod efectiv, nu există nimic, fiindcă însăși existența e absolut contingentă și gratuită și cu atât mai mult cea a personajelor de hârtie... Sunteți, prin urmare, de acord, în principiu, cu Derrida, care vorbește despre absența centrului și predominarea jocului... Fără îndoială... Contează însă foarte mult construcția... Lucrul care mă interesează cel mai puțin, în fond, în roman este nivelul intermediar, obișnuit, tradițional
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
el, truditorul neasemuit în luptă cu pagina albă, că "mi se pare că inspirația e mai ales concentrare. Firește, concentrarea aceasta nu vine totdeauna. Multe ori te apucă dimineața (scriitorul scria numai noaptea, n.m.) fără a fi putut așterne pe hîrtie două fraze mulțumitoare. Scrisul e o plăcere chinuitoare". Și tot aici o mărturisire revelatoare pentru laboratorul său de creație: "A scrie un roman nu e totuși atît de greu cît sînt transcrierile. Întîia așternere pe hîrtie are toate plăcerile necunoscutului
Integrala Rebreanu spre final by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16145_a_17470]