1,450 matches
-
țigancă câștiga 1000 de lei pe un sac. După ștevie, veneau legumele la rând. Ridicam saci cu pepeni pe portbagaj și pe urmă m-am operat și de hernie de disc. Călușul Construcția lui, de la pământ, vine de departe, din hăurile geneticii neamului și l-a ajutat să scape de necazuri. Orice țăran normal are o condiție fizică de invidiat. Dar dacă a fost la Călușari din copilărie? Cum o fi? “Eu am dansat de mic. Este aici o bază de
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
și de felicitare. Tot tacâmul potrivit pentru aseme- nea ocazii. Importantă era sigu- ranța pe care o căpătau oame- nii, protecția ce li se promitea în caz de nevoie. Dar, așa cum se întâmplă câteodată în viață, fericirile nu durează cât hăul și pârăul. Ele sunt rare și scurte. Cum și în cazul de față. Locuitorii mai tineri din Brive nu-și amintesc ca apa Corrèze să-și fi ieșit vreodată din matcă. Doar unii din cei mai bătrâni își aduc aminte
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
mai degrabă un neputincios. Fapt care explică atitudinea sa supusă și ezitantă, precum și faptul că Baal îi răpește soția. Uzurpându-i tronul de pe muntele Sapan, Baal îl constrânge pe El să se refugieze la capătul lumii, "la izvorul Râurilor, în hăul Abisurilor", care va fi de acum locuința sa29. El plânge și imploră sprijinul alor săi. Yam este primul care îl aude și-i dă să bea o băutură tare. El îl binecuvântează, îi acordă un nou nume și-1 proclamă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Zeus nu seamănă cu vechii zei indo-europeni ai cerului, de pildă, Dyaus vedic. Nu numai că nu e creatorul Universului, dar el nu aparține nici măcar grupului de divinități grecești primordiale. Într-adevăr, după Hesiod, la început nu exista decât Chaos (Hăul), din care au apărut Gaia (Pământul) "cu coapsele largi" și Eros. Apoi Gaia "a născut o ființă egală sie-și, capabilă să acopere totul, Ouranos (Cerul) înstelat" (Theogonia, 118 sq., după traducerea lui P. Mazon). Hesiod îi descrie pe Ouranos
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
la dată fixă. Frunzele de laur pe care ea le mesteca, fumigațiile cu laur, apa pe care o bea din izvorul Cassotis nu au nici o proprietate îmbătătoare și nu explică transa. După tradiție, trepiedul său oracular era situat deasupra unui hău (chasmă), de unde emanau vapori cu proprietăți supranaturale. Săpăturile, totuși, n-au revelat nici o fisură 14 Obiceiul cerea ca făptașul, chiar involuntar, al unui omor să fie răpus de familie; era singura măsură posibilă pentru a împăca sufletul victimei și a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
din remușcare, vor să le recupereze. Estompînd partea moralizatoare, Bacovia transfor 154 Constantin Călin mă „basmul” într-o notă explicativă la o viziune policoloră: „Dar cînd despre ziuă cocoșu a cîntat,/ Cad buzna, din pod, grămezi de strigoi,/ Și-n hău, peste lanuri, strigoii se pierd/ Roșii, galbeni și verzi”1). Prin faptul că se bazează pe o pretinsă aluzie folclorică și nu pe o experiență directă, „Strigoii” constituie o excepție în cadrul liricii bacoviene. După determinările Agathei, data scrierii poemului e
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
înseamnă, prin urmare, lărgime, ca în acest frumos vers din „Alb” („Spațiu, infinit, de o tristețe armonioasă”)9) sau depărtare, adîncime, ca în versul pus la începutul glosei: „în infinit pămîntul se simte tresăltînd” . Oricum, nu prea de-parte: „pe hăul din cîmpie”. „Infinitul” din „Alb” și acesta din „Nervi de primăvară” (Primăvară...) e expresia unei bucurii, a unei înnoiri și înviorări sufletești. în schimb, „infinitul” ca permanență ostilă și repetiție obositoare, din „Vreodată” („Sau cerul e rece/ La infinit...”)10
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Înscenând realul. Din acvariul adus de acasă, vânează câte o „fâță”, imitând gestul ancestral, aruncândul În năvod. Acvariul este un model redus al universului pervertit. Neputând pescui peștele mitic, Iona ia În derâdere propiul destin. Un pește uriaș, ieșit din hăul apelor, Îl Înghite, arătându-i fața nevăzută a lumii, un spațiu visceral, unde totul nu este altceva, decât o „veșnică mistuire”, o luptă necontenită unde „peștele mare Înghite peștele mic”. Iona, aflat În interiorul peștelui uriaș, comentează În spiritul poeziei lui
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
cântec specific versului pus în carte, deși întâlnim un impersonal, ca în Sunt peșteri: Tu nu uita că sunt în tine peșteri... Un pas, o șoaptă, numai un suspin, Sporesc acolo-n mii și mii de creșteri, Se-ngroașă-n hăuri, se izbesc și vin Să zguduie pereții arși de lavă. Și tainița se umple de tumult, Ca cerurile, sus, când tună-n slavă... Și crește larma surdă tot mai mult, De parcă sparge urletul tavanul : Cutremur lung iscat dintr-un oftat
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
mai mult, De parcă sparge urletul tavanul : Cutremur lung iscat dintr-un oftat... Amintindu-și peisajul satului natal, Voiculescu scrie în «Amurgul» : Abia pe munți atuncea mai fâlfâie lumina, Ca pasărea rănită zburând din stâncă-n stâncă... Pe urma ei, din hăuri urcând năvalnic clina Cu-o falcă-n cer s-o prindă, aleargă Noaptea încă... Ca în Amurg pe lac, peisajul să rămână tot familiar și odihnitor: În slăvi lumină lină cu stingeri potolite, Pe lacul fără valuri odihna s-a
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
și o semivocală aparținând aceleiași silabe. În funcție de locul semivocalei față de vocală, se realizează distincția între: * diftongi ascendenți (semivocală + vocală): iepure, voios, a-cua-re-lă, no-uă, seară, vreo, soartă; * diftongi descendenți (vocală + semivocală): fii, doi, vrei, lui, căi, a-u-riu, mereu, vi-sau, pârâu, hău. În cazul în care diftongul nu este reperabil în interiorul unui cuvânt, ci al unei structuri, se consideră că diftongul respectiv este sintactic: de-al lor (diftong sintactic ascendent), de-i spune (diftong sintactic descendent). Triftongul este grupul de sunete alcătuit
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
amintire, dându-le proporții uneori pueril apocaliptice. Într-o carte a unei doamne plecată la puțin timp după moartea lui Dej, aceasta povestește lectorilor ei francezi, că în cutremurul din '77, la București, pământul a crăpat și au căzut în hăurile căscate autobuze întregi, cu oameni cu tot. Aceeași doamnă, dându-i dreptate lui Cioran, alt plecat, cum că dincoace de Carpați începe neantul, deplângea neantul desăvârșit de azi, în care regimul lui Ceaușescu a lăsat patru milioane de securiști. Altă
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
Carpați începe neantul, deplângea neantul desăvârșit de azi, în care regimul lui Ceaușescu a lăsat patru milioane de securiști. Altă doamnă, întoarsă în patrie, după o îndelungată absență, pentru a-și vizita rudele, a fost atât de orbită de dezastre (hăurile în care intră autobuze întregi cu pasageri cu tot și nici unul din cele patru milioane de securiști), și atât de insensibilă la orice schimbare în bine, încât revenită în America, continuă și azi, la șaptesprezece ani după ce România s-a
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
la grea Încercare timpanele. Nu era prea plăcut să-ți vezi propria față multiplicată În zeci de exemplare, apropiindu-se și Îndepărtându-se ca un ecou de fața ta reală, alcătuită din carne, sânge și oase, pentru a dispărea În hău. Forțându-și un pic Închipuirea, Noimann strânse cocoloașele de pe podea și, frământându-le În palme, le aruncă În tavan. Bucățile ricoșară din plafon, se izbiră de masă, de podea, pendulând În zigzag Între pereți, și reveniră Înapoi În mâinile lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
să-mi fie bărbat". În cădere ea se transformă într-o frumoasă cascadă; cei doi, care-i sar în ajutor, sunt preschimbați în stânci acolo unde cad. Îndurerată, mama lor vrea să moară și, cu brațele desfăcute, se aruncă în hău. Se prăbușește peste stâncile fiilor și se preface într-un mușchi des și moale care-i acoperă cu dragoste. Omul se ridică nu departe și amintește ce s-a întâmplat în adâncul timpurilor. Un păstor se rătăcește pe creasta Bucegilor
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
din lume în privința tranzacțiilor imobiliare. Sus, pe consola sub formă de navă, se fac poze și se filmează spre cele patru zări atât de către amatori, cât și de profesioniști. Privind jos la oamenii care mișună ca niște furnici și spre hăul de sub arcă, unde sub jungla vegetației crește jungla zgârie-norilor, ai senzația că ești prea aproape de marginea din sticlă a parapetului și dorești să te retragi mai în interior. Poți alege să privești și detaliile mai îndepărtate, introducând o monedă într-
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
timpului, de-a lungul unui an întreg, urbea noastră își dormea somnul ei netulburat. Un somn gigantic. Cât vacarmul adus prin eter de muzica asurzitoare din bâlciul de ieri și de astăzi. Podul de piatră "De s-ar prăbuși în hăuri, apa ar suna nebună, tulburarea ei s-ar înălța până la nori" Într-o seară liniștită de vară, copil fiind, mă aflam pe colina din preajma satului meu de câmpie întinsă și monotonă; priveam spre apus un cer învolburat și roșu. Tata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
ușor de ce legătura sa cu Regentul n-a durat decât două săptă mâni. Semănau primejdios de mult: erau amândoi mult prea înstrăinați de propriile lor senzații. Plictisul, care-i rodea și pe unul, și pe celălalt, nu înflorește oare în hăul care se deschide între spirit și simțuri? Gata cu orice mișcare spontană, nici urmă de inconștiență. Prima care are de suferit este „dragostea“. Definiția pe care i-a dat-o Chamfort se potrivea bine unei epoci de „fantezie“ și de
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
de a domina, o viață tenebroasă, ascunsă, dușmană luminii, folosită toată la a plănui și a găsi mijloace pentru a-și atinge țelurile, mij loace oricât de execrabile, oricât de oribile, numai să fie bune să-i împlinească voile; un hău fără capăt, asta se află înăun trul Domnului de Noailles. Înfățișarea din afară, cum tră iește și își joacă rolul, cum este trupește alcătuit se știe: picioare, mâini, o corpolență de țăran și pasul lui greoi prevesteau na mila de
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
de ele, dar întotdeauna cu un scop către care toate faptele lui năzuiau, cu o răbdare care nu-și găsea odihna decât în reușită sau în dovada repetată că nu poate reuși, dar și atunci, mergând în felul lui în hău și în beznă, spera să vadă o rază de lumină deschizând un alt tunel. Și astfel își petrecea viața săpând. Minciuna cea mai sfruntată devenise la el fire, dându-i un aer simplu, drept, sincer, adesea sfios. Ar fi putut
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
să vorbesc de putere când tot ce avem sunt dorințele, ceea ce nu înseamnă însă că neg puterea vindecătoare a poeziei. Ea există, dar nu ca terapie. Marea forță de vindecare a poeziei stă în faptul că pune o punte peste hăul dintre limbaj și fapte. Aceasta e menirea ei. Dar numai un monstru, un descreierat ori un grandoman ar putea chiar să creadă că poate el să vindece lumea, să-și închipuie că menirea poeziei lui e vindecarea universală. Nu numai
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
gravul „Fangeron” (Arthur Rimbaud) în altele, cuvintele noi se îmbină armonios cu cele populare: „Te naști din plasma zării cu limpezimi de-albuș, Ne dai în semicicluri iubirea ta pe-o rază Mă entuzmiasmează sublimul tău urcuș. Căderea ta în hăuri adânc mă întristează.” (Odă soarelui) Neologismele la N. Labiș sunt luate din domenii variate și din punct de vedere gramatical sunt adjective, substantive sau verbe. Ele nu îngreunează înțelegerea textului, sunt întotdeauna la locul lor și capătă o deosebită semnificație
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
timp și una a timpului care nu iartă. Un rol deosebit în creația lui Labiș îl are vocabularul. În cadrul acestuia poetul folosește pe o scară largă termenii populari îmbinându-i armonios cu regionalismele, cu arhaismele și cuvintele familiare. Regionalismele (crivăț, hău) sunt folosite destul de rar și nu ridică probleme în înțelegerea lor. Termenii populari întâlniți se referă fie la obiecte necesare ocupației țăranilor (bardă, ferăstrău, suman), la modul de viață al oamenilor (carafă, clondir, laviță). Unele cuvinte populare întăresc coloratura
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
în înțelegerea lor. Termenii populari întâlniți se referă fie la obiecte necesare ocupației țăranilor (bardă, ferăstrău, suman), la modul de viață al oamenilor (carafă, clondir, laviță). Unele cuvinte populare întăresc coloratura lexicului prin aspectul fonetic pe care-l capătă (crivăț, hău, merei) și ele apar motivate și de necesități de rimă (ex: stâns/plâns). Cuvintele și expresiile populare ocupă un loc aparte în poezia lui Labiș. Trăind la sat, având legături directe cu folclorul, poetul și-a axat creația pe un
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
putem fi de acord”. Ca urmare a politicii „agresive” șovine a României, statul totalitar sovietic a acționat metodic, cu străduință, pentru inocularea în conștiința basarabeană a unei „amintiri monstruoase”, apocaliptice, despre lumea românească de dincoace de Prut, s-a creat „hăul românofobiei”. Tot în această perioadă, în 1974, A. M. Lazarev publica volumul Organizarea statului sovietic basarabean și problema basarabeană, în care erau sistematizate ideile fundamentale ale moldovenismului. De teama potențialelor pretenții ale statului român asupra Basarabiei și a impactului acestora asupra
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]