1,541 matches
-
Ponthieu (Champs-Elyséesă În cartierul Montparnasse, 18 rue Littré, și a trebuit să instalez mobila și să fac funcțională noua locuință; „vocile” unor amici, altfel calde și prevenitoare, emoționate adeseori când mă auzeau, se schimbaseră Într-un fel „nesigur și ușor halucinant”; nu mă mai sunau, prinși deodată În noul turbion al „afacerilor politice și literare”, iar, când i-am sunat eu În câteva rânduri - de la Doinaș și Liiceanu la Groșan sau Buduca! -, tonul suna corect, amabil și... cam atât! I-am
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de muște flămânde sau mareea oceanică, m‑am gândit cu o ușoară răutate, iritat de imobilitatea imaginii... Gazdele ne propun un concert Ceaikovski, Cvartet de coarde no.3, opus 30, interpretat de cvartetul Fernando Lopes Grasa, într-o componență aproape halucinantă pentru aceste locuri: doi tineri chinezi (el și ea) și doi muzicieni ruși, de asemenea, destul de tineri. Ascultăm o interpretare egală, armonioasă, rutinată aș zice, cu o mențiune specială pentru virtuozitatea expresivă a violonistului chinez, care este și conducătorul grupului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mergem la un mic party într-un bar situat în renumita seră din Gara Atocha. O mică grădină botanică, în care sunt palmieri, ferigi și alte plante exotice, întreținută cu multă grijă de către specialiști (temperatură constantă, umiditate, lumină), care contrastează halucinant cu atmosfera de pe peron. Aer proaspăt, dens, ca după ploaie. Nu știu însă dacă acest climat e la fel de reconfortant și pentru cei cu probleme de respirație. Nicolae Prelipceanu îmi spune că astmaticii nu rezistă prea mult în asemenea condiții. Aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
metodici le dau explicații amănunțite (turația lor este la fel de formidabilă în engleză, franceză, italiană, chineză...). După o vreme, mersul prin săli în încercarea de a găsi un tablou concret, un anume maestru sau școală de pictură, devine o aventură aproape halucinantă. Am rătăcit ore în șir, ciocnindu-mă mereu de noi grupuri de vizitatori antrenați într-o mișcare browniană prin încăperile muzeului, uneori mă întâlneam cu colegi din Tren, cu care schimbam câteva impresii, și mă pierdeam din nou în acel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de tot privirile colegilor căzuți în plasa licorilor euforizante. Sosește, pe neașteptate, Andrei Bodiu. A întârziat la autocar și a venit cu metroul. Apariția lui în atmosfera amestecată cu sonuri magrebiene și vapori de transpirație îmi pare de-a dreptul halucinantă. Nu-mi imaginez cum a reușit să ne găsească. Ne spune să nu-i cerem să ne explice traseul pe care l-a urmat, căci n-ar reuși nici el. VASILE GÂRNEȚ: La propunerea lui Nicolae Prelipceanu, hotărâm să facem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
într-o galerie ca un buncăr - un fel de tunel cu mai multe cotloane, cu treceri sofisticate, ca în metrou. La ieșire suntem așteptați de o avalanșă de artiști amatori. Muzică, dansuri populare și moderne, un potpuriu de o varietate halucinantă. Nu ai timp să te dumerești, să te fixezi pe un gen de muzică. Excesivi în tot ceea ce fac, dorința rușilor de a ne impresiona cu ospitalitatea lor „artistică” mă sufocă. VITALIE CIOBANU: Dimineața, la micul dejun, aflu că sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
coloane de copii și tineri, echipați ca pentru paradă. Ca să ajungi pe faleză, trebuie să străbați o fâșie de pădure, și marea problemă este panta abruptă și alunecoasă. Dăm de alți câțiva scriitori din Trenul Literar, aduși de pe la „paneluri” la fel de halucinante ca al nostru. Fatos Kongoli, colegul albanez, înjură în rusă, i se pare că va trebui să iasă la mare înconjurând foarte mult. Mă întreabă de ce nu amenajează rușii și porțiunea asta de țărm părăsită. Îi mărturisesc sincer că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
discută chestiuni de familie cu cineva din redacție... Mi-a spus mai devreme că transmite zilnic corespondențe pentru acest post: la telefon, prin e-mail sau prin fax. Relatează de oriunde, oricând și din orice poziție, cum se spune. O productivitate halucinantă. Are timp să-mi zâmbească și mă întreabă dacă înțeleg portugheza. Îi spun că înțeleg aproape 50 la sută. Multe cuvinte sună ca în română. De pildă, „palavre” - care înseamnă... vorbe, fără conotație derizorie, ca la noi (și eu, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
să mă gândesc și mai bine, aflarea în „Estul sălbatic” ne ridică deodată în ochii scriitorilor vestici din Tren. Colegii noștri germani, francezi, spanioli, irlandezi, britanici ș.a.m.d. realizează abia acum adevărata noastră valoare: de translatori ai unor realități halucinante, de călăuze printr-o lume ce se întrevedea, pentru ei, înainte de 1989, ca o câmpie molcomă și uniformă prin gratiile zidurilor care păzeau cu strășnicie paradisul înșelător al realității sovietice. VASILE GÂRNEȚ: Probabil că mulți vor descrie cu o imaginație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
tip „nou”, căruia i s-au tăiat adevăratele rădăcini. Spectacolul care ne-a fost prezentat este foarte grăitor: o mixtură fals-somptuoasă, în care nu descoperi nici o idee critică, totul se desfășoară la modul festivist-encomiastic. Un spectacol cu o rețetă aproape halucinantă: muzică de Vivaldi, poeziile noastre, o coregrafie semierotică, șlagăre și folclor rusesc militarist. Totul la un loc. Un tablou foarte trist, dezgustător, care denotă o mentalitate falită. - Richard, îți propun să ne întoarcem puțin în timp și aș vrea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
lui James Bond, este ușor parodic în scrisul său, pe când John Le Carre este foarte aplicat și credibil în subiectele sale. Nu știu cine o va întrece vreodată pe Agatha Christie în măiestria de a inventa și a țese subiecte cu adevărat halucinante, pe care le producea ca pe bandă rulantă. Evident, nu îndrăznesc să mă compar cu acești autori, dar m-ați întrebat despre modele pe care le frecventez. Încerc să lărgesc tematica romanelor mele. În unele cărți abordez subiectele istorice, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
arate sămn la împărat. Când a ajuns - la Sfântu Soare” (Valea Mănăstirii - Argeș). Densitatea predicatelor dă un ritm alert narațiunii care desfășoară un film amețitor, de o viteză provocată prin puteri magice. Perfectul compus al indicativului contribuie fundamental la efectul halucinant al cursei, fiecare gest fiind făcut cu o rapiditate ce nu-l lasă să fie perceput decât ca deja încheiat. Podurile - liant între lumi marchează îndepărtarea de profan pe aceeași scară a metalelor, iar aurul constituie întotdeauna limita extremă a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ajuns în pădurili dă aur. A luat și el cracă, semn, ș-a băgat-o-n buzunar. A ajuns pă locuri năstămite, pă gârle năstămite. A luat șî el piatră năstămită”. Nici un alt gest nu trebuie consemnat pe acest itinerar halucinant spre tărâmul soarelui, succedarea acelo¬rași verbe lasă impresia unor acțiuni fulgerătoare, cadru după cadru se schimbă cinematografic pentru a împlini același gest hotărâtor la nivel inițiatic. Sosirea în cercurile concentrice ale sacrului și luarea spațiului în posesie sunt faptele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de seve populare. Călinescu nu a vorbit întâmplător de Creangă. Această aristocrată a înfățișat lumea satului moldovenesc cu un simț al aderenței ieșit din comun și cu neașteptate intuiții moderne de viziune literară. Cine citește Pustiuri (1941) și dă peste halucinantele imagini de apocalips ale satului înecat, ale trupurilor moarte purtate de puhoaie până în incinta bisericii care se scufundă, nu poate să nu vadă că realismul fantastic al noii generații de prozatori e anticipat și de această originală scriitoare, totuși atât
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
au fost adversarii, iar faptul că am pierdut e un regret enorm pentru mine.” Referitor la arbitrajul brigăzii ialomițene, antrenorul Petrotubului a spus: “Pentru o asemenea prestație, nici nu are rost să mi consum cuvintele. A fost efectiv bulversantă și halucinantă acea brigadă, niște oameni slabi, care s-au pierdut și care, din punctul meu de vedere, n-au nicio perspectivă în arbitraj. “ VOLEI 10 NOIEMBRIE Sens “Unic”: Știința Municipal Bacău - Unic Piatra Neamț 2:3 (25-17, 21-25, 20-25, 25-16, 6-15) Unic
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
acolo în text, îi apucă râsul. Chiar și când citesc un text științific, io nu mai pot de râs dacă îmi place cu adevărat ceea ce văd. Și la filmele de un realism crud, habotnic, râd de mă prăpădesc. Realismul devine halucinant, suprarealist. Realismul extrem se transformă în ceva profund comic. Lumea în fundul gol stârnește râsul. Autorul ăsta a descoperit ceva, îți zici. Anumite resorturi intime ale funcționării lumii ăsteia. Formidabil, așa e! De unde a știut tăntălăul? De fapt, e o groaznică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
la domiciliul lui Greceanu Tudor, se ascunde o nemțoaică. Sovieticii vin, intră acolo și o găsesc... Dacă aș fi regizorul unui film, la această scenă, mult prea grea, mult prea dureroasă, ecranul s-ar face negru. Pe acest fond, textul halucinant al lui Ilya Ehrenburg, publicat atunci, spre sfârșitul războiului, ar spune totul: "Ucideți, ucideți ! Printre germani nu există nevinovați, nici printre cei vii, nici printre cei ce sunt gata să se nască. Executați instrucțiunile tovarășului Stalin, nimicind pentru totdeauna bestia
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
care nu știe decât un singur cântec și acela interpretat prost? Am socotit cam de câte ori s-a produs ambulantul cu unica piesă din repertoriu în acești cinci sau șase ani de când ține calea trecătorilor și am ajuns la un total halucinant. Că va fi fiind de cincizeci de mii de ori sau de o sută de mii, nu contează. Un actor care joacă o piesă de o sută de ori e un performer. Mintea omenească dezvoltă o seamă de acuități nebănuite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
obosită și lipsită de apărare. În fața acestei curajoase ființe, care lupta disperat pentru supraviețuire, perdelele consistente de zăpadă, ca niște văluri multiple atârnând în fața miresei, o împiedicau să vadă pe unde merge, deplasându-se în mișcări circulare infinite ca un halucinant joc de călușei. În distracția lor inconștientă și criminală, forțele atacatoare se înmulțeau, devenind tot mai agresive și posesive, în timp ce rezervele de energie vitală ale mamei se diminuau văzând cu ochii. În timp ce izbiturile de vânt îi fâlfâiau poalele paltonului vechi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și razante lovesc cele două geamuri ale camerei. La un moment dat, șuvoiul de zăpadă proiectat spre ferestre a fost atât de insistent și solicitant încât mi-a făcut impresia că cineva bate disperat și ultimativ exact ca în poezia halucinantă a enigmaticului autor american: "E vreun trecător gândit-am Și-a bătut întâmplător. Doar atât, un trecător." (Edgar Allan Poe) M-am speriat cumplit și, printr-o mișcare de translație imperceptibilă și cvasi-aeriană, m-am lipit cu spatele de spinarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
toți și bine v-am găsit! La salutul doamnei am zvâcnit în picioare ca la comanda șefului Marelui Stat Major, de parc-am fi fost prevăzuți din naștere cu arcuri pneumatice la membrele inferioare, răspunzând automat într-o perfectă și halucinantă omofonie: Sărut mâinile, doamnă!... După care am rămas țepeni, paralizați, în poziție perfect verticală, diminuând la maximum procesul respiratoriu, pentru a nu impieta cu răsuflarea noastră nețesălată și bălegoasă sensibilitatea acestei făpturi miraculoase descinsă parcă din sferele extraterestre. Așteptam cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
care partidul comunist era decis să-i reeduce, să-i recicleze, să-i eutanasieze, să-i lichideze prin toate mijloacele: deportări, ghetouri, lagăre, închisori, bătăi, foamete, torturi etc. Sătenii stăteau cu privirea interzisă, cu gândirea blocată, într-o totală și halucinantă prostrație, ca și cum s-ar fi aflat în fața unei ecuații cu mai multe necunoscute a cărei rezolvare era imposibilă pentru mintea lor. Nu. Nu se putea așa ceva. Țăranii nu erau ușor de păcălit; prin urmare nu erau convinși că în fața lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
privind optimist la grupul de copii pe care-l conducea ca un adevărat ghid calificat. Morarul-șef! Da... De atunci și până astăzi, la vârsta de 75 de ani, trăiesc mereu și mereu cu aceeași senzație inexplicabilă, puternică, euforică și halucinantă ori de câte ori pronunț numele de morar sau moară, sau dacă numai mă gândesc la ele și le rostesc mental: cavitatea bucală și fosele nazale îmi sunt invadate instantaneu de un puternic fluid aromatic și amețitor alcătuit din mirosuri de pâine proaspătă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
avut un "moș Danilov" omenirea ar fi fost scutită de atâta suferință și batjocură, s-ar fi bucurat mai mult de cele pământești și n-ar fi visat la cai verzi pe pereți inventând și scornind cu mintea în delirul halucinant al burților goale spațiul inexistent numit RAI, unde poți găsi o bucată de mămăligă cu ceapă să-ți astâmperi foamea criminală. Moș Danilov a avut încredere totală în omul acesta necunoscut, străin, venit de pe meleaguri îndepărtate. Cum de-a intuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Oarba, căreia îi fusese grozav de sete și ingurgitase o căldare și jumătate de apă, tocmai simțea nevoia să evacueze o parte din lichidul acumulat în vezica urinară în vederea realizării unui somn liniștit și odihnitor fără prezența unor vise cabaline halucinante și dizgrațioase. Mama dormea chiar la picioarele iepei, cam la un metru distanță. Dormea pe spate, cu fața în sus, liniștit și adânc somnul de refacere al unui om care muncise fără întrerupere de dimineață până seara. De la mama înspre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]