2,384 matches
-
Acasa > Manuscris > Cugetari > HARRY ROSS - GÂNDURI REBELE (19) - ARMONII Autor: Harry Ross Publicat în: Ediția nr. 1891 din 05 martie 2016 Toate Articolele Autorului • Viața nu e o comedie, totuși ne place să facem haz de ea. • Toți vor să trăiască boierește, dar nu pe socoteala lor proprie! Pentru cei nemulțumiți, viața nu este niciodată rozalie. • Nu sunt munci ușoare precum femei ușoare. • Omul vesel poate stoarce haz și dintr-o lămâie amărâtă. • Marea luptă
GÂNDURI REBELE (19) – ARMONII de HARRY ROSS în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381299_a_382628]
-
o comedie, totuși ne place să facem haz de ea. • Toți vor să trăiască boierește, dar nu pe socoteala lor proprie! Pentru cei nemulțumiți, viața nu este niciodată rozalie. • Nu sunt munci ușoare precum femei ușoare. • Omul vesel poate stoarce haz și dintr-o lămâie amărâtă. • Marea luptă nu se dă pentru idealuri, ci pentru niște bani păcătoși. Nudul antic este prima regină a frumuseții planetei. • Incompetentă natura a făcut din nud o capodoperă pentru toate tipurile de civilizație. • Ca să placă
GÂNDURI REBELE (19) – ARMONII de HARRY ROSS în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381299_a_382628]
-
dintr-o rețetă a romanului în roman, despre care unul dintre personaje crede că se ocupă cu „treburi de-astea, la modă acum, scrisul care-l scrie pe unul, cu altul care-l scrie pe altul, ceva de mai mare hazul”. În afară de cele două personaje-autor, Ovidiu Rădulescu și Dumitru G. Stan (primul romancier, celălalt romancier și memorialist), creaturile fictive ale lui L. sunt, în viață, producători, cititori și imitatori maniaci de literatură. De la pupitrul lui de dispecer, prozatorul reușește să controleze
LACUSTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287735_a_289064]
-
Să jubilăm!, Iași, 1901; Să râdem!, Iași, 1902; Orașul Iași, Iași, 1904; De scârba boilor, Iași, 1911; Regele Carol I și a doua sa capitală, București, 1916; Alte 15 comedii, București, 1924; 6 piese cu caracter istoric, Iași, 1927; De haz și de necaz, Iași, 1929; Cel mai nou ghid al Iașului, Iași, 1932; Istoria neamului românesc povestită în zece șezători de Moș Andrei Gurăbogată, București, 1937. Traduceri: Evariste Carrance, Casa de închiriet, Iași, 1882, Căpitanul Bumbdeaur, Iași, 1906; Rouget de
BOGDAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285786_a_287115]
-
atestă o sensibilitate elegiacă, dezvoltată poetic fie ca discretă confesiune (când tandru amuzată, când disimulat sentimentală), fie ca înscenare caricaturală, exuberant carnavalescă sau bonom onirică. Poeta imaginează/transpune lumea în cheia diminutivului, în virtutea unei grațioase înclinații spre feeria plină de haz și spre stilizarea diafană. Atitudinea dominantă este aceea de solidaritate, până la comuniune, cu făpturile umile: „Tolănită în mușcătoarea ei singurătate / O mică reptilă rupe flori roșii / Pe-o pajiște roșie / Vântul trece pe-aici în salturi speriate. De ce iei apărarea
BOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285798_a_287127]
-
Frații Cuciuc, unde destinul a „șapte generațiuni de paricizi” stă sub semnul lugubru al fatalității. Atmosfera are aici ceva de basm oriental, realul luând o ciudată înfățișare de imaginar. S. știe să țină treaz interesul, intercalând întâmplări neașteptate, anecdote cu haz și episoade de senzație, cum ar fi acela al sfârșitului poetului Al. Hrisoverghi. Limba, cu o patină de vechime, creează o aură evocatoare. Ca povestitor, S. nu e mult mai prejos decât memorialistul Ion Ghica. SCRIERI: Ceasurile de mulțemire a
SION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
Brâncoveanu încă de pe când era boier, când a luat-o de soție pe Maria, care era fiica lui Neagu postelnicul și nepoată, deci, a lui Antonie-Vodă din Popești, domnul căruia Cantacuzinii, protectorii lui, îi impuneau un regim alimentar ce stârnea hazul contemporanilor... Contextele și circumstanțele în care au fost formate aceste cupluri au avut mereu o specificitate a lor (decelabilă chiar în pofida puținătății știrilor despre viața de familie, a absenței mărturiilor feminine, ce face să precumpănească viziunea masculină, și care ne
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
că pe lumea cealaltă ea va fi văduvă, căci bărbatul va avea de soție femeia dintâi și viceversa” 437. „Măicuță bătrână...” Văduvele populează dens literatura populară. Ele apar frecvent în basme (și în epica de mici dimensiuni și cu un haz moralizator ce cuprinde snoavele 438), unde mama eroului - chiar fără a i se declara explicit „starea civilă” - este adesea inclusă în această categorie: femeie, în vârstă de multe ori, cu (unul sau mai mulți) copii, dar fără bărbat (prezența acestuia
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
din ordinul lui Ranjit Singh" Rajahul Hira Singh 126, fiul ministrului Dhian Singh 127, unul dintre favoriții lui Ranjit Singh, suferea de diabet, iar noi - adică eu și alți cinci medici din partea locului - am fost chemați În grădina palatului din Hazuri Bagh128 pentru a ne consulta În prezența lui Ranjit Singh cu privire la starea bolnavului; cu această ocazie am făcut referire la zahărul de lapte 129. Cum nici maharajahul și nici vreunul dintre medicii săi nu auziseră vreodată de un asemenea tip
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
abluțiunile, În timp ce eu m-am Întors la pacientul mai sus amintit. Nici nu am ajuns bine acolo, când mi s-a spus că fusese deja trimis un mesager Înaintea mea și că ministrul mă chema de urgență În grădina fortăreței, Hazuri Bagh. Fără a pierde nici o clipă, m-am Îndreptat spre acel loc, unde eram așteptat de ministrul care, de Îndată ce mă zări, veni spre mine și mă prinse de mână spunându-mi că se sfârșise cu Mean Uttum Singh. Surprinderea mea
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
mai repede cu putință. Ambii sosiră În a treia zi, numai că Sher Singh ajunse ceva mai târziu decât r³nș, care ocupase deja interiorul fortăreței, iar astfel Sher Singh a fost nevoit să-și așeze tabăra În grădina din afara cetății (Hazuri Bagh). După ce aceștia au ocupat posturile respective, decesul prințului a fost făcut public și s-a organizat ceremonia arderii pe rug, ce s-a efectuat aproape de locul În care se desfășurase cea a bunicului său. Două tinere frumoase au devenit
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
În copac. Jewahir Singh porunci fachirului Nur Uddin să Încredințeze jerahilor (chirurgi indigeni) vindecarea rănitului. În aceeași zi mă Întorceam Întâmplător de la durbarul care avusese loc În cetate și, Întâlnindu-mă cu fachirul, am mers amândoi În Ghulab Khana din Hazuri Bagh, unde Nur Uddin avea ceva treburi de rezolvat În timpul zilei. Acolo l-am găsit pe unul dintre jerahi, care ne aduse la cunoștință că vindecarea bolnavului era o sarcină imposibilă, căci intestinele Îi ieșiseră afară și nu mai puteau
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
fiu al unei spălătorese”, a trimis mai mulți mesageri, poruncindu-mi să-l aduc la durbar cu tot cu pat, și am fost obligat să-l ascult. Am ajuns totuși prea târziu, căci adunarea deja părăsise durbarul, iar Sher Singh plecase din Hazuri Bagh În interiorul fortăreței. În aceeași zi, fachirul a avut o umflătură la genunchi și diaree, dar și-a revenit repede, iar apoi s-a dovedit folositor când am Început să fac experimente cu șerpi - Însă am obținut rezultate atât de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de pușcă, fabrica de armament și topitoria; În spatele acestora erau grajdurile regale. Nr. 6 - acea parte a fortăreței numită Summum Burj; aici, În timpul iernii, durbarul (consiliul de stat) s-a reunit frecvent. Nr. 7 - intrarea vestică dinspre grădina regală, numită Hazuri Bagh. Nr. 8 - grădina regală de flori, În centrul căreia este o elegantă clădire de marmură (ridicată de Ranjit Singh) În care durbarul s-a Întâlnit ocazional. Către această grădină existau patru intrări: cea răsăriteană, dinspre fortăreață; cea apuseană, dinspre
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
imperiu, În trecere prin Lahore sau Jammu, ori complet exteriori. 128. În ediția engleză: Hazooreebagh. Eliade amintea (În India): „Sunt multe lucruri de văzut În Lahore, multe porți și morminte frumoase și grădini și fortul lui Shah Jehan, pe nume Hazuri Bagh Darwaza (...) dar de această a doua călătorie a mea În Lahore se leagă atât de multe lucruri, Încât sunt nevoit să n-o pomenesc”. Cred că cel puțin a doua oară, când memoriul despre yoga se precizase, aflase și
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
umană, izbăvind-o de „mamiferism”. Afacerea absoarbe, din felurite surse, fonduri grase. Utopia lui Novatorius, nepotul Președintelui societății, este o bazaconie grotescă: omul să se nască „din icre”. Șarjă social-politică, după cum se vede, cam groasă și nu chiar plină de haz. Batjocura stângistă a dramaturgului relevă și limitele ingeniozității lui. SCRIERI: Pericolul Satanei, pref. A. C. Cuza, București, 1924; Măști, îngr. G. Pienescu, pref. Ileana Berlogea, București, 1973; Teatralitatea teatrului, îngr. și postfață Virgil Petrovici, pref. Liviu Ciulei, București, 1981. Repere bibliografice
SAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
între altele, redactor-șef la numerele anuale din „Izvoare”, vicepreședinte (1967) și președinte (1981, 1983, 1986) al Asociației Scriitorilor Israelieni de Limbă Română, laureat al Premiului „Sion” (1977). Pana ironică și corozivă a lui S. exprimă, cum spune Radu Cosașu, „hazul și tristețea ghetto-dacă”, plasându-l oarecum în sensul unei tradiții ilustrate de Tudor Arghezi (ca foiletonist) și mai ales de I. L. Caragiale. Între contemporani, scrisul lui, transpus în foiletoane, cronici fanteziste, secvențe dramatice etc., își află spirite congenere în Al.
SCHECHTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289549_a_290878]
-
pe lumea asta... Și ce-o să mănânci, mă Biznac? Ce-o să mănânci, mă, tâmpitule?”. Moromete se vede, în continuare, cu vechii săi prieteni liberali (Matei Dimir, Nae Cismaru, Costache al Joichii, Giugurdel), dar adunările lor nu mai au fastul și hazul celor de altădată. Figurile centrale ale satului sunt acum Bilă, Isosică, Mantaroșie, Ouăbei, Adam Fântână, actori ai puterii comuniste. Isosică, fiul unei femei care îl văzuse pe Dumnezeu, este secretar de partid. Inteligent, inventiv, el pune la cale intrigi pentru
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
ultimele scene a transporta manifeste și arme pentru forțele patriotice antinaziste etc. Piesele lui Ș., conformiste ideologic, nu excelează nici prin construcția unor situații și personaje, nici prin tensiunea ideilor, meritul lor constând în câteva rezolvări comice insolite și în hazul unor replici. SCRIERI: Adevărul din zori, București, 1977; Anotimpuri (Niște pramatii de îngeri), București, 1977; Un rulment numit Calypso, București, 1977; Busola, București, 1979; Călătorie în doi, București, 1980; O chestiune de onoare (Poansonul), București, 1981; Și mulțumesc pentru crizantemă
SERBAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289629_a_290958]
-
un caiet intitulat Versuri din captivitate, litografiat în lagărul de la Krefeld (1917-1918). Tot lui T. îi aparțin, probabil, Păcală multimilionar și Uite popa, nu e popa la Văleni, ambele din 1936 - satire sociale scrise în versuri fade, cu prea puțin haz, una semnată Cocoșu Roșu, cealaltă Cocoșul Negru. SCRIERI: Robii pământului, București, 1913; ed. (O iubire), București, 1919; Versuri din captivitate, Crefeld, 1917-1918; „Cu sorcova”, Crefeld, 1918; Hârdăul lui Satan, București, 1925; ed. București, 1957; Păcală milionar, București, 1936; Uite popa
TODIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290205_a_291534]
-
dialog neîntrerupt între imaginar și concretețe. Într-o manieră sobră, austeră, U. își exprimă incertitudinile privitoare la destinul său omenesc și la vocația de scriitor: „Personajele cele mai importante/ale fiecărei zile/sunt oamenii și cărțile./ Primii mă îmbrâncesc,/fac haz, mă plâng./ Cărțile mă obligă/să-mi semnez sentința/cu propria mână” (Punct de sprijin). Discursul poetic se structurează într-un balans nesfârșit între viziunea expresionistă tragică și fiorul elegiac, aproape imnic. Livrești ca sursă de inspirație (Biblia, doctrinele mistice
URBANOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290369_a_291698]
-
valoare documentară asupra fizionomiei epocii: demolările și evacuările din locuințe, concediile de odihnă ale salariaților la Mamaia ș.a. Stilistic, obține o singură izbândă, tot de ordin descriptiv: prezentarea minuțioasă a interioarelor din imobilele de mahala. La polul negativ, comparațiile stârnesc hazul și destabilizează tonul dramatic, iar filosofia de viață intră în picajul monologului antirăzboinic („Planeta noastră rotundă nu este o nucă al cărei miez s-a uscat; iar noi, miliarde, nu sugem din pământ mucegai. Suntem mulți, dar când privim apusul
VADUVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290405_a_291734]
-
prin temă, cât și prin stil. Literatura lui U., autentic povestitor, se caracterizează printr-o mare putere de evocare a tot ceea ce este frumusețe a Bucegilor, iar legendele și poveștile munților se însuflețesc prin armonia stilului, eleganța limbii și firescul hazului. Fixându-l ca autor de literatură ușoară, adică „pentru tineri”, Ilarie Chendi îl aprecia pe U. ca „dibaci mânuitor al limbii române”. SCRIERI: Conferințe ținute la Societatea Geografică și la Ateneu, București, 1901; Zânele din Valea Cerbului. Povești pentru copii
URECHIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290373_a_291702]
-
1907-1908, căci în 1909 le citea familiei și prietenilor și „încă de pe vremea când era judecător exilat la Ghergani, adică înainte de 1912 [...], le trimetea prietenilor, artiștii Gr. Mărculescu și Ciprian, cari le citeau la cafeneaua Capșa, unde se făcea mult haz” (Sașa Pană). Nu au fost însă tipărite decât în 1922, când Tudor Arghezi publică în „Cugetul românesc” Pâlnia și Stamate și Ismaïl și Turnavitu. Altele aveau să apară după moartea sa, în 1925 în „Punct” (Emil Gayk, Plecarea în străinătate
URMUZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290382_a_291711]
-
ianuarie 1894 până în august 1896, cu subtitlul „Foaie ilustrată pentru familie”; în primul an a avut o apariție regulată, în 1895 au apărut doar cincisprezece numere, iar în 1896 patru. Din ianuarie 1895 s-a publicat un supliment umoristic intitulat „Hazul”, suspendat după patru numere. La conducerea V. s-au aflat I. L. Caragiale, Ioan Slavici și George Coșbuc. Inițiativa i-a aparținut lui Caragiale, deși ulterior prezența sa în paginile revistei nu a fost prea susținută. Slavici a imprimat, prin fervoarea
VATRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290470_a_291799]