1,662 matches
-
zile de lupte sângeroase, orașul a fost cucerit și distrus. Alarmat de veștile primite, Iuri și-a trimis fiul să-i țină în loc pe invadatori, dar mongolii au fost victorioși din nou. După ce au ars din temelii Kolomna și Moscova, hoardele au asediat Vladimirul pe 4 februarie 1238. După numai trei zile, capitala cnezatului Vladimir-Suzdal a fost cucerită și a fost și el devastat. Familia cneazului a pierit în flăcări, în vreme ce șeful casei princiare s-a retras în grabă spre nord
Invazia mongolă în Rusia Kieveană () [Corola-website/Science/302208_a_303537]
-
grabă spre nord. După ce a traversat Volga, el a adunat o nouă armată, care a fost mai apoi distrusă în totalitate de mongoli pe 4 martie 1238 în bătălia de pe râul Sit. După această victorie, Batu Han și-a împărțit hoardele în mai multe unități mai mici, care au prădat mai multe orașe rusești: Rostov, Uglici, Iaroslavl, Kostroma, Kașin, Ksniatin, Gorodeț, Galici, Pereslavl-Zalesski, Iuriev-Polski, Dmitrov, Volokolamsk, Tver și Torjok. Localitatea care a opus cea mai dâră rezistență a fost micul oraș
Invazia mongolă în Rusia Kieveană () [Corola-website/Science/302208_a_303537]
-
cu terenuri agricole sărace dintre Volga de nord și râul Oka. În vara anului 1238, Batu Han a devastat Crimeea și a pacificat Mordovia. În vara anului 1239, mongolii au prădat Cernigovul și Pereiaslav. După mai multe zile de asediu, hoardele au cucerit Kievul în decembrie 1239. În ciuda rezistenței îndârjite a lui Danilo al Haliciului, Batu Han a cucerit două dintre orașele cnezatului: Halici și Volodimir-Volînski. Mongolii au invadat mai apoi Ungaria și Polonia. În acest timp, invadatorii s-au așezat
Invazia mongolă în Rusia Kieveană () [Corola-website/Science/302208_a_303537]
-
decembrie 1239. În ciuda rezistenței îndârjite a lui Danilo al Haliciului, Batu Han a cucerit două dintre orașele cnezatului: Halici și Volodimir-Volînski. Mongolii au invadat mai apoi Ungaria și Polonia. În acest timp, invadatorii s-au așezat, au înființat un stat, Hoarda de Aur, și au construit o capitală, Sarai, pe cursul inferior al râului Volga. Aici, comandantul Hoardei de Aur, (așa cum se numea partea vestică a Imperiului Mongol), și-a fixat cartierul general aurit de reprezentant al marelui han, care trăia
Invazia mongolă în Rusia Kieveană () [Corola-website/Science/302208_a_303537]
-
cnezatului: Halici și Volodimir-Volînski. Mongolii au invadat mai apoi Ungaria și Polonia. În acest timp, invadatorii s-au așezat, au înființat un stat, Hoarda de Aur, și au construit o capitală, Sarai, pe cursul inferior al râului Volga. Aici, comandantul Hoardei de Aur, (așa cum se numea partea vestică a Imperiului Mongol), și-a fixat cartierul general aurit de reprezentant al marelui han, care trăia în mijlocului Marii Hoarde în valea Orhon pe Amur. De aici, Marele Han a controlat toată Rusia
Invazia mongolă în Rusia Kieveană () [Corola-website/Science/302208_a_303537]
-
au construit o capitală, Sarai, pe cursul inferior al râului Volga. Aici, comandantul Hoardei de Aur, (așa cum se numea partea vestică a Imperiului Mongol), și-a fixat cartierul general aurit de reprezentant al marelui han, care trăia în mijlocului Marii Hoarde în valea Orhon pe Amur. De aici, Marele Han a controlat toată Rusia pentru aproape 300 de ani. Termenul care desemnează această exploatare, „jugul mongol” sau „jugul tătăresc”, dă senzația unei înspăimântătoare opresiuni, dar, de fapt, acești invadatori din Mongolia
Invazia mongolă în Rusia Kieveană () [Corola-website/Science/302208_a_303537]
-
de zi. În problemele religioase erau extrem de toleranți. Când au apărut prima dată în Europa, mongolii erau idolatri sau samaniști și de aceea nu erau fanatici religioși. Atunci când au adoptat islamul, au rămas la fel de îngăduitori ca mai înainte, iar hanul Hoardei de Aur, care a trecut primul la religia musulmană, le-a permis rușilor să înființeze o eparhie creștină în capitala mongolă. Nogai Han, o jumate de secol mai târziu, s-a căsătorit cu fiica împăratului Imperiului Bizantin și și-a
Invazia mongolă în Rusia Kieveană () [Corola-website/Science/302208_a_303537]
-
fiică de nevastă unui prinț rus, Teodor cel Negru. Unii istorici moderni, (cel mai cunoscut fiind Lev Gumilev), postulează că nici măcar nu a fost vorba de o invazie. În conformitate cu aprecierile acestor istorici, cnejii ruși au stabilit o alianță defensivă cu Hoarda pentru a răspunde atacurilor fanatice ale Cavalerilor Teutoni, care amenințau mult mai direct și hotărât religia și cultura băștinașilor. Aceasta este partea luminoasă a domniei tătărești. Există și o parte întunecată a problemei. Atâta vreme cât hoardele erau încartiruite la granița cnezatelor
Invazia mongolă în Rusia Kieveană () [Corola-website/Science/302208_a_303537]
-
stabilit o alianță defensivă cu Hoarda pentru a răspunde atacurilor fanatice ale Cavalerilor Teutoni, care amenințau mult mai direct și hotărât religia și cultura băștinașilor. Aceasta este partea luminoasă a domniei tătărești. Există și o parte întunecată a problemei. Atâta vreme cât hoardele erau încartiruite la granița cnezatelor, țara putea să fie oricând invadată de forțe copleșitoare ale jefuitorilor înarmați. Din fericire, aceste invazii nu apăreau prea des, dar atunci când se petreceau, produceau enorm de multe devastări și suferințe neînchipuite populației. Între două
Invazia mongolă în Rusia Kieveană () [Corola-website/Science/302208_a_303537]
-
de apreciat. Centre urbane precum Kievul nu și-au mai revenit după devastările atacului inițial. Republica Novgorodului a continuat sa prospere, totuși noi entități au început să prospere - orașele Moscova și Tver - sub tutele mongolilor. Deși armata rusă a învins Hoarda de Aur în bătălia de la Kulikovo din 1380, mongolii au continuat să domine teritoriile locuite de ruși și au continuat să pretindă și să primească tribut de la principii ruși până la „Îndelungata așteptare de pe râul Ugra” din 1480. Istoricii au dezbătut
Invazia mongolă în Rusia Kieveană () [Corola-website/Science/302208_a_303537]
-
rutele de comerț către Orientul Îndepărtat treceu prin cnezatele rusești, comerțul cu răsăritul aducând venituri considerabile tuturor celor aflați pe această rută comercială. Concluzia este că mongolii au avut o influență pe termen lung asupra rușilor și a Rusiei moderne. Hoarda de Aur a fost succedată de Hanatul Kazanului, Hanatul Astrahanului Hanatul Crimeii și de Hanatul Siberian, ca și de Hoarda Nogailor, care au făcut ravagii în Principatul Moscovei în secolele al XV-lea și al XVI-lea.
Invazia mongolă în Rusia Kieveană () [Corola-website/Science/302208_a_303537]
-
această rută comercială. Concluzia este că mongolii au avut o influență pe termen lung asupra rușilor și a Rusiei moderne. Hoarda de Aur a fost succedată de Hanatul Kazanului, Hanatul Astrahanului Hanatul Crimeii și de Hanatul Siberian, ca și de Hoarda Nogailor, care au făcut ravagii în Principatul Moscovei în secolele al XV-lea și al XVI-lea.
Invazia mongolă în Rusia Kieveană () [Corola-website/Science/302208_a_303537]
-
secolului al XIX-lea. În secolul al X-lea, ținutul a trecut sub controlul cnezatului slav al lui Tmutarakan (Tmutorakan). Kîpciacii (Cumanii), după ce au cucerit zona în 1067, au redenumit-o "azak" (șes), de unde a derivat numele modern al zonei. Hoarda de Aur a cucerit cea mai mare parte a coastei în secolele al XIII-lea și al XIV-lea, dar negustorii venețieni și genovezi au primit permisiunea de a se așeza în zona Azovului din zilele noastre, unde au fondat
Azov () [Corola-website/Science/302227_a_303556]
-
a fost Ivan al II-lea cel Mare (1462-1505), cel care a cucerit Novgorodul în 1478 și Tverul în 1485. Moscova și-a extins puterea asupra celei mai mari părți ale teritoriilor locuite de ruși până pe la anul 1480, când Hoarda de Aur a tătărilor a încetat în mod oficial să mai fie puterea feudală suzerană, (vezi și Îndelungata așteptare de pe râul Ugra). Prin moștenire, Ivan a obținut o parte a provinciei Riazanului, iar cnejii Rostovului și Iaroslavlui s-au subordonat
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
1505-1533), a reușit până la urmă să cucerească și acest oraș nord-estic. La începutul secolului al XVI-lea, tânărul stat rus a avut ca scop național reunificarea tuturor teritoriilor rusești pierdute ca rezultat al invaziei mongolilor și apărarea granițelor împotriva atacurilor hoardelor. Boierii au primit feude de la suveranii ruși, în schimb fiind obligați să lupte în armată. Sistemul feudelor a asigurat baza pentru armata nobiliară de cavalerie. Ivan al III-lea a fost primul suveran moscovit care a folosit titlul de Țar
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
domeniilor militar, judiciar și al afacerilor externe. Gradual, suveranii Moscovei au devenit conducători puternici autocratici, țari. Prin asumarea acestui titlu, prinții moscoviți subliniau statutul egal cu cel de împărat, aflat la egalitate cu bazileul Imperiului Bizantin și cu hanul Marii Hoarde. După căsătoria lui Ivan al III-lea cu Sofia Paleologu, nepoata ultimului împărat bizantin, curtea de la Moscova a putut adopta termenii, ritualurile, titlurile nobiliare bizantine și stema vulturului bicefal. La început, termenul "autocrat" desemna numai un suveran independent, dar în timpul
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
I Ghirai, în fruntea a 120.000 de călăreți, a devastat în mai multe rânduri regiunea Moscovei, până când, în 1572, bătălia de la Molodi a pus capăt incursiunilor tătărești în nord. Zonele de frontieră au mai fost jefuite de tătarii din Hoarda Nogai și Hanatul Crimeii pentru alte multe decenii. Zeci de mii de soldați au fost mobilizați pentru apărarea Marii centuri de palănci, ceea ce a fost o povară uriașă pentru Rusia, a cărui dezvoltare socială și economică nu mai avansa. Războaiele
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
sau Kurganul Mamaev (în limba rusă: "Мама́ев Курга́н") este o înălțime care domină orașul Volgograd (fost Stalingrad) în sudul Rusiei. Numele îi vine de la Mamai, comandantul tătar al Hoardei de Aur din secolul al XIV-lea, despre care se spune că ar fi îngopat în acest kurgan. (Nu există deocamdată nici o dovadă istorică sau arheologică că acesta ar fi locul de odihnă veșnică a conducătorului mongol.) În zilele noastre
Kurganul lui Mamai () [Corola-website/Science/302349_a_303678]
-
Marea Neagră până la Marea Baltică. Ușurința cu care a fost clădit acest imperiu poate fi pus pe seama priceperii diplomatice și tactice a marilor duci, dar și pe seama slăbiciunii principatelor rutene. În vreme ce aproape toate statele din jur erau atacate și prădate de mongoli, hoardele lor nu ajuns niciodată în nord, în Lituania, iar teritoriile sale au rămas neatinse. Expansiunea Lituaniei era accelerată și de slabul control al teritoriilor pe care mongolii le cuceriseră. Rutenia nu a fost niciodată încorporată efectiv în Hoarda de Aur
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
de mongoli, hoardele lor nu ajuns niciodată în nord, în Lituania, iar teritoriile sale au rămas neatinse. Expansiunea Lituaniei era accelerată și de slabul control al teritoriilor pe care mongolii le cuceriseră. Rutenia nu a fost niciodată încorporată efectiv în Hoarda de Aur, în schimb a fost un stat vasal cu un grad de independență destul de ridicat. Dezvoltarea Lituaniei s-a produs într-un moment ideal pentru expansiune, când rutenii erau capabili doar de o opoziție neînsemnată, iar puterea mongolilor era
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
a depins de diplomație cel puțin în aceeași măsură în care a depins de acțiunile armate. Cele mai multe orașe anexate nu au fost cucerite prin luptă, ci au fost de acord să devină vasalii Lituaniei. Cum aceste orașe erau deja vasalii Hoardei de Aur sau ai Principatului Moscovei, decizia de a accepta suzeranitate lituaniană nu era una care să pună în discuție independența, ci era accea de a schimba un stăpân mai dur cu unul mai tolerant și mai puternic. Așa a
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
stat slav, alături de alte țări precum Polonia și Rusia. În ciuda numeroaselor achiziții teritoriale pașnice din Rutenia, ducatul putea face apel la forța militară, care era atât de mare, încât era singura din Europa Răsăriteană care putea face față cu succes Hoardei de Aur. Aproape de fiecare dată când mongolii au încercat să oprească expansiunea statului lituanian, hoardele au fost înfrânte. În 1333 și 1339, lituanienii au reușit să învingă forțe importante mongole care au încercat să recucerească Smolenskul. Chiar și atunci când erau
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
Rutenia, ducatul putea face apel la forța militară, care era atât de mare, încât era singura din Europa Răsăriteană care putea face față cu succes Hoardei de Aur. Aproape de fiecare dată când mongolii au încercat să oprească expansiunea statului lituanian, hoardele au fost înfrânte. În 1333 și 1339, lituanienii au reușit să învingă forțe importante mongole care au încercat să recucerească Smolenskul. Chiar și atunci când erau victorioși, mongolii nu-i puteau opri multă vreme pe lituanieni din înaintarea lor. Victoria Hoardei
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
hoardele au fost înfrânte. În 1333 și 1339, lituanienii au reușit să învingă forțe importante mongole care au încercat să recucerească Smolenskul. Chiar și atunci când erau victorioși, mongolii nu-i puteau opri multă vreme pe lituanieni din înaintarea lor. Victoria Hoardei de Aur din 1399 nu a făcut decât să întârzie înaintarea lituanienilor către Marea Neagră. Datorită victoriilor lituanienilor, mongolii nu au mai putut să-și exercite în mod eficient controlul militar asupra nord-vestului Rusiei, acesta fiind în parte motivul pentru care
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
Datorită victoriilor lituanienilor, mongolii nu au mai putut să-și exercite în mod eficient controlul militar asupra nord-vestului Rusiei, acesta fiind în parte motivul pentru care orașe precum Smolensk, Pskov, Novgorod și Polațk nu au fost niciodată devastate de atacurile Hoardei. După creștinarea din 1252 și încoronarea din 1253 a regelui Mindaugas, Lituania a fost considerată stat creștin până în 1260, când Mindaugas a renunțat la creștinism. Până în 1387, nobilii lituanieni au fost păgâni, profesând o religie bazată pe credințele că divinitatea
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]