8,202 matches
-
fără bani, nonconformiștii, atâția cât număra orașul, poate câțiva studenți de ai săi, cei fără nici un program sau curioșii, vor fi desigur tentați să petreacă revelionul Într-un mod mai puțin obișnuit. Totul se va desfășura În sufragerie și În hol. Pentru nevoi se va folosi toaleta de la capătul terasei. Bine luminată, dădea o oarecare senzație de căldură și minim confort. Și, la urma urmei, nu era cazul să se stea acolo o veșnicie. Nu se Îndoise o clipă de Îndrăzneala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și să-și vadă de drum pentru că mai avea de livrat În aceeași după-amiază un sicriu cu patru coroane și o cruce. Când Petru deschise ușa, cei doi salutară politicoși, Îi Înmânară un plic și, fără nici o explicație intrară În hol cu cele două baloturi pe care le lăsară să cadă cu bufnet pe pardoseală; apoi ieșiră zicând Să trăiți! ducându-și câte o mână la cozorocul caschetelor negre cu cozoroc lung deasupra cărora scria cu alb O.W. Urcară În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
porniră În trombă, spulberând zăpada de lângă trotuar. El rămase În prag cu scrisoarea Iolandei, două rânduri doar: „Marfă de calitate livrată la timp. De rest mă voi ocupa mâine”. De bucurie, Îi venea să sărute cele două baloturi lungite În mijlocul holului ca două foci anesteziate și suflate cu vopsea pentru un spot publicitar al firmei Köber: Cu Köber până la Cercul Polar. 34. Gheretă pierduse odată cinci partide de șah la rând În fața lui Grațian și de atunci evita să le mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
părerea lui cu o ființă dezinhibată și voluntară. Înclina să creadă Însă că tirada Iolandei era o Încercare stângace de a-și ascunde iritarea pe care i-o provocase apariția lui nedorită. Se ridică gata să plece. Cuierul e În hol, zise Iolanda. Cu el am venit, cu el plec, replică Flavius-Tiberius. Tot așa gândesc și eu. Un palton ca ăsta nu se demodează niciodată... oare cum ar fi să ieși de aici peste vreo zece ani? Cred că aș arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o pictură, chiar dacă nu te pricepi la desen, cum era și cazul său. Zorela dansa de când venise, orice și cu oricine, dar mai mult singură, ca și ceilalți de altfel, În cercuri mai mici sau mai mari, după cum le permitea holul, luminat doar pe jumătate. Unii dansau cu ochii În tavan alții cu ochii În gol, cei mai mulți, de unde sperau să li se arate sufletul-pereche. Se mișcau Încet, ca În somn, frecându-se unii de alții: femei de bărbați, femei Între ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de ani de serviciu În slujba pământului. 2. Nu erau mai mult de douăzeci de persoane. O prezență modestă, puțin Încurajatoare În privința vânzării tablourilor. Dacă n-ar fi fost șampania și urările de la miezul nopții precum și simulacrul de dans din hol, aerul de prohod al petrecerii ar fi fost greu de pus sub semnul Întrebării. Se apropia de ora unu și anunțul din ziar de la mica publicitate era tot mai aproape de ceea ce păruse multora: o farsă. Cei puțini, dornici să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
depozit de mezeluri, amestecat, din când În când, cu cel Înțepător de castraveți murați al subsolului. Ușa principală era Închisă, În schimb cea din spate nu se Închidea niciodată. Avea de făcut un mic ocol prin curtea interioară. Faptul că holul era luminat Îi ușura mult misiunea. Nu risca să se rătăcească și să nimerească unde nu trebuia și nici să se Împiedice de te miri ce În căutarea automatului de scară. Pentru un insomniac ca el, plimbarea asta făcea cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
din Hull, afișele din Leeds, pasajele subterane din Sheffield, turnul din Manchester“. Și-apoi mai e o ultimă oprire pe acest itinerar, locul în care l-am descoperit într-un târziu pe doctorul Trey Fidorous: l-am găsit bolnav în holul de la intrare al unei clădiri din Blackpool. I se întâmplase ceva. Nu-mi amintesc ce anume. Hull. Leeds. Sheffield. Manchester. Blackpool. Hull. Leeds. Sheffield. Manchester. Blackpool. Ce-am făcut mai departe? M-am dus cu Fidorous în zonele goale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
proastă nu-i cine știe ce, nu-i mare lucru în perspectiva tuturor lucrurilor care fac din tine un om și-a conveniențele lor, dar e totuși ceva. Este ceva, ceva plin de căldură, pe care încă-l mai am. Stăteam în holul hotelului, cu rucsacul de excursionist aruncat pe un umăr, cu cușca de transport a pisicii în mâna cealaltă. Căldura dinăuntru îmi ardea obrajii și fruntea biciuite până atunci de ploaie, un șuvoi de apă mi se scurgea la picioare. Aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nevoit să zbor cu trei motoare până când aveam să înlocuiesc scrisorile. Totuși nu era ca și când n-aș fi avut alte mijloace, alte sisteme de protecție; falsa mea identitate era încă solidă ca o stâncă. Mi-o dovedisem din nou în hol abia acum un sfert de oră. O treabă bine făcută. Dar pierderea scrisorilor însemna totuși că mergeam pe sârmă fără plasă de siguranță, că înotam fără colac de salvare. Și eram obosit. Nevoind să-mi asum nici un risc, am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
70, avea un abajur mare, de verde decolorat, cu ciucuri și-un picior plin de bucle și curburi făcut din lemn vopsit în negru. — E cineva? Nu era nimeni în jur, doar eu și lampa, stând împreună la capătul unui hol lung și solitar. L-am găsit urmărind cablul de alimentare. Cablul lămpii se continua cu un prelungitor portocaliu care se continua cu un prelungitor alb care se continua cu alt prelungitor portocaliu care se continua cu un prelungitor negru. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cu siguranțé, mai bun și Îi va ajuta pe bétrîni, va purta cravaté și va pérea mai mare. Va fi serios și-și va piepténa pérul Într-o parte, ca și pionierii-partizani pe care Ii vedea zilnic pe panoul din holul școlii. Se va spéla bine cu sépun și-și va piepténa pérul În partea dreapté. Va udă pieptenele și-l va aranja frumos, acolo În vîrful capului, unde nu i se așazé nicicum. Nu și-l va piepténa În partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
pe probleme culturale, a acționat pentru realizarea în bune condiții a prevederilor documentelor de schimburi culturale, sprijinind organizarea de manifestări cultural-artistice românești în U.R.S.S. La propunerea sa, a fost instalat bustul compozitorului român George Enescu (trimis din țară) în Holul Principal al Sălii de Concerte "Ceaikovski" din Moscova. A luat parte, alături de alți reprezentați din România, la festivitățile, organizate la 15 iunie 1989, la Chișinău și Cernăuți, cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la trecerea în nemurire a poetului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
țin "dincoace": "Trăiește de dragul meu"; că am refuzat să-l îngrop, să-i plîng la groapă. Am, lîngă pat, o fotografie în frac, după concert, mărită mult, pînă la mărime naturală. E un contur din carton. Ca al artiștilor din holul cinematografului "Victoria". Îi privesc figura dăruită. Da, avea o figură dăruită pentru scenă. Îmi alunec degetul pe cuta de pe frunte nu-i plăcea s-o ating -, pe buzele curbate estetic, mă apropii cu fruntea de fruntea de carton, mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Pe tata l-au etichetat "înstărit", deși casa fusese pe jumătate ocupată, ca și cea a Lisellei. Livingul era împărțit. Pe locul vitraliului Rusalin două dulapuri de scînduri (ale ocupanților). Acoperite, pe partea noastră, cu scoarțe basarabene; mama bucătărea pe holul de la intrare, la o lampă cu gaz. Unde se lăfăie acuma leandrul frunzos. Se stătea la coadă, 3-4 ore zilnic, pentru combustibil. Într-o tabletă (din "Adevărul"), Arghezi își muiase condeiul nu-n oficiala "limonadă roz", ci-n gazul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în val, în toată copilăria-adolescența mea. Cristoase, ce suflet ușor avea fata izogamă ca o algă! Aha, deci te încîntă fidelitatea lui "Russ". Chiar senzualitatea, cînd e potolită. Senzualitate? Recunoaște pînă și tu (și arăt cu degetul spre oglinda din hol, care mă reflectă: destul de dolofană, cu părul tăiat prost că-i încărunțit la tîmple nu se vede în oglindă, dar o știu, -) recunoaște, Magdo, că tipa asta rimează cu Antipa. Ei, și mie îmi spune vecina de la șapte, care și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și Herr Professor. L-am întîlnit în fața unui afiș ars pe jumătate. Era afișul pentru lansarea cărții Camera Sambô. Îmi amintesc și data, 7 aprilie 2000, atît de tare m-a șocat gestul de-a da foc, cu bricheta, în holul universității, unei invitații. Am avut, atunci, revelația tembelismului universitar iașiot. "Din cinci afișe, puse la patru etaje diferite, trei au fost arse." "Constanți mai sîntem. Ne-am ocupat din moși strămoși cu otrăvitul fîntînilor și cu arderea grînelor. "Ces Latins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
printr-un geam pe Iordan, încolăcit de două vipere focoase. "Puppy, îi șuiera una dintre ele, sașie de admirație, puppy, vrei...". Și "puppy" o voia, cum să nu. Voia să le fericească pe amîndouă. Se prostitua acolo, pe mobilierul de hol Pipera. M-aș fi simțit ca o cutie a milei dacă rămîneam la București, să-mi găsească el "slujbulicea". Uram să-i fiu obligată. M-am întors acasă, pe strada "Trompeta". Nu mi-a mai trebuit concurs. Oricum, serviciul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de-a treia soție a lui, ce nu putea fi decât străbunica. Oglinzile. Femeile S-a sculat greoi, cu acea durere imposibilă scormonindu-i spatele ca un pumnal, și s-a îndreptat către baie. S-a oprit în fața oglinzii de pe hol. S-a privit îndelung din față, apoi din profil, apoi iar din față, ca și cum o figură cunoscută i-ar fi aținut calea, și s-a angajat cu ea într-o conversație complezentă. Dintotdeauna, oglinzile îi rețineau chipul, oriunde se ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
poate de brutal, puțin înainte de-a deveni atât de bolnav, probabil că ea știa deja de mult cât de bolnav este, sau avea să fie, ea care le știa pe toate. Se ridică cu greutate și iese ușurat pe hol. Se oprește în fața oglinzii. Grimasează. Ridică o mână, apoi cealaltă, face un balans. Oglinda îi răspunde de data aceasta fidelă. Își plimbă o mână peste barba abia mijită, peste părul pieptănat într-o parte, pentru a ascunde un început de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
care încă le mai atinge vag cu dosul palmei. Prin urmare nu mai e nicio soluție! îi spune distrat vizitatorului și dă să se scoale. Figura omului cu pălărie îl intrigă. Are nevoie de o confirmare. Se îndreaptă încet spre hol. Ia cu el Okurina, pe care o strânge puternic de data aceasta în pumn. Ca de obicei, se oprește la oglindă. Își privește îndelung chipul în prim-plan. În planul din spate omul cu pălărie; aceeași expresie, aceeași ținută dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ei. Fotografia, ce știa să scrie bilețele, cu fata frumoasă și zâmbet straniu, a încetat să-mi mai rețină atenția. Sfârșitul călătoriei. Marny Mă scol rapid de la masă și ies din vagonul-restaurant pe urmele ei. Mă opresc la geamul de pe hol pe care-l deschid mecanic și tot mecanic citesc pe pancardă numele stației. E "gară mică", îmi spun și gândurile încep să-mi zboare aiurea, când tocmai ea trece prin dreptul geamului meu. Izbutesc să-i pun întrebarea ce m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
la baie. Nu e obiceiul meu să mă scol în timpul nopții, dar o presiune puternică în zona abdomenului m-a trezit. A fost poate primul semn elocvent al bolii. Un zgomot fojgăit se aude dinspre culoar. Caut febril comutatorul și holul puternic iluminat îmi dezvăluie un fund rotund, împodobit sporadic cu fulgi și pene, ce se agită deasupra coșului meu cu rufe murdare. Făptura purta o pereche de ciorapi albi de nailon trași peste picioare umane, delicate, de balerină, ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nu știa de ce, unde avea să se ducă? Apoi a realizat că apăsarea ei repetată nu avea niciun efect, clanța nu putea fi mișcată din loc, iar ușa nu se deschidea. A privit prin geamlâcul rotund de sticlă colorată înspre holul ce dădea către celelalte camere și nu a zărit decât un zid nesfârșit lipit de geamul ușii. Ca și cum casa ei s-ar fi terminat aici, în spatele acestei uși. Atunci a înaintat rapid către fereastră, căci mersul ei era foarte ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
poziție ca în visele ei, și sprijinindu-se în ea la fiecare pas. Și umbrela și-a reluat imperturbabilă locul în cuierul dormitorului ei. De-acolo n-avea să se mai miște multă vreme, căci alte surate ale ei din hol, mai netrebnice și mai obișnuite, aveau s-o însoțească de acum înainte în vâltoarea ploii. Părintele-confesional a primit-o cu bucurie. Ultima lor întâlnire îi dăduse fiori reci pe șira spinării. A fost pentru prima dată când nu a flagelat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]