KorAP: Find »[drukola/base=holba & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...52 53 54 ...73 >

1,824 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

și se uită din nou pe listă. Bine, asta poate că nu... și nici asta... Începe să șteargă, rînd cu rînd, tot ce a scris. OK. Dar mai am Încă una. Ridică capul. Are o relație cu altă femeie. Mă holbez la ea, săgetată drept În inimă. Altă femeie. Nu m-am gîndit niciodată la ipoteza asta. — Asta era și ultima mea teorie, spune Lissy pe un ton de scuze. Altă femeie. — Deci amîndouă credeți că e vorba de altă femeie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
promiți că n-o să faci nimic stupid. Ea mă privește cu bărbia Încleștată rebel. — Promite-mi ! — OK, zice Jemima Într-un final, dîndu-și ochii peste cap. Promit. Vezi că și-a ținut degetele Încrucișate la spate, remarcă Lissy. — Poftim ? Mă holbez uluită la Jemima. Promite-mi cum se cuvine ! Jură pe un lucru la care ții foarte mult. — O, Doamne, spune Jemima ofuscată. Bine, ai cîștigat. Jur pe geanta mea Miu Miu din piele de ponei că n-am să fac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Deci, ai... Îmi umezesc buzele uscate. Ai un copil ? — Nu, n-am nici un copil. Jack rămîne cu ochii În pămînt cîteva clipe, apoi ridică privirea. Pete are un copil. O fată. Alice e fata lui Pete Laidler. — Dar... dar... Mă holbez la el confuză. Dar... n-am știut că Pete Laidler avea un copil. Nimeni nu știe. Mă fixează lung. Ăsta-i tot secretul. E cu totul și cu totul altceva decît m-am așteptat. Un copil. Copilul secret al lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
prinzînd din zbor frînturi de conversație. — ... costume superbe... — ... timp pentru repetiții ? — ... judecătorul a fost incredibil de intransigent... Și, brusc, o zăresc pe Lissy, Îmbujorată și radioasă, Înconjurată de o groază de tipi cu fețe de avocați, dintre care unul se holbează cu nesimțire la picioarele ei. — Lissy ! strig. Se Întoarce spre mine și o sărut pe obraz. Habar n-am avut că știi să dansezi atît de bine ! Ai fost uluitoare ! — Ba nu. N-am fost deloc, spune imediat și-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
noi. — A venit să vorbească cu mine. Șovăi. Să... Îmi spună secretul lui. Glumești ! spune Lissy, rămasă fără aer, ducîndu-și mîna la gură. Și... despre ce e vorba ? — Nu pot să-ți spun. Nu poți să-mi spui ? Lissy se holbează la mine uluită. Vrei să-mi spui că, după tot ce s-a Întîmplat, nu-mi spui despre ce e vorba ? — Lissy, crede-mă, chiar nu pot. Îmi iau o față În agonie. E... complicat. Doamne, parcă sînt Jack. — Bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Ești nebună de legat, ești total și complet dusă... — Emma, nu fac decît să acționez În interesul tău. — Ba nu ! strig, cu fața În flăcări. E... posibil să... mă Împac cu Jack ! Urmează o pauză de treizeci de secunde. Mă holbez la ea, ținundu-mi respirația. Apoi, brusc, parcă e un robot ucigaș care intră În acțiune și nimicește totul În jur, cu razele sale. — Un motiv În plus să faci asta ! Asta o să-l țină În priză. O să-i arate cine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
de umeri și mă privește lung și intens. Mi-e teamă de Întuneric. — Poftim ? spun pierită. — Mi-e teamă de Întuneric. Întotdeauna mi-a fost teamă. Motiv pentru care am o bîtă de baseball sub pat, pentru orice eventualitate. Mă holbez la el absolut bulversată. — Jack... — Și nu mi-a plăcut niciodată caviarul. Se uită În jur. Și mi-e... mi-e jenă cu accentul meu franțuzesc. — Jack, ce tot... — Cicatricea de la Încheietură o am de la paisprezece ani, de cînd am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605

pentru că gândurile lui sunt și ale tale. Asta, dacă ești om. Ceea ce nu e totdeauna de crezut. Ce mai tura-vura, am ajuns În fața frumoasei Siloa și mă tot foiam ca să mă vadă, dar ea nu făcu altceva decât să se holbeze. Atunci, aș fi putut să-i zic În felul acela al meu, fără cuvinte, aș fi putut să-i zic ceva ca s-o fac să vină cu mine, În gaura mea, dar n-am avut curajul pentru că Moru, blestematul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
și vă spun: sunteți niște vânători tocmai buni de ucis! Și atunci, deodată m-am ridicat cu fața la ei. Nu se așteptau la mișcările mele iuți și nici nu mai văzuseră om așa de Înalt. - Sunteți oameni? Spuneți lui Krog! Se holbau cu toții la Krog, dar unul dintre ei era mai șmecher: - Dacă Tatăl vorbește pentru tine, știi ce suntem! Atunci am priceput de ce Moru avusese nevoie de un ucigaș pentru călătoria asta, of, of. Am sărit la cel ce mă luase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
din ochi. Nu era spân, nu. - Enkim, repetă el. Enkim face la tine așa, Îmi arătă el cu semne și cu vorbe din minte că ar fi putut să mă lase și pe mine fără păr, dacă voiam. M-am holbat la el și am depărtat mâinile, clătinând grăbit din cap. - Cum faci asta? Luă un pumn de clisă și mă mânji pe barbă. Îmi arătă soarele, apoi Își Îndreptă nâna spre Răsărit și, după ce ridică două degete, făcu un gest

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
și mă trase de umăr. - Enkim! - se bătu el cu pumnul În piept. Tu? - Krog! - Krog e prost! Șarpe te dă Umbrei! M-am uitat la lighioana aia pricăjită, dar Enkim trase de mine și mai tare. - Șarpe ucide! - se holbă el la mine. Ucide! Enkim alese culcușul Într-un loc care i se părea potrivit și aduse niște mușchi de pe malul apei. Apoi ne Întinserăm și el Îmi spuse, cu glas din minte Întrerupt cu semne și cu vorbe puține

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
nările ei. Când dădea aerul afară, eu răsuflam În locul ei, de parcă nu mai așteptam decât să ne dăm ultima suflare. Meșteră, ce mai Încoace și Încolo. Mare meșteră. - Ah... Krog... Pricep... Pfuuh... Să mor dacă nu știu cum ați făcut! - zise el, holbându-se și plescăind. Știu, știu... Am avut și eu una din asta. Era din alt sat și o chema Zuga. Știu, măi Krog, măi, dar astea sunt pățanii așa de rare, că nici nu-ți vine să crezi că au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
și m-am rostogolit precum bulumacul, Încercând să găsesc un ascunziș Îndărătul tufelor. Din spate se ridicară Însă chiote ascuțite, prelungi, și auzirăm tropot grăbit de pași. Știam ce Înseamnă asta și Enkim știa și el, căci ochii i se holbară, nările i se căscară și Începu să respire iute de tot. Ne privirăm doar cât să răsuflăm o dată și, atunci, i-am văzut. Erau peste tot. Am privit de jur Împrejur cu iuțeală și am zărit pe mâna noastră tare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
și mă trimise pe malul apei după niște mâl galben. Când m-am Întors, i-am găsit pe amândoi cioplind niște crengi scurte și groase pe care le legară cu lujere subțiri de salcie În jurul pășitorului lui Enkim. M-am holbat la Runa, căci nici pe Moru al meu nu-l văzusem vreodată să facă așa ceva. Apoi, a pus mâl din acela galben În jurul crengilor, acoperindu-le cu totul și, odată cu ele, partea de jos a pășitorului lui Enkim. În sfârșit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
cu al unui bătrân care Își drege glasul, numai că era mai moale și mai curgător. Se ridica de undeva din fața noastră. M-am ridicat În capul oaselor și am privit afară din vizuină În clipa aceea, am Înlemnit. Am holbat ochii și am rostit, cu glasul puternic al Tatălui: - Enkim. Runa. Au țâșnit amândoi din culcuș, iar Enkim dădu un strigăt de durere. - Ce e? - Apa aia! Cum de nu cade jos? - le-am arătat eu afară. Ne-am zgâit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
ta? schimbă el vorba. Mă Întreba pe mine, dar se uita la Runa. Ceilalți ne urmăreau atenți, deși nu Înțelegeau mai nimic din vorbele de Tată cu care ne vorbeam În gând. Cu toate astea, pricepură ei ceva, căci se holbară la Runa și o cântăriră din ochi. - Nu am femeie. Runa e femeia lui Enkim. - Mă gândeam eu. Cică Krog nu știe ce e femeia. - Ba știe. Numai că nu știe decât o singură femeie, și aia urâtă. Când vine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Dar eu: - Dacă bătrânii tăi știau atât de multe, nu ți-au spus și cum se termină călătoria mea? Ca să știu dacă trebuie să mai umblu, sau să mă opresc și să mă dau prins. Vindecătorul păru să Înghețe. Se holbă și Își drese glasul. Apoi: - Dar cu ea, cum rămâne dacă te dai prins? mi-o arătă pe Runa. E tovarășa ta de călătorie, așa că urmăritorii o urăsc la fel de mult ca pe tine... Cât despre oamenii lui Scept, i-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
legănă ușor peste brațul de mare, după care se opinti În valuri precum un bătrân ajuns la capătul puterilor. - Îmi vine, ne spuse Runa atunci și se Încovoie toată. Enkim mai adusese prunci pe lume, dar de data asta se holbă la femeia sa cu ochii umezi. Ne uitarăm de jur Împrejur. Nu erau decât stânci, un pământ roșcovan, și câteva smocuri de iarbă. Cu chiu cu vai, urcarăm pe un povârniș și ne trezirăm pe o câmpie Întinsă cât vedeai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Ce-ai tu să vorbești cu unu’ ca el, Tuni? N-ai văzut cin’ se crede? - Ci mai leagă cățeaua, Gula! se stropși omul. Vezi de plodul ăla și taci. Bătrâna Începu să mormăie gros și rău, privind cu ochi holbați la Tuni, iar cei din jur prinseră să scâncească și să se dea Înapoi. Tuni luă Însă de jos o piatră și-o izbi pe babă În țurloaie. - Ți-am zis să vezi de plodul ăla, scârbă! - Iar tu să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
iar pruncul deodată Începu să respire mai iute. - Ieși de-aci, ieși de-aci, ieși de-aci, tot zicea Gula și așeză În fața chipului lui Unu o făcătură netedă de ziceai că-i o bucată de gheață lucioasă. M-am holbat la lucrul acela nemaipomenit și mi-am dat seama că În el licărea chipul pruncului, Întocmai cum Îl știam. Am dat sa mă uit Îndărătul făcăturii, dar n-am zărit nimic. Tocmai vroiam să Întreb cum de Îl ascunseseră pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
drum, din satul tău. - Aha, și de când știți voi că are să vină Gerul? - Tatăl lui N’jamo le-a zis prima oară oamenilor despre Ger pe când N’jamo era doar un țânc, răspunse el, fără să clipească. Cred că am holbat ochii atunci și am dat să-l Întreb cum de jucau ei călătoria mea de atâta vreme, dar N’jamo schimbă repede vorba: - Ce să fac, măi Krog? Pe urmele tale sunt vânători câtă frunză și iarbă. Nu e vorbă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
jamo râse și mai și, iar eu m-am prefăcut că mă molipsesc de la el. După ce ne-am potolit, i-am zis: - Mai bine m-ai ajuta pe mine, măi, N’jamo. - Și să ne spulbere, ca pe Dogoni?! - se holbă el. Ce folos ar avea Tatăl ca eu să fac ce a spus el, iar vrăjmașii tăi să ne facă apoi una cu pământul? - Vrăjmașii mei sunt și vrăjmașii tăi. - Deocamdată sunt doar vrăjmașii tăi și dacă pun mâna pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
numai așa știi să vorbești... Ia mai fă așa o dată. - Văd că tu și ai tăi știți să rostiți vorbele, am Început. De-aia am plecat În lume, să Împart vorbele celor ce nu știu să le rostească. Dyas se holba la mine. - Te aud, Tată din cer, te aud! Mumă-mea mi-a spus că, Înainte vreme, așa vorbeam cu toții, numai că nimeni nu știa atâtea cuvinte câte știi tu. Lume, spuneai? Cum adică, lume? I-am spus ce e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
pus luntrele s-o ia drept spre Miazănoapte, cât să ne Îndepărtăm cât mai mult de un pământ care se vedea În depărtare. Atunci mi-a fost tare frică, pentru că i-am văzut pe Dyas și pe Vishu cum se holbează la mare cu ochii holbați de groază. Și chiar că avea de ce să-ți fie frică pentru că, la un moment dat, am simțit cum prindem să urcăm Încet-Încet, În zimp ce pământul pe care Îl vedeam Într-atât de departe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
drept spre Miazănoapte, cât să ne Îndepărtăm cât mai mult de un pământ care se vedea În depărtare. Atunci mi-a fost tare frică, pentru că i-am văzut pe Dyas și pe Vishu cum se holbează la mare cu ochii holbați de groază. Și chiar că avea de ce să-ți fie frică pentru că, la un moment dat, am simțit cum prindem să urcăm Încet-Încet, În zimp ce pământul pe care Îl vedeam Într-atât de departe părea că se coboară din ce În ce mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]