3,613 matches
-
martiriului fiilor și fiicelor lui Iuda de la Chișinău, Gomel, Odessa, Białistok și din nenumărate alte locuri din întinsul imperiu al țarului... Într-un oraș rus, la revoltele din 1904, suntem informați de un martor ocular că a avut loc un holocaust al sufletelor evreiești și că martirii își întâmpinau funesta soartă cântând. Nu amintește acest trist fapt tragediile din timpuri obscure, când copiii lui Israel, duși la masacru, piereau "ca jertfele închinate Domnului" cântând rugăciunea Aleinu...?" iiii. Kohut oferă exemple de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Polonia și Ucraina 71. Eveniment fondator al istoriei post-biblice, Cruciadele, suferințele și martirii lor reapar astfel în aceste vremuri dificile, ca și masacrele cazace, ca și cum s-ar fi urmărit activarea sau reactivarea unei memorii de solidaritate în suferință. În prezent, Holocaustul însuși sfârșește prin a prevala, fiind transformat într-un eveniment fondator și de nedepășit. Dar în primii ani de după război, înainte de fondarea statului Israel și de politizarea ulterioară a memoriei genocidului, modelul de revitalizare a amintirii marilor masacre, atunci când suferința
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
astăzi la o memorie a genocidului, care furnizează o grilă de lectură pentru toate nenorocirile trecutului și pentru toate cele ce vor urma, cu acea "irezistibilă tendință de a lăsa prezentul să coloreze trecutul"73. Înainte de dominația exclusivă a memoriei Holocaustului, memoria suferinței servea în primul rând la înțelegerea prezentului și-i ajuta pe oameni să-i suporte nenorocirile. Unicitatea în care este fixată Soluția Finală o detașează pentru evrei de celelalte memorii de suferință și transformă dezastrele anterioare în semne
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
doloristă. A refuzat astfel să preia postul vacant pe care îl ocupase H. Graetz la Seminarul din Breslau, deoarece modul său de a scrie istoria se distingea de cel al ilustrului predecesor și al continuatorilor săi. Iar în 1964, după Holocaust deci, el scrie următoarele: "Accentul prea puternic pus pe suferința evreiască deformează total imaginea evoluției istorice evreiești și, în același timp, aduce prejudicii unei generații care suportă greu coșmarul persecuțiilor nesfârșite și al masacrelor"78. Această reflecție nu și-a
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
legătură între mesianismul ei și Soluția Finală. Epoca modernă și secolul XX erau privite ca începutul erei mesianice, care nu putea să nu fie precedată de convulsii. În anii 1940 și la începutul anilor 1950, acest curent a văzut în Holocaust culmea perioadei de durere care avea să fie urmată de venirea imediată a lui Mesia. Liderul lui carismatic, Menahem Mendel Schneerson, întruchipa el însuși această speranță în ochii multor adepți ai mișcării, întrucât Dumnezeu trebuia să-l trimită pe Izbăvitor
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
cum am văzut, era într-adevăr capabil să transforme moartea familiei sale în martiriu, ba chiar să tragă din ea o inestimabilă întărire a credinței sale, puțini laici aveau această capacitate. Iar mulți credincioși nu se mulțumeau cu asta. După Holocaust, în paralel cu răspunsurile ultraortodoxe, considerate de unii nesatisfăcătoare, se elaborează o nouă teologie, care încearcă să explice mai bine suferințele îndurate de evrei. Dumnezeu însuși a murit la Auschwitz? Această teologie pune față în față două viziuni, cea a
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
de susținătorii vechilor paradigme, un concept deja prezent în Biblie, cel de "ascundere a feței"vvvv lui Dumnezeu. El își dezvoltă interpretările teologice într-o trilogie începută în 1959, iar în volumul publicat în 1973 și intitulat Faith after the Holocaust aplică genocidului teoriile sale despre suferință. "Ascunderea feței" lui Dumnezeu este o retragere a lui Dumnezeu din istorie, prin care El permite să se producă anumite evenimente pe care altfel le-ar fi putut împiedica. Această retragere nu indică nicidecum
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
și că, dimpotrivă, lumea pământească este menită să devină împărăția lui Dumnezeu. Genocidul nu este decât cea mai recentă și mai teribilă dintre ocaziile în care poporul evreu a fost obligat să sufere pentru a face evidentă existența lui Dumnezeu. Holocaustul, urmat de crearea statului Israel, este un nou și extraordinar exemplu al acestei oscilări fundamentale între un Dumnezeu care-și ascunde fața și un Dumnezeu care se revelează 12. La fel ca Berkovits, alți gânditori tradiționaliști, ca Harold Fisch și
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
oameni uciși nu erau decât victime inocente care muriseră pentru păcatele altora 13. Alți teologi elaborează teorii similare, căutând să asigure o continuitate între dezastrele din trecut și suferințele genocidului. În lumea anglo-saxonă, în special în Statele Unite, își câștigă teologia Holocaustului scrisorile de noblețe. Chiar dacă sunt acceptate lucrările unui Emil Fackenheim, aceste reflecții nu beneficiază de o veritabilă mișcare de traducere în limba franceză. Pe de altă parte, în Franța, în sânul acestui iudaism pe care genocidul îl lovise totuși din
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
gândirea evreiască sau pentru teologie, iudaismul ca religie rămânând limitat la domeniul privat. Doar scrierile istoriografice evreiești cunoscuseră aici un oarecare succes, iar asta, cum am văzut, în secolul al XIX-lea. Filosofia evreiască dezvoltată după război, chiar dacă abordează problema Holocaustului, nu o înfruntă ca în lumea anglo-saxonă, fie prelungind sau revizuind teologia tradițională, fie încercând abordări mai puțin convenționale. Puțini gânditori evrei francezi s-au aplecat asupra evenimentului cu atâta intensitate ca teologii anglo-saxoni. Din acest punct de vedere, unul
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Dumnezeu omniprezent orientează devenirea lumii, ci bărbați și femei supuși greșelii. Ortodocșii, sprijinindu-se pe încercările de explicare și/sau justificare teologică a masacrului pe care le dezvoltaseră, nu participă la fel de mult ca laicii la intrarea tot mai manifestă a Holocaustului în spațiul și dezbaterea publice. Ca și cum schemele milenare ar atenua durerea, punând exterminarea în perspectivă cu alte dezastre, după care evreii continuaseră să trăiască în respectarea poruncilor. Teologul ortodox Eliezer Berkovits scrie că diferența între flagelurile trecutului și genocid rezidă
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
caracterului ei anistoric, deschidea totodată calea, incontestabil, spre viitor. Dacă această catastrofă nu era unică, ea îndemna la interpretări și nu se închidea în sine, în disperarea provocată de izolare. Dar, pentru a accepta continuitatea, trebuia să ai credință. Iudaismul "Holocaustului și al Izbăvirii" Cei care căutau răspunsuri în afara religiei rămâneau cu întrebările lor. Și totuși mediile ne-ortodoxe și chiar secularizate contribuie și ele, dar în alt mod, la o "teologizare" a genocidului. Cu trecerea anilor, pe baza milenarei istorii
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Cei care căutau răspunsuri în afara religiei rămâneau cu întrebările lor. Și totuși mediile ne-ortodoxe și chiar secularizate contribuie și ele, dar în alt mod, la o "teologizare" a genocidului. Cu trecerea anilor, pe baza milenarei istorii a suferinței evreiești, Holocaustul însuși a sfârșit prin a fi erijat într-o nouă religie civilă, fără Dumnezeu, suficientă sieși, cu riturile, ceremoniile, preoții, locurile de pelerinaj, martirii moderni, retorica și porunca ei principală: datoria memoriei. Cu Auschwitz-ul în centru. Căci, în mod curios
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
care identitățile metisate coabitează fără a se incomoda și în care diferența se transformă în valoare adăugată atâta timp cât este acceptată de societatea majoritară. Se intra astfel pe deplin în acest nou iudaism pe care Jacob Neusner l-a numit iudaismul "Holocaustului și al Izbăvirii", pentru care distrugerea evreilor din Europa se ridica la nivelul unui eveniment cu intensă semnificație transcendentă, de acum Shoah, și care atribuia creării statului Israel o dimensiune de aceeași natură, izbăvitoare de astă dată19. Astfel, exterminarea devenea
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ea producea o identitate evreiască, atunci când iudaismul se debarasase de practica și substanța lui. Pentru a fi evreu fără iudaism, era imperios să se elaboreze o memorie comună între supraviețuitori și cei care voiau să rămână evrei asumând istoria victimelor Holocaustului. Ca și cum teama de a nu-și pierde iudaitatea ar împinge fiecare generație să se sprijine cu orice preț pe o catastrofă. În secolul al XIX-lea și în prima jumătate a secolului XX, istoria de suferință servise drept model, cu
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
XIX-lea și în prima jumătate a secolului XX, istoria de suferință servise drept model, cu un motiv central, Cruciadele și martirii lor. În perioada postbelică, istoria de suferință avea să constituie din nou un punct de sprijin, dar atunci Holocaustul a fost pus în centru, cu pilonii săi, martorii încă în viață. De unde datoria memoriei, care nu era, de fapt, la început, decât datoria de a-i cinsti pe morți și pe supraviețuitori și era plasată sub semnul unei duble
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
memoriei, care nu era, de fapt, la început, decât datoria de a-i cinsti pe morți și pe supraviețuitori și era plasată sub semnul unei duble injoncțiuni: "să nu se mai întâmple niciodată așa ceva" și "nu uitați că sunteți evrei". Holocaustul nu avea nevoie, până la urmă, să fie atașat liniei de calamități a trecutului. El se ridica la rangul de Catastrofă cu C mare, în care tot ce s-ar fi întâmplat ulterior avea să se încastreze inevitabil, privându-i pe
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
trecutului. El se ridica la rangul de Catastrofă cu C mare, în care tot ce s-ar fi întâmplat ulterior avea să se încastreze inevitabil, privându-i pe laici de un viitor încrezător și plin de sens. Levinas vorbea, în legătură cu Holocaustul, de o "paradigmă" a suferinței, dar el nu-l izola de Gulag și de celelalte locuri de suferință ale secolului XX, reintroducându-l astfel în cursul istoriei 20. Evreul etic modern, mulțumindu-se cu memoria, se priva în mod deliberat
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
1960 a fost urmată puțin mai târziu de o tendință de politizare a discursului despre genocid și de exploatare a lui în scopuri care-i erau străine. În fapt, această istoricizare îi atinge prea puțin pe cei care-și însușesc Holocaustul ca religie și crezul lui, datoria memoriei. Cum s-a întâmplat în nenumărate rânduri de-a lungul parcursului evreiesc, istoria și memoria intră iar într-o relație de tensiune, o tensiune care, fiind vorba de genocid, nu are nicio șansă
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
care, fiind vorba de genocid, nu are nicio șansă să se stingă înainte de dispariția ultimilor supraviețuitori. Memoria își va continua, probabil, drumul pentru un timp, dar, pentru a transmite, într-o zi nu va mai rămâne decât istoria. Până atunci, Holocaustul ca religie a fost adoptat de masele evreiești, impermeabile la istoricizare, care preocupă în principal mediile savante. Această "convertire" a modificat profund fața iudaismului, cu excepția mediilor ortodoxe și mai ales ultraortodoxe, care nu aveau nevoie de noua religie pentru a
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
catastrofă de dimensiuni cosmice, legată tot de pedepsirea păcatelor. Cuvântul circulase încă din 1938 în mediile sioniste din Palestina pentru a desemna evenimentele tragice din Noaptea de Cristal. În Europa și mai ales în Franța, el surclasează treptat cuvântul englez Holocaust. În plus, astăzi, Shoah este termenul ebraic folosit în Israel pentru a numi exterminarea. Incomprehensibil pentru necunoscătorul de ebraică (iar Lanzmann a explicat că l-a ales la început tocmai pentru că nu știa ce înseamnă 22), acest cuvânt nu doar
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
istoric. Dacă adoptarea oficială în Israel și laicizarea lui au contribuit la ștergerea conotațiilor inițiale de "păcat" și "pedeapsă", el trimite totuși, fără voie, la una dintre lecturile teologice ortodoxe asupra suferinței din lagăre. Toate ingredientele unei teologii seculare a Holocaustului sunt astfel prezente deja în acest termen 23. Fără a uita că Lanzmann, respingând ficțiunea, excluzând chiar recurgerea la documente de arhivă, pare să-și însușească, în conceperea singurului film posibil despre genocid, interdicția biblică a reprezentării figuratezzzz. Toate acestea
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
interdicția biblică a reprezentării figuratezzzz. Toate acestea nu știrbesc cu nimic valoarea operei sale, ale cărei bogăție și interes nu mai trebuie demonstrate. Dar aceste alegeri, făcute de un laic ca el, se înscriau clar în valul de sacralizare a Holocaustului care creștea în Franța și în promovarea căruia filmul a jucat un rol important, fie și numai prin intrarea în uzul curent a titlului său. De altfel, Lanzmann o spune fără ocolișuri: "Este un film la timpul prezent. Nu apare
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
și, în cel mai rău caz, s-ar termina cu o altă tragedie similară. Suferinței trăite îi răspunde astfel suferința imaginată și viitoare. Devenit obiectul unui cult, evenimentul se sacralizează, iar memoria lui se absolutizează. Nu întâmplător un cercetător al Holocaustului ca Alvin Rosenfeld cere ca memoriile, poezia și proza dedicate acestui subiect să fie tratate ca "texte sacre", nu doar literare. La rândul său, Arnold Lustin afirmă că o parte din ficțiunea produsă pe această temă "poate suporta comparația cu
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
nu se înțelege pe căi raționale, ci doar prin emoție, într-o istorie de suferință. Deși laică, această viziune asupra exterminării constituie totodată o autentică teologie. Nu declara istoricul Saul Friedländer însuși că discursul istoric, mai mult decât altele, ratează Holocaustul 28? * În viziunea populară, cum am avut ocazia să amintim, genocidul și fondarea statului Israel par legate. Dacă admitem că izbăvirea a avut loc deja prin crearea acestui stat, nu mai avem de sperat în venirea unui Mesia mântuitor. Evreii
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]