1,441 matches
-
Metz îl leagă pe acesta de Bruxelles, Lyon și Bale. Metz este cetatea celților lui Médiomatriques, de la care și-a primit numele. După cucerirea romană, Metz devine unul dintre principalale orașe ale Galiei. În anul 451, orașul este jefuit de hunii lui Attila. La începutul Evului Mediu, Metz a fost capitala regatului Austrasia. La Metz se naște dinastia Carolingiană, întemeiată de Pepin cel Scurt în 751, descendent a două familii aristocrate austrasiene, Arnoul, familia unor episcopi de Metz, și Pepin de
Metz () [Corola-website/Science/297312_a_298641]
-
au reconstruit aproape de lac, repopulându-l cu o colonie și numindu-l Novo Comun. Cneo Pompeio Strabon a ridicat orașil la rangul de municipiu; Scipio și Cezar au favorizat afluența de populații. În 452 e.c., Como a fost devastat de hunii lui Atila, dar repede a fost restaurat de generalul bizantin, Narset, pe timpul războiului gotic / goților (535-553). Mai apoi, francii au ridicat orașul la rangul de contee (teritoriul, reședința unui conte) și în felul acesta a crescut în importanță mai ales
Como () [Corola-website/Science/297324_a_298653]
-
III-lea (912-961), califul de Córdoba - cu hanul hazar Iosif. Istoria timpurie a acestui popor, vag cunoscută, a suscitat diverse ipoteze. În prezent, majoritatea cercetătorilor tind să creadă că teritoriul inițial de locuire al hazarilor trebuie căutat in Imperiul heftalit (hunii albi), în Asia Centrală, în zona din sudul Lacului Aral, întemeiat în jurul anului 400 d.Hr. Câteva decenii mai târziu, probabil în perioada domniei regelui Kawad I al Persiei (488-531), hazarii ating Caucazul, unde se asociază probabil tribului turcic al sabirilor
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
Hr. Câteva decenii mai târziu, probabil în perioada domniei regelui Kawad I al Persiei (488-531), hazarii ating Caucazul, unde se asociază probabil tribului turcic al sabirilor ("turcii siberieni"). Denumirea "akațir" menționată de cronicari bizantini, pentru un grup etnic din federația hunilor, este probabil o adaptare a denumirii "akhazar" („hazar alb”). După distrugerea hanatului heftalit de către împăratul bizantin Iustinian I (527-565) în jurul anului 560, hazarii se deplasează spre vest, stabilindu-se pe teritoriul actualului Daghestan. Principalele centre de putere se aflau în
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
mai existat un sat, dovadă fiind urmele de case arse, fragmente de vase din argilă din epoca timpurie a fierului (sec. IV-III î.e.n.). În perioada romană (sec. II-IV e.n.), a luat ființă un alt sat distrus în 376, în timpul invaziei hunilor. În preajma orașului sunt 4 movile funerare lasăte de popoare nomade. Localitatea are o vechime de multe secole, având și multe denumiri. Prima atestare a localității, într-un document eliberat oficial de cancelaria domnească, se referă la 2 iulie 1502 cu
Cahul () [Corola-website/Science/297402_a_298731]
-
au apărut 2 așezări care s-au menținut până în anul 200 î.e.n., când au fost devastate și arse de triburile germanice ale bastarnilor. În perioada romană, sec. II-IV e.n., au existat alte 2 localități, distruse în 376 e.n. de hoardele hunilor. Pe locul acestor sate s-au colectat diferite obiecte, mai ales cioburi de vase. De asemenea, în preajma Orheiului sunt 18 movile funerare construite de triburile popoarelor nomade. În secolele VII-VIII aici se găsesc artefacte din cultura Dridu, apoi în secolele
Orhei () [Corola-website/Science/297398_a_298727]
-
și istoric situat pe malul Răutului, în preajma satelor Butuceni și Trebujeni din raionul Orhei, la 20 km de centrul raional, Orhei. Este un monument care a cunoscut diverse culturi arheologice, pe aici au trecut diferite popoare migratoare: bastarnii, sarmații, goții, hunii, avarii, slavii, ungurii s.a. În perioada medievală (sec. IX-XIII) aici se înființează schituri săpate în stânca. La începutul secolului al XIV-lea aici se află așa-numitul Șehr al-Djedid - „Orașul Nou” al Hoardei de Aur. Până astăzi s-au păstrat
Orhei () [Corola-website/Science/297398_a_298727]
-
bronzului (anii 1400-1300 î.e.n.). În epoca dacică târzie (perioada Carpilor, sec. II-IV, pe teritoriul orașului s-au dezvoltat două localități, pe vatra cărora au fost găsite urme de locuințe, cuptoare ș.a. În 376 e.n. aceste așezări au fost distruse de huni. În perioada migrațiilor, sec. VI-IX e.n., au apărut 3 sate, fapt confirmat de urmele de bordeie, vase de argilă date din anii 500-700 e.n. Ulterior sunt atestați aici Bolohovenii, o populație de obîrșie parțial slavă (Tiverții) și parțial romanică
Soroca () [Corola-website/Science/297399_a_298728]
-
făcute din nuiele și unse cu lut, resturi de vase din lut și alte obiecte ale perioadei menționate . Pe celelalte vetre au fost colectate diferite obiecte, în special vase de argilă, din perioada romană. Localitățile s-au menținut până la invazia hunilor în 376 e.n. Unii cercetători presupun că istoria Tighinei începe încă din timpurile străvechi și că prin secolul al XII-lea negustori genovezi ar fi întemeiat aici o factorie, un punct comercial de schimb cu țările străin. Conform istoricului Vasile
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
Iranica", afirmă că originea avarilor ar fi comună cu a mongolilor, aceștia provenind din populația "Śyän-bi". Recent, tot mai mulți istorici inclină să accepte ipoteza că avarii au fost o populație altaică de tip turcic. După toate indiciile, avarii, aidoma hunilor și goților, practicau deformarea craniului din motiv estetic. În secolul V, Priscus Rhaetor (Priskos) a fost primul care a scris despre tribul avarilor din vestul Siberiei. Acesta susține teoria conform căreia originea lor este din zona lacului Balhaș, așa cum sursele
Avari () [Corola-website/Science/297406_a_298735]
-
V, Priscus Rhaetor (Priskos) a fost primul care a scris despre tribul avarilor din vestul Siberiei. Acesta susține teoria conform căreia originea lor este din zona lacului Balhaș, așa cum sursele chinezești susțin înrudirea cu triburile Hua. Potrivit lui Priscus, avarii și hunii au fost forțați de sabiri să se mute spre vest, până spre Volga, încât în 550 istoricul Bisericii Zacharias Rhaetor menționează comunități avare în Occident. După o înfrângerea suferită în lupta contra dinastiei nord-chineze Wei, avarii vor fi menționați în jurul
Avari () [Corola-website/Science/297406_a_298735]
-
partea a statului dac fiind cucerită în 106 d.Hr. de împăratul roman Traian. Între anii 271-275 d.Hr. are loc retragerea aureliană. În primul mileniu, peste teritoriul României au trecut valuri de popoare migratoare: goții în secolul III - IV, hunii în secolul IV, gepizii în secolul V, avarii în secolul VI, slavii în secolul VII, ungurii în secolul IX, pecenegii, cumanii , uzii și alanii în secolele X - XII și tătarii în secolul XIII. În secolul al XIII-lea sunt atestate
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
Dacia a fost prima provincie romană abandonată, și poate primul pas către dezmembrarea Imperiului Roman. După retragerea romană, teritoriile fostei provincii Dacia au făcut parte din regatul Vizigoților. În secolul IV, aceștia au fost alungați spre vestul Europei de invaziile hunilor europeni. În 332, împăratul Constantin inițiază construcția unui pod peste Dunăre care să lege Imperiul Roman de Răsărit de vechea Dacie, și o campanie prin care și-a atribuit titlul de Dacicus. Probabil una dintre ultimele menționări în documente a
Dacia () [Corola-website/Science/296620_a_297949]
-
loc retragerea aureliană. Situată pe o rută strategică între Asia și Europa, ținuturile Moldovei au fost deseori prădate sau invadate temporar pe parcursul istoriei antice și medievale de diverse populații sau popoare migratoare, printre care se pot aminti: sarmați, goți (germanici), huni (mongolici), gepizi, avari, bulgarii turcofoni (inițial, apoi slavofoni), ruși kieveni, maghiari (ugro-finici), pecenegi și cumani (turcofoni), și tătari. După marea invazie mongolă (1241), întreaga regiune este controlată politic de către Hoarda de Aur. Principatul Moldovei, întemeiat la jumătatea secolului al XIV
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
germanică ce a dominat temporar Transilvania în secolul al VI-lea, au fost creștini, adepți ai arianismului. După "retragerea aureliană" (271 d. Chr.), teritoriul intracarpatic a fost invadat succesiv, între secolele al III-lea și al X-lea, de goți, huni, gepizi, avari, slavi, protobulgari, maghiari și pecenegi. Populația autohtonă, rămasă după retragerea aureliană, a fost nevoită să părăsească orașele romane din locurile deschise, retrăgându-se către zonele muntoase. Descoperirile arheologice atestă că, un timp, amfiteatrul de la Sarmizegetusa romană (Ulpia Traiana
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
reciproc și sunt în mod obsesiv reamintite, încât au dobândit un caracter anecdotic. Literatura istoriografică pentru public abordează din lipsă de surse veridice, destul de succint perioada regatului gepid din Panonia care s-a extins și în Vest-Transilvania, fondat după înfrângerea hunilor sub Ellak, fiul lui Attila, de o confederație rebelă condusă de regele Ardarich și gepizii săi, populație înrudită cu goții, ajunsă aici în cadrul migrației barbare anterioare, a hunilor. În Transilvania arheologii au găsit mai multe necropole atribuite gepizilor, adăpostind osemintele
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
din Panonia care s-a extins și în Vest-Transilvania, fondat după înfrângerea hunilor sub Ellak, fiul lui Attila, de o confederație rebelă condusă de regele Ardarich și gepizii săi, populație înrudită cu goții, ajunsă aici în cadrul migrației barbare anterioare, a hunilor. În Transilvania arheologii au găsit mai multe necropole atribuite gepizilor, adăpostind osemintele unor figuri (presupuse) regale ori nobiliare. Cele mai importante sunt: necropola regală de la Apahida (lângă Cluj), ce conține scheletele a doi regi, probabil în succesiune generațională; necropola prințesei
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
fost legate de un pod pe bărci, astfel fiind asigurat comerțul între cele două maluri ale Dunării. În secolul al IV-lea a început să se răspândească creștinismul și în această provincie, dar acest lucru a fost oprit de invazia hunilor în 375. Potrivit cronicilor medievale maghiare, în jurul anului 450 un frate al lui Attila, Buda, a rebotezat Aquincumul, numit pe vremea respectivă și Sicambria, după numele său. Potrivit altor surse, numele ar veni de la cuvântul slav "voda", "apă". După destrămarea
Budapesta () [Corola-website/Science/296866_a_298195]
-
Presa era naționalistă și prezența războiul subiectiv. Oamenii mergeau la război cu entuziasm conform presei, deși erau forțați de către mecanismele statului. Soldații francezi îi percepeau alterat pe soldații germani altfel decât în realitate (germanii erau de multe ori comparați cu hunii tâlhari și violatori după violarea neutralității Belgiei). S-a manifestat o rezistență împotriva mersului la război. Socialiștii europeni au încercat să protesteze fără succes împotriva războiului. Apăruse un entuziasm clădit de idea războiului de scurtă durată. După declanșarea războiului, mecanismele
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
și literatura sa erau grecești, iar religia predominant creștină ortodoxă. Începând cu secolul al IV-lea, teritoriile balcanice ale imperiului, inclusiv Grecia, au suferit de pe urma dislocărilor de populație cauzate de Invaziile Barbare. Raidurile și expedițiile de jaf ale goților și hunilor din secolele al IV-lea-al V-lea, împreună cu invazia slavă a Greciei din secolul al VII-lea, au avut ca rezultat o prăbușire dramatică a autorității imperiale în peninsula greacă. După invazia slavilor, guvernul imperial mai păstra control doar
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
uw dienaar t'aller stond, de tirannie verdrijven die mij mijn harț doorwondt. Van al die mij bezwaren en mijn vervolgers zijn, mijn God, wil doch bewaren den trouwen dienaar dijn, dat zij mij niet verassen în hunnen bozen moed, hun handen niet en wassen în mijn onschuldig bloed. Als David moeste vluchten voor Sauel den tiran, zo heb ik moeten zuchten als menig edelman. Maar God heeft hem verheven, verlost uit alder nood, een koninkrijk gegeven în Israël zeer groot
Wilhelmus van Nassouwe () [Corola-website/Science/298305_a_299634]
-
ce au continuat să populeze regiunea până în epoca modernă. Mobilitatea a declanșat o nouă cultură dinamică și puternică, neafectând însă culturile sedentare învecinate. În vreme ce Chină era amenințată de Xiongnu, Persia de masageti și sakai, si Imperiul Român se confruntă cu hunii, populațiile Siberiei traversaseră o perioadă tăcută. Așezări care să dateze din primul mileniu al erei noastre nu au mai fost descoperite, iar membrii noii elite erau înmormântați în tumuli de tip kurgan. Siberia avea să fie devastate de noi invadatori
Siberia () [Corola-website/Science/298309_a_299638]
-
ulterior a primit numele geografic de Panonia. Înaintea romanilor partea panonică estică s-a găsit frecvent sub dominația regatelor geto-dace care rivalizau cu celții central-europeni (perioada regelui Burebista). Primii migratori care au invadat în evul mediu Câmpia Panonică au fost hunii, conduși de Attila, care uneori au făcut alianță cu Imperiul Roman, acesta folosindu-i în luptele împotiva galilor. După moartea lui Attila în 453 a urmat dezintegrarea militară a hunilor. Au fost apoi definitiv înlăturați de către gepizi, triburi germanice, care
Ungaria () [Corola-website/Science/297060_a_298389]
-
care au invadat în evul mediu Câmpia Panonică au fost hunii, conduși de Attila, care uneori au făcut alianță cu Imperiul Roman, acesta folosindu-i în luptele împotiva galilor. După moartea lui Attila în 453 a urmat dezintegrarea militară a hunilor. Au fost apoi definitiv înlăturați de către gepizi, triburi germanice, care au pus stăpânire pentru circa o sută de ani pe estul acestui teritoriu. Aceștia au dominat Bazinul Panonic la est de Dunărea de Mijloc de-a lungul Tisei și nord-vestul
Ungaria () [Corola-website/Science/297060_a_298389]
-
malul drept al Dunării. În timpul stăpânirii române, o cetate mai mare a fost construită în secolul I cu numele de Cusum și a fost inclusă în provincia română Pannonia. În secolul al V-lea, Cusum a fost devastată de invazia hunilor. Până la sfârșitul secolului al V-lea, bizantinii au reconstruit orașul și l-au numit prin numele Petrikon și Cusum. Orașul a fost cucerit, mai tarziu, de ostrogoți, gepizi, avari, franci, bulgari și, din nou, de către bizantini. Regiunea a fost cucerita
Novi Sad () [Corola-website/Science/297122_a_298451]