KorAP: Find »[drukola/base=hun & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...52 53 54 ...58 >

1,445 matches

Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821

atunci când prezintă invazia hunilor ca o "năvală bruscă" sau "furtună neașteptată". Pătrunderea hunilor în Europa spre sfârșitul secolului al IV-lea (375) semnifica prima intervenție masivă în evoluția istorică a continentului, a unei seminții asiatice de neam turcic. Cine erau hunii ? Hunii fac parte din grupul populațiilor turcice din Asia centrală și răsăriteană, fiind asimilați cu populația seminomadă, Hiung-Nu, menționată de sursele chineze din perioada dinastiei Han. Năvala hunilor în Europa, în 375 d. H., este considerată de unii istorici drept

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
prezintă invazia hunilor ca o "năvală bruscă" sau "furtună neașteptată". Pătrunderea hunilor în Europa spre sfârșitul secolului al IV-lea (375) semnifica prima intervenție masivă în evoluția istorică a continentului, a unei seminții asiatice de neam turcic. Cine erau hunii ? Hunii fac parte din grupul populațiilor turcice din Asia centrală și răsăriteană, fiind asimilați cu populația seminomadă, Hiung-Nu, menționată de sursele chineze din perioada dinastiei Han. Năvala hunilor în Europa, în 375 d. H., este considerată de unii istorici drept începutul

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
istorică a continentului, a unei seminții asiatice de neam turcic. Cine erau hunii ? Hunii fac parte din grupul populațiilor turcice din Asia centrală și răsăriteană, fiind asimilați cu populația seminomadă, Hiung-Nu, menționată de sursele chineze din perioada dinastiei Han. Năvala hunilor în Europa, în 375 d. H., este considerată de unii istorici drept începutul "epocii migrației popoarelor". Este adevărat că hunii au inițiat mișcările populațiilor altaice de neam turcic și au provocat în Europa o învălmășeală generală de populații, valurile acesteia

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
din Asia centrală și răsăriteană, fiind asimilați cu populația seminomadă, Hiung-Nu, menționată de sursele chineze din perioada dinastiei Han. Năvala hunilor în Europa, în 375 d. H., este considerată de unii istorici drept începutul "epocii migrației popoarelor". Este adevărat că hunii au inițiat mișcările populațiilor altaice de neam turcic și au provocat în Europa o învălmășeală generală de populații, valurile acesteia ajungând până la coastele Atlanticului și Africii de nord. Am văzut mai sus mișcările sciților, sarmaților, germanilor, dar năvala hunilor nu

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
că hunii au inițiat mișcările populațiilor altaice de neam turcic și au provocat în Europa o învălmășeală generală de populații, valurile acesteia ajungând până la coastele Atlanticului și Africii de nord. Am văzut mai sus mișcările sciților, sarmaților, germanilor, dar năvala hunilor nu reprezintă decât o secvență, semnificativă, în cadrul unui proces ce a început o dată cu migrația grupurilor de populații germanice. Hunii erau de neam turcic sau turanic (așa le numeau vechii perși) o dovadă fiind resturile de limbă păstrate. Descrierile scriitorilor antici

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
populații, valurile acesteia ajungând până la coastele Atlanticului și Africii de nord. Am văzut mai sus mișcările sciților, sarmaților, germanilor, dar năvala hunilor nu reprezintă decât o secvență, semnificativă, în cadrul unui proces ce a început o dată cu migrația grupurilor de populații germanice. Hunii erau de neam turcic sau turanic (așa le numeau vechii perși) o dovadă fiind resturile de limbă păstrate. Descrierile scriitorilor antici făcute hunilor, înfățișarea și modul lor de viață, ca păstori nomazi și călăreți războinici, folosind arcul și arcanul, sabia

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
reprezintă decât o secvență, semnificativă, în cadrul unui proces ce a început o dată cu migrația grupurilor de populații germanice. Hunii erau de neam turcic sau turanic (așa le numeau vechii perși) o dovadă fiind resturile de limbă păstrate. Descrierile scriitorilor antici făcute hunilor, înfățișarea și modul lor de viață, ca păstori nomazi și călăreți războinici, folosind arcul și arcanul, sabia și lancea, pledează pentru originea lor asiatică. Originea hunilor este în mod cert asiatică, ei făceau parte din semințiile nomade de păstori aflate

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
numeau vechii perși) o dovadă fiind resturile de limbă păstrate. Descrierile scriitorilor antici făcute hunilor, înfățișarea și modul lor de viață, ca păstori nomazi și călăreți războinici, folosind arcul și arcanul, sabia și lancea, pledează pentru originea lor asiatică. Originea hunilor este în mod cert asiatică, ei făceau parte din semințiile nomade de păstori aflate în nordul provinciilor Chinei, pe care cronicile respective îi cunoșteau sub numele de Hiung-Nu, la sfârșitul secolului III a. H. Când puterea confederației hunice este zdrobită

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
această numeroasă masă etnică a reprezentat un atac de mari proporții, o irezistibilă năvală ce i-a adus într-un an până în Dacia. Ambrosius, istoric bisericesc, prezintă modul în care invazia hunică peste Don s-a întins până în centrul Europei: "hunii au năvălit peste alani, alanii peste goți, iar goții peste taifali și sarmați". 17 Într-adevăr, așezând (mânând) pe alanii supuși înaintea lor și înglobându-i în confederația lor războinică, hunii au zdrobit formațiunea politică și militară statală ostrogotă, iar

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
hunică peste Don s-a întins până în centrul Europei: "hunii au năvălit peste alani, alanii peste goți, iar goții peste taifali și sarmați". 17 Într-adevăr, așezând (mânând) pe alanii supuși înaintea lor și înglobându-i în confederația lor războinică, hunii au zdrobit formațiunea politică și militară statală ostrogotă, iar bătrânul rege Ermanaric, în vârstă de 110 ani, este ucis. În urma acestei victorii, în 376, hunii își fac apariția pe (la) Nistru, la granița de est a teritoriului dominat de vizigoți

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
adevăr, așezând (mânând) pe alanii supuși înaintea lor și înglobându-i în confederația lor războinică, hunii au zdrobit formațiunea politică și militară statală ostrogotă, iar bătrânul rege Ermanaric, în vârstă de 110 ani, este ucis. În urma acestei victorii, în 376, hunii își fac apariția pe (la) Nistru, la granița de est a teritoriului dominat de vizigoți. Conform lui Ammianus Marcellinus, în Res Gestae, după înfrângerea ostrogoților, vizigoții conduși de Athanaric au încercat să se apere pe Nistru, la granița ce-i

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
est a teritoriului dominat de vizigoți. Conform lui Ammianus Marcellinus, în Res Gestae, după înfrângerea ostrogoților, vizigoții conduși de Athanaric au încercat să se apere pe Nistru, la granița ce-i separa de ostrogoți. Însă, în ciuda precauțiilor luate de vizigoți, hunii au trecut Nistrul, într-o noapte cu lună, probabil prin vadul de la Tiraspol-Tighina, și au căzut pe neașteptate peste oastea lui Athanaric. În urma atacului hunic, oastea vizigoților a fost silită să se retragă la adăpostul unor "înălțimi fortificate", Athanaric a

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
decis să se ridice "zidurile înalte" de la Siret până la Dunăre, de-a lungul țării taifalilor. Cercetările arheologice au identificat refugiul vizigoților în Podișul Central Moldovenesc și valul de pământ ridicat între localitățile Ploscuțeni, valea Siretului, și Stoicani, valea Prutului. Dar hunii au amânat un timp atacarea pozițiilor fortificate ale vizigoților, încercând să se acomodeze noii situații. Coaliția de triburi condusă de huni a reușit în decurs de un an, 375-376, să cucerească întreg spațiul dintre Don și Nistru, apoi s-au

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
în Podișul Central Moldovenesc și valul de pământ ridicat între localitățile Ploscuțeni, valea Siretului, și Stoicani, valea Prutului. Dar hunii au amânat un timp atacarea pozițiilor fortificate ale vizigoților, încercând să se acomodeze noii situații. Coaliția de triburi condusă de huni a reușit în decurs de un an, 375-376, să cucerească întreg spațiul dintre Don și Nistru, apoi s-au oprit pentru organizarea teritoriilor cucerite. Dar, între timp, a izbucnit un conflict violent în interiorul conducerii vizigote din Dacia, între grupul păgân

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
cucerite. Dar, între timp, a izbucnit un conflict violent în interiorul conducerii vizigote din Dacia, între grupul păgân tradițional condus de regele Athanaric și cel pro-roman, în frunte cu prințul Frithigern, convertit la creștinism și sprijinit de împăratul Valens. În fața pericolului hun, doar amânat și nu îndepărtat, o parte a vizigoților conduși de Frithigern și Alaviv cer și obțin de la Valens, în toamna anului 376, trecerea pe teritoriul Imperiului, în sudul Dunării. Aproximativ 20.000 de vizigoți trec Dunărea pe la Dinogetia sau

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
iar dinspre răsărit trec Dunărea o parte din ostrogoți, conduși de principii lor, Alatheus, Safrax și Farnobius. Regele Athanaric, rămas în fruntea vizigoților din nordul Dunării, nu se poate hotărî să treacă în Imperiu și încearcă o ultimă rezistență în fața hunilor, retrăgându-se cu armata sa în "locul Caucaland" (undeva în Munții Buzăului), apărat de "înălțimea pădurilor și munților", de unde a alungat pe sarmați. Dar și aici, el este părăsit de vizigoți, fie de teama hunilor, fie din dorința de pradă

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
încearcă o ultimă rezistență în fața hunilor, retrăgându-se cu armata sa în "locul Caucaland" (undeva în Munții Buzăului), apărat de "înălțimea pădurilor și munților", de unde a alungat pe sarmați. Dar și aici, el este părăsit de vizigoți, fie de teama hunilor, fie din dorința de pradă în sudul Dunării. În cele din urmă, regele Athanaric este silit să se refugieze, în 380, împreună cu cei apropiați în Imperiu, iar în ianuarie 381, el este primit cu mare cinste la Constantinopol, dar moare

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
încrustate cu pietre prețioase și colane, toate obiectele fiind din aur! Tezaurul este însoțit de o inscripție cu caractere runice, cu semnificație sacră (magică). Tezaurul acesta este considerat printre cele mai importante din Europa perioadei migrațiilor. Goții tervingi, sub presiunea hunilor, au emigrat în masă de pe teritoriul de sud-est al Daciei, între 376-380, de aici explicația că majoritatea cimitirelor (necropolelor) și așezărilor de tip Sântana și-au încetat existența după 376. Este posibil ca grupuri restrânse de goți să fi rămas

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
că majoritatea cimitirelor (necropolelor) și așezărilor de tip Sântana și-au încetat existența după 376. Este posibil ca grupuri restrânse de goți să fi rămas pe loc, dar ei vor fi asimilați de populația locală, dacică sau daco-romană. Invazia (migrația) hunilor nu a avut un caracter atât de catastrofic și imediat. Istoricii Ammianus și Ambrosius ne-au lăsat o imagine demonică asupra lumii hunice. Primul șoc asupra locuitorilor Europei a fost foarte puternic, în condițiile strămutării masive a goților la sud

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
în condițiile strămutării masive a goților la sud de Dunăre, cu toate consecințele pentru partea răsăriteană a Imperiului. Apariția unor grupuri umane aparținând unor neamuri distincte sub aspect rasial și lingvistic a provocat o mare emoție. În contextul înfruntării dintre huni și goți, istoricul Zosimos amintește faptul că împăratul Teodosius I a înfrânt și respins peste Dunăre, în 381, un grup de sciți și carpo-daci, alături de care se găseau și huni. În contextul evenimentelor istorice de la sfârșitul secolului al IV-lea

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
lingvistic a provocat o mare emoție. În contextul înfruntării dintre huni și goți, istoricul Zosimos amintește faptul că împăratul Teodosius I a înfrânt și respins peste Dunăre, în 381, un grup de sciți și carpo-daci, alături de care se găseau și huni. În contextul evenimentelor istorice de la sfârșitul secolului al IV-lea, în nordul Dunării, este necesar să cunoaștem soarta populației autohtone dacice și daco-romane, impactul imediat sau de durată asupra spațiului nord-dunărean. De-acum înainte, după 381, informațiile scrise se vor

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
de la sfârșitul secolului al IV-lea, în nordul Dunării, este necesar să cunoaștem soarta populației autohtone dacice și daco-romane, impactul imediat sau de durată asupra spațiului nord-dunărean. De-acum înainte, după 381, informațiile scrise se vor referi aproape exclusiv la huni și gepizi (apoi avari), în timp ce asupra populației din Dacia, romană sau liberă, se așterne tăcerea ce se va prelungi până în secolele IX-X ! Dominația (stăpânirea) hunică asupra vastului spațiu dintre Don și Dunăre, în perioada 375-454, nu s-a manifestat sub

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
început.19 Stăpânirea hunică cuprinde trei faze: 1. 375-408, în care centrul puterii hunice era la est de gurile Dunării și se baza pe încheierea unei alianțe cu alanii și grupurile de ostrogoți supuși, în această fază, o parte a hunilor (grupul Uldis) se pune în slujba Imperiului. 2. 408-434, fază decisivă pentru huni, când centrul stăpânirii lor este transferat din est în Europa centrală (Panonia), dominată de hunii regali, în care confederația hunică este redimensionată prin integrarea gepizilor, relațiile cu

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
hunice era la est de gurile Dunării și se baza pe încheierea unei alianțe cu alanii și grupurile de ostrogoți supuși, în această fază, o parte a hunilor (grupul Uldis) se pune în slujba Imperiului. 2. 408-434, fază decisivă pentru huni, când centrul stăpânirii lor este transferat din est în Europa centrală (Panonia), dominată de hunii regali, în care confederația hunică este redimensionată prin integrarea gepizilor, relațiile cu Imperiul sunt rupte, iar atacurile antiromane sunt devastatoare. 3. A treia fază (434-453

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
alanii și grupurile de ostrogoți supuși, în această fază, o parte a hunilor (grupul Uldis) se pune în slujba Imperiului. 2. 408-434, fază decisivă pentru huni, când centrul stăpânirii lor este transferat din est în Europa centrală (Panonia), dominată de hunii regali, în care confederația hunică este redimensionată prin integrarea gepizilor, relațiile cu Imperiul sunt rupte, iar atacurile antiromane sunt devastatoare. 3. A treia fază (434-453), cuprinsă între pacea cu împăratul de la Constantinopol și moartea lui Attila, este perioada când atacurile

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]